"Săracă să-i fie soarta și amărâtă să-i fie inima celui care a distrus un suflet copt și nevinovat precum un diamant, prețios și dulce, îmbelșugat de modestie."
Stăteam adânc gândindu-mă la timp, Și zilele zburau ca păsările – Stăteam singură, îngândurată... era liniște... Și ceasul bocănea cu al său timp.
Get Briana Matache’s stories in your inbox
Join Medium for free to get updates from this writer.
Stăteam galbenă, sprijinită de pierdutul timp, Înlemnită de timp, îmi făceam o cruce – Stăteam singură așteptând...ultima răsuflare... Și momentele mi se scurgeau în timp.
"Săracă să-i fie soarta și amărâtă să-i fie inima celui care a distrus un suflet copt și nevinovat precum un diamant, prețios și dulce, îmbelșugat de modestie."
