<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><rss xmlns:dc="http://purl.org/dc/elements/1.1/" xmlns:content="http://purl.org/rss/1.0/modules/content/" xmlns:atom="http://www.w3.org/2005/Atom" version="2.0" xmlns:cc="http://cyber.law.harvard.edu/rss/creativeCommonsRssModule.html">
    <channel>
        <title><![CDATA[Stories by Alina Simindrescu on Medium]]></title>
        <description><![CDATA[Stories by Alina Simindrescu on Medium]]></description>
        <link>https://medium.com/@alinasimindrescu?source=rss-d97cfe4ad0e6------2</link>
        <image>
            <url>https://cdn-images-1.medium.com/fit/c/150/150/1*9IzdkANDLN-uPQO-KZAahA.jpeg</url>
            <title>Stories by Alina Simindrescu on Medium</title>
            <link>https://medium.com/@alinasimindrescu?source=rss-d97cfe4ad0e6------2</link>
        </image>
        <generator>Medium</generator>
        <lastBuildDate>Tue, 17 Nov 2026 19:54:17 GMT</lastBuildDate>
        <atom:link href="https://medium.com/@alinasimindrescu/feed" rel="self" type="application/rss+xml"/>
        <webMaster><![CDATA[yourfriends@medium.com]]></webMaster>
        <atom:link href="http://medium.superfeedr.com/" rel="hub"/>
        <item>
            <title><![CDATA[10 signs you were born and raised in Gran Canaria]]></title>
            <link>https://medium.com/@alinasimindrescu/10-signs-you-were-born-and-raised-in-gran-canaria-31e1a842e5e5?source=rss-d97cfe4ad0e6------2</link>
            <guid isPermaLink="false">https://medium.com/p/31e1a842e5e5</guid>
            <category><![CDATA[travel]]></category>
            <category><![CDATA[gran-canaria]]></category>
            <category><![CDATA[las-palmas]]></category>
            <category><![CDATA[island]]></category>
            <category><![CDATA[spain]]></category>
            <dc:creator><![CDATA[Alina Simindrescu]]></dc:creator>
            <pubDate>Tue, 20 Mar 2018 11:22:04 GMT</pubDate>
            <atom:updated>2018-03-22T13:05:18.968Z</atom:updated>
            <content:encoded><![CDATA[<figure><img alt="" src="https://cdn-images-1.medium.com/max/1024/1*6MyiHehKPeI94GPP4S8KnQ.jpeg" /><figcaption>Carnival of Las Palmas</figcaption></figure><h4><strong>1. The bus is <em>GUAGUA</em></strong></h4><p>“Sorry, do you know where’s the bus station?” If you ask a Canarian this, all you get is a strange look, because in Gran Canaria the bus is called <em>guagua. </em>And if you really want to fit in, you have to start to use it, because <em>bus</em> doesn’t exist here.</p><h4><strong>2. You eat “<em>papas”</em> with almost everything</strong></h4><p>Papas, patatas, potato, potato. If you ask for a dish here, in 99% of cases it comes with <em>papas</em>. I am not such a big fan of potatoes and every time I ask for another garnish, they look at me weird. In the end, they search for some lost vegetables in the fridge to please a non-Canarian girl with weird requests. <br>In Gran Canaria<em>, </em>the<em> potatoes</em> are called <em>papas.</em></p><p><em>Guaguas, papas</em> — keep these words in mind when you speak to a Canarian.</p><h4><strong>3. Carnival + bad weather = best friends</strong></h4><p>Carnival means joy, crazy costumes and party all day (and night) long. But also means bad weather. I don’t know what kind of wizardry is this, but when there’s carnival, there is rain. <br>Once, the carnival was postponed and the weather was sunny. When the Carnival started, BAM!, the weather has changed. Magic!</p><h4><strong>4. “<em>Today”</em> is just a way of saying</strong></h4><p>The fact that I have lived in several countries, made me adapt to different cultures and ways of life. But here, there is one thing I cannot understand: their constant procrastination. <br><em>I will do it right away, I will send to you the project updates today. </em><br>That <em>today</em> is in a galaxy far away and you can’t tell that will be tomorrow, in a week or in a month (because <em>today</em> is not <em>today</em>, that’s for sure). So when you hear from a Canarian: <em>hoy mismo(today), ya (now), en principio, si (normally, yes)</em>, just run, take a vacation and maybe when you’re back, you’ll find the things done.</p><h4><strong>5. Eres más canario que el gofio</strong></h4><p>Gofio is a flour made from roasted corn and it was once the basic food of the Guanches, the original inhabitants of the Canary islands.<br>I have to say I am not such a big fan of the traditional dish called <em>gofio escaldado</em>, but I love gofio mousse, gofio ice-cream and all the desserts made with <em>gofio</em>. Being a very Canarian product, saying that <em>you are more Canarian than gofio</em> means that your level of understanding their culture is very high.<br>I have received this appreciation several times, but I think I’m not at that level (yet).</p><figure><img alt="" src="https://cdn-images-1.medium.com/max/531/1*h5gXek8LxpQ6IsBMRSSyZA.png" /><figcaption>Gofio mousse</figcaption></figure><h4><strong>6. Bad weather alert usually means beach day</strong></h4><p>I don’t understand what’s with all the weather alerts around here. In the beginning, I used to be aware of it and I used to plan my trips accordingly, but now I know that the majority of these alerts are not accurate at all.</p><p>This is a photo from a day when the bad weather alert was pretty serious (cool, huh?):</p><figure><img alt="" src="https://cdn-images-1.medium.com/max/546/1*lZtL2U9gfIxhAF80N9A0zQ.png" /><figcaption>Las Canteras Beach — Las Palmas de Gran Canaria</figcaption></figure><h4><strong>7. Chacho!</strong></h4><p>I don’t know if this is something specific for Gran Canaria, but people often use the short form for <em>muchacho/a (girl/boy)</em>, that is <em>chacha/chacho</em>. <br>The people from peninsula are mocking the Canarians, telling them they are not able to say <em>muchacho, </em>but<em> muyayo.</em></p><p>I mostly hear <em>chacho</em> or <em>chayo</em>, but I think I’ll never find the right answer :)</p><h4><strong>8. The weather in the south is just perfect</strong></h4><p>I arrived in Las Palmas in January and since then, I have been traveling to new places in Gran Canaria. In the south, (almost) all the time is summertime. I’ve seen people at the beach in January! Coming from a country with cold winters, I was amazed.<br>My favorite place in the south is Puerto de Mogán, also called <em>The Venice of Gran Canaria</em>.</p><h4><strong>9. Keep calm, you’re in Gran Canaria</strong></h4><p>I may repeat myself, but I feel I have to reinforce that. I’ve lived on an island before and I know life here is very easy-going and the locals are very relaxed. However, Gran Canaria is an extreme case. They actually say about themselves they are <em>aplatanados</em>, the word for someone who is veeeery sloooow. Couldn’t agree more with them.</p><h4><strong>10. <em>Mi niña, mi corazón, mi cielo</em></strong></h4><p><em>Mi niña </em>(<em>my baby girl)</em> is a form of address in Gran Canaria. I hear it so often that it doesn’t seem strange to me anymore. In restaurants, at the supermarkets, on the streets or even if I meet someone for the first time, they call me <em>mi niña</em>. In the beginning, I was very surprised: “OK, wait, we know each other for about two minutes and I’m your baby girl now?”. Later I understood that is a form of spreading love and trust me, you can’t get mad when someone tells you <em>mi niña</em>. Now, when I speak to a Canarian, I tend to use it too (oops!).</p><p><strong><em>Part 2 of this article will be published soon.</em></strong></p><img src="https://medium.com/_/stat?event=post.clientViewed&referrerSource=full_rss&postId=31e1a842e5e5" width="1" height="1" alt="">]]></content:encoded>
        </item>
        <item>
            <title><![CDATA[3 unusual things you’ll notice when you first arrive in Tunisia]]></title>
            <link>https://medium.com/@alinasimindrescu/6-unusual-things-youll-notice-when-you-first-arrive-in-tunisia-d3cc12dcac21?source=rss-d97cfe4ad0e6------2</link>
            <guid isPermaLink="false">https://medium.com/p/d3cc12dcac21</guid>
            <category><![CDATA[tunisie]]></category>
            <category><![CDATA[culture-shock]]></category>
            <category><![CDATA[tunisia]]></category>
            <category><![CDATA[culture]]></category>
            <dc:creator><![CDATA[Alina Simindrescu]]></dc:creator>
            <pubDate>Mon, 19 Jun 2017 15:56:41 GMT</pubDate>
            <atom:updated>2021-07-29T07:11:26.047Z</atom:updated>
            <content:encoded><![CDATA[<figure><img alt="" src="https://cdn-images-1.medium.com/max/1024/1*iUaWGAoNEao_JCGMjD40Qw.jpeg" /><figcaption>Photo source: Flickr.com</figcaption></figure><h4><strong>1. Black market for alcohol</strong></h4><p>Preparing my birthday party in Tunisia was a unique experience. The great journey to the place of alcohol and disinhibition was a lesson for me and for my Argentinian friend. As you may know, the alcohol in Tunisia is yes, prohibited! But we knew there was a black market where you can buy alcohol from, so we went alone, during the night. Yes, two foreign girls, during the night, trying to buy some alcohol from the black market. In Tunisia! Sounds like the beginning of a movie, right? The black market in Sfax (the city I lived in) is not so visible. But we knew the exact address. We arrived at the front of a small store where people were staying in three lines: the first line — you order, the second line — they give you a ticket, third line — you receive your “package”. Everything happened very quickly. They give you the alcohol folded in some black bags. So, if you spot a person with a black bag on the streets, maybe she is carrying some secret liquor from the black market.</p><h4><strong>2. Kloub after dinner</strong></h4><p>Tunisians have lots of habits, however eating <em>kloub</em> (sunflower seeds) every time they are bored and after every meal is a very powerful one and has become a tradition. I took this habit back home and from time to time, I eat <em>kloub</em> in front of the TV.</p><h4><strong>3. Taxi-sharing</strong></h4><p>It was a hot winter day (mid-January) when I decided to spend my day at the beach. So I took a taxi from the city center of Sfax. I have to say, taxis in Tunisia are very cheap and almost any Tunisian can afford to use it. After 2 km, the taxi driver made an unplanned stop to pick up more people. I was surprised and tried to explain to him that this is my ride. Unfortunately, he didn’t speak English so I decided to wait and see what happens. After 2 or 3 km, the people paid the taxi driver and got out of the car.</p><p>Surprisingly, taxi-sharing is a common practice in Sfax and you can split the riding cost, so at the end of my ride, I paid less money than I expected. Big up for that, Tunisia!</p><img src="https://medium.com/_/stat?event=post.clientViewed&referrerSource=full_rss&postId=d3cc12dcac21" width="1" height="1" alt="">]]></content:encoded>
        </item>
        <item>
            <title><![CDATA[5 lucruri pe care trebuie să le știi dacă mergi la Festivalul Grădinilor în Cordoba]]></title>
            <link>https://medium.com/@alinasimindrescu/5-lucruri-pe-care-trebuie-s%C4%83-le-%C8%99tii-dac%C4%83-mergi-la-festivalul-gr%C4%83dinilor-%C3%AEn-cordoba-c6081fd838d0?source=rss-d97cfe4ad0e6------2</link>
            <guid isPermaLink="false">https://medium.com/p/c6081fd838d0</guid>
            <category><![CDATA[travel-spain]]></category>
            <category><![CDATA[spain]]></category>
            <category><![CDATA[festival-de-los-patios]]></category>
            <category><![CDATA[patios]]></category>
            <category><![CDATA[cordoba]]></category>
            <dc:creator><![CDATA[Alina Simindrescu]]></dc:creator>
            <pubDate>Tue, 23 May 2017 10:12:20 GMT</pubDate>
            <atom:updated>2017-05-23T10:12:20.561Z</atom:updated>
            <content:encoded><![CDATA[<figure><img alt="" src="https://cdn-images-1.medium.com/max/1024/1*TmTJLltPnq_OVzBgV1iUeA.png" /><figcaption>Sursă: barbararosillo.com</figcaption></figure><p>Cu vreo trei luni în urmă, tot dând scroll pe Facebook, privirea mi s-a oprit pe imaginea de mai sus, loc ce avea să fie următoarea mea destinație de călătorie.</p><p>“Wow, probabil așa arată intrarea în RAI!”, mi-am spus. Cum cel mai probabil nu voi ajunge acolo ca să mă conving, am zis să profit pe lumea asta și să merg la Fiesta de los Patios în Cordoba, festival care are loc în primele două săptămâni din luna mai.</p><p>Iată ce ar trebui să știi dacă te gândești să mergi acolo!</p><h4><strong>1. Care e istoria grădinilor cordobeze?</strong></h4><p>În Cordoba, o curte fără grădină interioară e ca un răsărit fără soare. Exact, nu ți-ai putea imagina așa ceva. Grădinile au existat dintotdeauna, însă în 1918 localnicii și-au deschis pentru prima dată porțile și au permis vizitatorilor să le admire. În 1921, primarul de pe atunci a văzut o oportunitate și a organizat un concurs de grădini, balcoane și vitrine (probabil Firea de aici s-a inspirat), care continuă și în ziua de azi, cunoscut sub numele de Fiesta de los Patios de Cordoba.</p><h4><strong>2. Cum ajungi la Festivalul grădinilor?</strong></h4><p>Eu am zburat București-Madrid, iar din Madrid am luat Renfe (CFR-ul lor, doar că mult mai rapid și curat) până în Cordoba. Călătoria cu trenul a durat aproximativ două ore, însă au fost două ore plăcute și au trecut extrem de rapid. Dacă vreodată veți avea ocazia să mergeți cu trenul prin Spania, un ezitați! Este foarte rapid (din Cordoba până în Sevilla, următoarea mea destinație, am făcut 45 minute), condițiile sunt foarte bune și nu întârzie niciodată.</p><h4><strong>3. Odată ajuns acolo, pregătește-te să stai la coadă!</strong></h4><p>Da, nu m-aș fi gândit că trebuie să stau la coadă pentru a vedea grădinile. Am ajuns acolo într-o vineri seară, iar sâmbătă am pornit spre unul dintre cele șase trasee marcate pentru acest festival. Trebuie să știi că două dintre cele șase trasee sunt mai mult sau mai puțin faimoase în comparație cu celelalte (asta nu înseamnă că sunt și cele mai spectaculoase). Greșeala mea a fost să mă îndrept fix către unul dintre acele trasee mega cunoscute și fiind weekend, a trebuit să stau la niște cozi luuuuuungi pentru a avea acces în grădini (circa 40–45 minute de așteptat la coadă, 5–6 minute de admirat grădina, făcut poze, etc).</p><p>Din când în când, cei care deja vizitaseră grădina, ieșeau aplaudând, iar asta era un semn că acolo e un patio ce merită văzut. Plus, îmi dădea energie pentru încă zece minute de stat la coadă :)</p><p>Grădinile aveau un program special, erau deschise între 11–14 și între 18–22, iar intrarea era gratuită.</p><figure><img alt="" src="https://cdn-images-1.medium.com/max/640/1*adDSShlQr9KWaM-ZTrLW0A.jpeg" /><figcaption>Grădina care a luat premiul I pentru arhitectura antică</figcaption></figure><h4><strong>4. Cum recunoști un patio (grădină) care participă la concurs?</strong></h4><p>Când am ajuns acolo, nu îmi era clar cum găsesc grădinile înscrise în concurs, mai ales că îmi era foarte greu să mă orientez după harta fizică.</p><p>Întrebând în stânga și în dreapta, am aflat că fiecare grădină avea la intrare un semn distinctiv: doi brazi decorați ca în poza de mai jos. Ca să ajung de la o grădină la alta, eu m-am orientat extrem de bine cu aplicația de Maps din dotarea telefonului, asta pentru că știam exact adresa grădinilor. Traseele erau gândite în așa fel încât să ajungi ușor de la un patio la altul, însă dacă nu ești capabil să descifrezi o hartă (cum e cazul meu) sau nu ai o aplicație de navigare pe telefon, e destul de greu să le găsești, pentru că majoritatea sunt ascunse pe străduțele întortocheate din Cordoba și riști să te rătăcești (ceea ce nu e deloc un lucru rău, pentru că acolo fiecare colțișor merită explorat).</p><p>După ce în weekend am vizitat în jur de 6 patios (statul la coadă mi-a luat foarte mult din timp), luni s-a mai eliberat și am reușit să vizitez în jur de 27 de patios.</p><figure><img alt="" src="https://cdn-images-1.medium.com/max/480/1*VL9wntB2_CwmdnGjMl2zkw.jpeg" /><figcaption>Sem distinctiv la intrarea în fiecare grădină din cadrul festivalului</figcaption></figure><h4><strong>5. Cum se acordă premiile?</strong></h4><p>Anul acesta, au participat la concurs un total de 46 de grădini. S-au acordat două premii: unul pentru arhitectură antică, iar al doilea pentru arhitectură modernă, iar câștigătorii au primit câte 1000 euro pentru întreținerea grădinii.</p><p>Grădina care a luat premiul I pentru arhitectura antică a fost printre preferatele mele, însă cea care m-a impresionat până la “vreau să locuiesc aici pentru tot restul vieții mele” a fost cea de mai jos. Liniștea și energia din acel locșor sunt greu de descris în cuvinte.</p><figure><img alt="" src="https://cdn-images-1.medium.com/max/480/1*4AeTNpVWqDk6FkvtZWZAtQ.jpeg" /><figcaption>Grădina mea preferată din cadrul festivalului</figcaption></figure><img src="https://medium.com/_/stat?event=post.clientViewed&referrerSource=full_rss&postId=c6081fd838d0" width="1" height="1" alt="">]]></content:encoded>
        </item>
        <item>
            <title><![CDATA[Bucătăria tunisiană — un rai culinar cu arome picante]]></title>
            <link>https://medium.com/@alinasimindrescu/buc%C4%83t%C4%83ria-tunisian%C4%83-un-rai-culinar-cu-arome-picante-391b7b1abd8?source=rss-d97cfe4ad0e6------2</link>
            <guid isPermaLink="false">https://medium.com/p/391b7b1abd8</guid>
            <category><![CDATA[tunisia]]></category>
            <category><![CDATA[food]]></category>
            <dc:creator><![CDATA[Alina Simindrescu]]></dc:creator>
            <pubDate>Wed, 22 Mar 2017 14:19:28 GMT</pubDate>
            <atom:updated>2017-03-22T14:19:28.914Z</atom:updated>
            <content:encoded><![CDATA[<figure><img alt="" src="https://cdn-images-1.medium.com/max/606/1*KrYroRe94efUgvu3Gsdqqw.jpeg" /><figcaption>Cous-cous</figcaption></figure><p>Se spune că a găti este o artă, însă a gusta din preparatele tunisiene este o binecuvântare. Iar dacă îți place mâncarea picantă, cum îmi place mie, poți spune că ai ajuns în raiul aromelor culinare.</p><p>Cine a spus că trebuie să mănânci pentru a trăi, ci nu invers, cu siguranță nu a încercat bucătăria tunisiană. După două luni petrecute în Tunisia, un articol despre mâncarea tradițională de aici era inevitabil. Trebuie să specific încă de la început că scriu acest articol cu câteva kilograme în plus, acesta fiind un lucru inevitabil atunci când intri în contact cu mâncarea de aici.</p><p>Sfax, orașul în care locuiesc, este renumit pentru diversitatea mâncărurilor și păstrarea aromelor autentice atunci când vine vorba de preparatele tradiționale. Pot spune că sunt norocoasă din punctul ăsta de vedere. De-a lungul șederii mele aici, am avut ocazia să încerc rețete autentice, arome irezistibile, mâncăruri care te fac să-ți lingi degetele — acestea fiind singurele tacâmuri. Mai mult, localnicii spun că a folosi tacâmuri la masă e ca și cum ai face dragoste printr-un intermediar. Dacă auzi pe cineva că cere tacâmuri, în mod clar acea persoană e turist. Eu am ales să îmbrățișez cultura culinară și m-am înarmat cu cele zece tacâmuri din dotare.</p><p>Dacă ar fi să descriu bucătăria tunisiană într-un singur cuvânt, acesta ar fi: delicioasă, diversă, tradițională, autentică. Ah, și multă! Crede-mă, când vine vorba de preparatele tunisiene, nu te poți opri la un singur cuvânt.</p><p>Dar haideți să le luăm pe rând. Un preparat care mi-a încântat papilele gustative până la refuz a fost <strong>ojja merguez</strong> — o combinație cu sos de roșii, ardei, ou ochi și cârnăciori de vită. În interiorul Medinei (Orașul Vechi) am descoperit un restaurant al unei familii ce gătește acest preparat aproape de perfecțiune. Un alt preparat asemănator, extrem de delicios, este <strong>kammounia</strong>. Restaurantul se află chiar in fața unei moschee, de unde puteai vedea ceremonia de rugăciune. Ce poate fi mai tradițional?</p><figure><img alt="" src="https://cdn-images-1.medium.com/max/300/1*2A2hfCjeZia93HgCjzZOBQ.jpeg" /><figcaption>Ojja merguez</figcaption></figure><p>Un alt preparat pe care mulți îl consideră o gustare este <strong>brika</strong>. Cu doar 1 DT (2 RON) puteai mânca o brika (un aluat fin în care spărgeai un ou și îl cufundai în ulei timp de 5 minute maxim), alături de celebra harissa (pastă de ardei iuți), salata mechouia (salată de ardei copți) și o baghetă caldă. O altă gustare sunt celebrele <strong>fricasse</strong> — un aluat de gogoașă, umplută cu piure de cartofi, ton, măsline și ou (puteai cumpăra o bucată la pretul de 1 RON).</p><figure><img alt="" src="https://cdn-images-1.medium.com/max/300/1*Ut5uSG1bRMSdeleJFZsMcg.jpeg" /><figcaption>Brika</figcaption></figure><p>Celebrul <strong>couscous</strong> își are și el un loc de cinste. Crede-mă pe cuvânt, nu ai trăit cu adevărat până nu ai încercat acest preparat. Îl poți găsi în diferite variante: cu pui, vită, pește și fructe de mare sau simplu. Iar în partea de sud a țării poți mânca couscous cu carne de cămilă. Este, într-adevăr, puțin mai scump (în jur de 30 RON), însă merită încercat. Într-una din zile, am fost invitată să petrec după-amiaza în casa unei familii tunisiene și am avut norocul să particip la procesul de gătire a couscous-ului — bucătăria tunisiană este, într-adevar, o artă, iar localnicii iubesc bunul-gust și acordă o mare atenție preparatelor.</p><p>Un alt preparat delicios, dar nu la fel de arătos ca și couscous-ul este <strong>besbes</strong> — o plantă cu un gust unic și o aromă inconfundabilă. Se spune că, atunci când vrei să-ți arăți recunoștința față de cineva, îi duci o farfurie cu besbes. Procesul de gătire este extrem de interesant, planta este ținută în apă la soare timp de câteva ore, apoi se fierbe împreună cu mirodenii, cartofi și couscous. Gustul, însă, e greu de descris. Este e unul dintre preparatele mele preferate, iar dacă veți avea ocazia să vizitați Tunisia, nu ar trebui să plecați de acolo fără să fi mâncat o farfurie plină cu besbes. Pentru că, veți vedea, localnicii au obiceiul să încarce farfuriile până la refuz, mergând pe principiul „mult și bun” :)</p><figure><img alt="" src="https://cdn-images-1.medium.com/max/245/1*LLpoWCQTPzmxKtPePmzq_w.jpeg" /><figcaption>Besbes</figcaption></figure><p>Mâncarea stradală este și ea la fel de bună, iar în Sfax fast-food-uri sunt la orice pas. Preferatul meu este <strong>chapati</strong> — o lipie caldă făcută pe loc, umplută cu ou, pui, harissa și salată. Vei mai găsi și <strong>ma7loub</strong>, <strong>kebeb </strong>și altele asemenea. Preferatul meu este 3F Fish Fast Food — bazat numai pe fructe de mare și pește. De notat că tonul este vedetă în această zonă, iar calitatea este peste medie, tunisienii fiind mari exportatori de ton.</p><p>La capitolul dulciuri nu se lasă mai prejos. Am vorbit deja de celebrul <em>makroudh- </em>faimos pentru gustul extrem de dulce.</p><p>În primul weekend din ianuarie am avut ocazia să asist la o sărbătoare importantă, ziua Profetului Mohamed. Cu aceasta ocazie, localnicii prepară <strong>assida</strong> — un desert unic ce-l poți decora cu tot felul de bomboane. Mai jos puteți vedea opera mea. Această sărbătoare este petrecută în familie, unde fiecare membru își decorează propria assida. Se spune că o femeie care nu știe să facă acest desert nu e pregatită pentru măritiș :)</p><figure><img alt="" src="https://cdn-images-1.medium.com/max/300/1*AU-_4ABXDkFON1MPfoIZWQ.jpeg" /><figcaption>Assida</figcaption></figure><p>Mâncarea tunisiană înseamnă mai mult decât niște simple preparate așezate pe o farfurie. Prin felul în care o prepară, prin ingredientele combinate și pasiunea cu care o consumă, aceasta a devenit o artă. Trebuie să recunosc că mă simt norocoasă că am avut ocazia să gust din preparatele lor.</p><p>Atenție! După ce veți citi acest articol, există riscul să vi se facă foame! Eu, cel puțin, mă voi pierde pe străzile Medinei în căutarea aromelor (încă) nedescoperite.</p><p>Pe curând!</p><p><em>*articol scris pentru Paralela45, în timpul șederii mele în Tunisia (noiembrie-februarie 2015)</em></p><img src="https://medium.com/_/stat?event=post.clientViewed&referrerSource=full_rss&postId=391b7b1abd8" width="1" height="1" alt="">]]></content:encoded>
        </item>
        <item>
            <title><![CDATA[Coloșii din El Jem — cămile, muzee și un amfiteatru impresionant]]></title>
            <link>https://medium.com/@alinasimindrescu/colo%C8%99ii-din-el-jem-c%C4%83mile-muzee-%C8%99i-un-amfiteatru-impresionant-372645aa9847?source=rss-d97cfe4ad0e6------2</link>
            <guid isPermaLink="false">https://medium.com/p/372645aa9847</guid>
            <category><![CDATA[tunisia]]></category>
            <dc:creator><![CDATA[Alina Simindrescu]]></dc:creator>
            <pubDate>Wed, 22 Mar 2017 13:44:28 GMT</pubDate>
            <atom:updated>2017-03-22T13:44:28.133Z</atom:updated>
            <content:encoded><![CDATA[<figure><img alt="" src="https://cdn-images-1.medium.com/max/606/1*Yiodc7BhSiLkHUneTFYvQg.jpeg" /><figcaption>El Jem</figcaption></figure><p>Cine a spus că toate drumurile duc la Roma, nu a văzut Colosseum-ul din El Jem, Tunisia. Situat la aproximativ 60 km de Sfax și la 200 km de capitală, stă mândră atracția principală în această zonă, un amfiteatru cu o capacitate de 35.000 spectatori. Personal, nu l-am vazut pe fratele său mai mare din Roma, însă pot spune sigur că cel mic nu se lasă mai prejos.</p><figure><img alt="" src="https://cdn-images-1.medium.com/max/481/1*hdhnYBBL1O503fv6a1icpQ.jpeg" /><figcaption>Colosseum El Jem</figcaption></figure><p>Construit în totalitate din piatră si neavând nicio bază de susținere, amfiteatrul este un simbol al Africii de Nord, o operă de artă în care vrei să te lași cufundat, pierdut, fermecat. Pe timpul verii, amfiteatrul e casa numeroaselor concerte și festivaluri.</p><p>La aproximativ un kilometru de amfiteatru vei găsi Muzeul Mozaicurilor, unde poți admira scene din Roma Antică. Construit pe locul unei vile romane, acesta reproduce în totalitate aspectul său: o curte centrală similară cu un “parc arheologic” și diverse camere, fiecare întrecându-se în mozaicuri, ceramice, sculpturi care mai de care mai impresionante.</p><figure><img alt="" src="https://cdn-images-1.medium.com/max/1024/1*mT0j4HZ6xcP2fYEnax7cwA.jpeg" /></figure><p>După ce am hoinărit câteva ore prin amfiteatru și muzeu, oboseala și-a pus amprenta asupra picioarelor noastre. La ieșire, ne astepta un mijloc de transport nu tocmai comun — o cămilă. Un domn în haine trandiționale a insistat să ne apropiem „doar pentru poză”, însă am ajuns să facem o plimbare cu atracția patrupedă. Experiența e unică, dar am auzit că nu se compară cu cea din Sahara. La final, am negociat prețul călătoriei de la 10 DT la 5 (aproximativ 10 RON).</p><p>Despre oraș nu ar fi prea multe de spus. Un loc liniștit, fără prea mult caracter. Asta pentru că tot farmecul acestui loc e concentrat în această masivă atracție, transformând El Jem în al doilea cel mai important oraș din punct de vedere istoric din nordul Africii, după Carthage.</p><p>În ceea ce privește transportul și costurile, noi am mers cu mașina din Sfax (cam 1–1,5h). Pentru a vizita amfiteatrul te costă 10 DT (20 RON), iar vizita la muzeu e inclusă în preț. Dacă ești student, prețul este redus pe jumătate. Pe timpul verii prețurile s-ar putea să crească.</p><p>La întoarcere, am oprit la un restaurant tradițional unde ne-am delectat cu <strong>kafteji </strong>(legume gătite în stil tunisian) și tajine. Dar despre bucătăria tunisiană vă voi povesti într-un alt episod.</p><p>Următoarea oprire: Monastir și Sousse :)</p><p><em>*articol scris pentru Paralela45, în timpul șederii mele în Tunisia (noiembrie-februarie 2015)</em></p><img src="https://medium.com/_/stat?event=post.clientViewed&referrerSource=full_rss&postId=372645aa9847" width="1" height="1" alt="">]]></content:encoded>
        </item>
        <item>
            <title><![CDATA[Monastir și Sousse — între istorie și viață de noapte]]></title>
            <link>https://medium.com/@alinasimindrescu/monastir-%C8%99i-sousse-%C3%AEntre-istorie-%C8%99i-via%C8%9B%C4%83-de-noapte-625047b46075?source=rss-d97cfe4ad0e6------2</link>
