Despre ce scriu?

Despre tot ce mă afectează. De la stațiile de metrou până la experiențele mele traumatice, așa că fiecare scriere vine cu anumite avertismente (trigger warnings). Mai mult sau mai puțin valabile, în general ele sunt: mențiuni și descrieri (grafice și nongrafice) ale abuzului sexual (ca și adult și copil), pedofilie (ca și copil și adolescent), grooming, mențiuni ale unei relații profesor-elev, rasism și colorism (atât în spațiile albe cât și în cele de culoare, mai specific cele rome), mențiuni și descrieri (grafice și nongrafice) ale abuzului fizic, emoțional și verbal, mențiuni pentru sânge (incluzându-l pe cel menstrual), auto-vătămare (self-harm), tulburări de alimentație (eating disorders), mențiuni legate de moarte, psihoză/halucinații/paranoie intensă (de obicei doar foarte puternic implicată/e) și abuz de substanțe.

Fetița din poză sunt eu, undeva la 6 ani. Acum nu mă mai identific ca fiind femeie sau în binaritate măcar. Totuși, mare parte din scrierile mele (fie ele proză, poezie sau eseuri) sunt despre a fi țigancă – nu femeie romă, nu rom, nu femeie. Sunt despre a fi țigancă, despre rușinea de a fi și a exista în corpul meu, cu tot ce include el – inclusiv pielea mea.

Sunt conștientx că scrierile mele față de comunitatea romă vin dintr-un loc privilegiat – sunt mixtă din punct de vedere rasial iar pielea mea reflectă asta. Totuși, experiențele mele ca și țigancă vin dintr-un loc în care nu exista propoziția “Izabela are tenul mai deschis,” ci doar “Izabela e țigancă” așa că îmi e imposibil să vorbesc exact despre cum faptul că sunt lightskin m-a afectat în copilărie chiar dacă sunt perfect conștientă că m-a ajutat.

De foarte multe ori scrierile mele nu vin însoțite aici de avertismente ci doar pe instagram unde și vorbesc despre fiecare în parte. De asemenea, câteodată poate fi evident că o anumită carte/lucrare/scriere m-a inspirat/marcat și să fi adus absolut deloc vorba despre ea la finalul eseului. Cel mai probabil am făcut pe instagram, așa cum s-a întâmplat cu Ce ne spunem când nu ne vorbim și Singur pe lume.

Cine sunt eu?

Nimeni. Din fericire pentru amândoi, nu ne cunoaștem și-mi poți citi cele mai intime gânduri fără ale proiecta asupra mea. Din nefericire pentru amândoi, e posibil să ne regăsim în anumite cercuri (pentru persoanele de culoare, queer, artistice, etc) și să mă (re)cunoști. Dacă se întâmplă asta și vrei să schimbăm două vorbe, feel free to approach me – asta e modalitatea mea de a consimți beforehand.

De asemenea, dacă îmi citești lucrările și te hotărăști că vrei să colaborezi cu mine pentru un proiect sau ceva asemănător, simte-te liberx să îmi scrii. Iar dacă mi-ai omis cumva adresa de email, e izabelamarinn@gmail.com.

Lectură plăcută!

Ultimele mele scrieri

• cand doar ma hraneai (poemul lui Radu)November 4, 2022
  cand doar ma hraneaicand doar eram hranittrup trup niciun suflet ai suflat in mine viatatu si celalaltintr o camera inchiriata candva noaptea credcand sareai peste drogati si calcai pe fioles a spartsunt eu mama sunt tot eu si nu ma mai hranestisi ma intrebi daca e binedaca e bine niciodata numai e binevreau sa ma… Read more: cand doar ma hraneai (poemul lui Radu)
• tu (tu) (eu) (el)November 1, 2022
  Tu ești un amalgam de oameni și nimeni. Tu ești un băiat în interiorul căruia trăiește o fetiță în interiorul căreia trăiește un băiat, tu ești cana de cafea pe care nu o ating și energizantul pe care îl dau pe gât. Tu ești eu și el și ei și ele. Ești tot ce se… Read more: tu (tu) (eu) (el)