            <guid isPermaLink="false">https://medium.com/p/625047b46075</guid>
            <category><![CDATA[tunisia]]></category>
            <dc:creator><![CDATA[Alina Simindrescu]]></dc:creator>
            <pubDate>Wed, 22 Mar 2017 13:30:54 GMT</pubDate>
            <atom:updated>2017-03-22T13:30:54.500Z</atom:updated>
            <content:encoded><![CDATA[<figure><img alt="" src="https://cdn-images-1.medium.com/max/429/1*2s4xh4swhuqUsvX0A3d11w.jpeg" /><figcaption>Monastir</figcaption></figure><p>Au trecut aproximativ patru săptămâni de când am pășit pe pământ african. Nu am plecat la drum cu frică sau gânduri negative. Asta pentru că știam că Tunisia nu poate fi descoperită decât cu mintea și inima deschisă.</p><p>Pentru Monastir și Sousse, două orașe apropiate, am alocat un weekend întreg: o zi în Monastir unde am hoinărit prin aglomerata Medina și am vizitat Mausoleul lui Habib Bourguiba — primul președinte al Tunisiei și încă o zi în Sousse.</p><figure><img alt="" src="https://cdn-images-1.medium.com/max/300/1*YvZVris8jzbZSEWyWD69wQ.jpeg" /><figcaption>Monastir</figcaption></figure><p>Monastir este situat la aproximativ 160 km de Tunis și este un oraș turistic din toate punctele de vedere: plaje îngrijite, resorturi de cinci stele, atracții turistice și o medina zgomotoasă. Fiecare destinație din Tunisia are un oraș vechi (medina). Dacă vrei să iei pulsul unui oraș, ești pentru prima dată aici și nu ai prea mult timp la dispoziție, caută Medina. Vei înțelege imediat cum merg lucurile. Și dacă vorbim de Medina, acestea s-ar putea să depășească viteza legală. Pentru că aici totul se întâmplă cu o viteză inimaginabilă. Privind din exterior, nu mi-a trecut nicio clipă prin minte că în interiorul acelor ziduri de piatră se dă o adevărată luptă de supraviețuire.</p><p>Cu inima în dinți și câteva rugăciuni în minte, am pășit în mijlocul agitației. Ca să vă formați o idee, imaginați-vă Medina ca fiind un mall în aer liber, unde fiecare comerciant poate atrage clientul doar prin puterea cuvântului. Vorbit, ci nu scris. Pentru mine era doar zgomot, însă unul plăcut. Și cum puterea cuvântului nu avea nicio influență asupra mea, m-am oprit direct la un magazin cu dulciuri tradiționale, știind că nu aveam cum să dau greș. Pentru doar 3 DT (6 RON) am cumpărat aproape un kilogram de <strong>makroudh</strong>, un desert tradițional pe care îmi doream demult să-l incerc. Dacă îți plac deserturile extrem de dulci, makroudh e pentru tine.</p><figure><img alt="" src="https://cdn-images-1.medium.com/max/300/1*nvQGZwnFlzUm3p4brvYaIg.jpeg" /><figcaption>Makroudh</figcaption></figure><p>Cu sentimentul că misiunea mea în interiorul medinei a luat sfârșit, am pornit spre principala atracție din zonă — mausoleul lui Habib Bourguiba. O clădire impresionantă susținută de două turnuri gemene, în interiorul căreia găsești mormintele primului președinte și ale apropiaților, precum și o colecție de obiecte personale. În exterior, un cimitir imens se întinde de-o parte și de alta a falezei ce duce spre muzeu. Aici vei observa că toate mormintele au aceeași înălțime și formă, ideea exprimată fiind egalitatea dintre oameni, indiferent de rang, funcție, clasă socială. Cu toate acestea, ideea de egalitate dispare în momentul în care ajungi la mormântul impresionant al lui Bourguiba.</p><figure><img alt="" src="https://cdn-images-1.medium.com/max/254/1*aD7BZNWhm2jiG9qFPudQEA.jpeg" /><figcaption>Mormântul lui Habib Bourguiba</figcaption></figure><p>Per total, Monastir este un oraș complet, pentru toate gusturile. Fie că ești iubitor de istorie, aventură sau cauți doar un loc unde să te relaxezi, acest oraș te primește cu brațele deschise.</p><p>Următoarea oprire a fost Sousse, situat cam la 20 km de Monastir. Dacă aveți ocazia să mergeți cu trenul în Tunisia, nu ezitați nicio clipă. Este extrem de ieftin, iar condițiile sunt extraordinar de bune. Pentru o călătorie dus-întors până în Sousse am plătit 2DT (4 RON).</p><figure><img alt="" src="https://cdn-images-1.medium.com/max/300/1*GT96u4Br5aTvBCW0v9Zt-g.jpeg" /><figcaption>Sousse</figcaption></figure><p>În Sousse am ajuns târziu, cu gânduri de petrecere, deoarece am auzit că aici este locul în care sunt concentrate toate petrecerile din zonă, însă am avut timp să dau o fugă și prin medina — un loc aglomerat, cu străduțe înguste și mirosuri de mirodenii, foarte primitor. Am ținut să o vizitez știind că încă din 1988, această medina face parte din Patrimoniul UNESCO. Dacă ajungi vreodată în Sousse, nu rata portul El Kantoui și Medina.</p><p>Până să ajung în Sousse, noțiunea de petrecere în Tunisia era subestimată. Credeți-mă, acest oraș l-ar face până și pe cel mai aprig musulman să lipsească o seară de la moschee. În timpul Ramadanului. Pentru o clipă, am avut impresia că sunt într-un oraș european: cluburi, cafenele, restaurante, toate situate de-a lungul unei faleze împodobite cu portocali. Doar muzica tradițională și fumul parfumat de narghilea de la singurul restaurant cu specific m-au readus cu picioarele pe pământ arăbesc. Însă dacă iubești petrecerile și viața de noapte, Sousse este locul unde trebuie să fii.</p><p>Deși nimic din toate acestea nu a fost plănuit dinainte, weekend-ul a fost unul reușit. Cam ăsta este mersul lucrurilor aici în Tunisia: momentele reușite nu se plănuiesc dinainte, ele vin de la sine. Tare-s curioasă: oare ce va urma?</p><p><em>*articol scris pentru Paralela45, în timpul șederii mele în Tunisia (noiembrie-februarie 2015)</em></p><img src="https://medium.com/_/stat?event=post.clientViewed&referrerSource=full_rss&postId=625047b46075" width="1" height="1" alt="">]]></content:encoded>
        </item>
        <item>
            <title><![CDATA[Pășind pe urmele lui Darth Vader — Matmata și Desertul Tataouine]]></title>
            <link>https://medium.com/@alinasimindrescu/p%C4%83%C8%99ind-pe-urmele-lui-darth-vader-matmata-%C8%99i-desertul-tataouine-68cfe9fd6e65?source=rss-d97cfe4ad0e6------2</link>
            <guid isPermaLink="false">https://medium.com/p/68cfe9fd6e65</guid>
            <category><![CDATA[tunisia]]></category>
            <dc:creator><![CDATA[Alina Simindrescu]]></dc:creator>
            <pubDate>Wed, 22 Mar 2017 13:05:53 GMT</pubDate>
            <atom:updated>2017-03-22T13:05:53.595Z</atom:updated>
            <content:encoded><![CDATA[<figure><img alt="" src="https://cdn-images-1.medium.com/max/606/1*dSt-e_ltDWzv7GNrz9fXUw.jpeg" /><figcaption>Desertul Tataouine</figcaption></figure><p>„Luke, I am your father!”. Dacă ați citit asta pe vocea lui Darth Vader, știți despre ce vorbesc, iar acest articol e pentru voi: pasionații trilogiei Star Wars.</p><p>Weekend-ul trecut a fost unul destul de încărcat. În prima zi am vizitat Matmata Veche, locul unde a fost filmat prima parte din trilogia “Star Wars” și ne-am plimbat prin cavernele subpământene, odată locuințele troglodiților și desertul Tataouine, un alt decor pentru faimoasa trilogie.</p><p>Matmata e un oraș situat în sudul Tunisiei, compus din Matmata-veche (zona subterană), unde poți admira casele subpământene ale troglodiților și Matamata-nouă (zona noilor locuințe supraterane). Noi am vizitat doar zona subterană, extrem de interesantă dacă vrei să vezi cum locuiau oamenii cavernelor în vremurile de altădată, cum își preparau mâncarea sau cum își brodau covoarele, precum și alte activități de bază. Aceste caverne sunt construite în așa fel încât să ofere căldură iarna și răcoare pe timpul verii.</p><figure><img alt="" src="https://cdn-images-1.medium.com/max/577/1*scWS0y9NO8a1XjfcvHmA1A.jpeg" /><figcaption>Matmata-veche (zona subterană)</figcaption></figure><p>Se spune că, pe vremuri, îți puteai da seama cât de bogată e o familie după numărul de camere dintr-o cavernă. Multe dintre aceste locuințe erau împărțite de către trei sau patru generații, copiii dormind împreună cu bunicii sau străbunicii lor. În acele vremuri, străbunicii obișnuiau să scrie istoria familiei pe pereții acelor caverne.</p><figure><img alt="" src="https://cdn-images-1.medium.com/max/615/1*0v77aLe50Ei471p8G4ynJQ.jpeg" /><figcaption>Matmata veche</figcaption></figure><p>În Matmata nu am zăbovit prea mult timp, căci gândul nostru zbura la cea de-a doua atracție, Tataouine. La două ore distanță una de cealaltă, cele două locații sunt de neratat în rândul pasionaților Star Wars. Dar dacă aveți mai mult timp la dispoziție, nu ratați Hotelul Sidi Driss — una dintre cele mai vizitate atracții din Matmata. Practic, este o cavernă transformată într-un hotel, una dintre faimoasele locații unde trilogia Star Wars a fost filmată.</p><p>Pornind iarași la drum, în mijlocul pustietății, am zărit în departare numeroase căsuțe de piatră. Atunci am știut că ne apropiem de destinația noastră. La intrare, am fost asaltați de copiii care doreau să ne vândă tot felul de suveniruri. Plimbându-ne pe urmele lui Darth Vader, la capătul scenei ne așteptau cuminți câteva cămile. Nu am rezistat și am dat o tură prin deșert cu acest mijloc de transport patruped. Experiența este una unică, însă pregatiți-vă să negociați la sânge pentru costul plimbării. Prima dată am crezut că ne oferă și cămila în prețul cerut, însă după câteva minute de negocieri am sfârșit prin a plăti 5DT (10RON)/persoană.</p><figure><img alt="" src="https://cdn-images-1.medium.com/max/575/1*GRpJliei_XfnyNKCIiNBHQ.jpeg" /><figcaption>Desertul Tataouine</figcaption></figure><p>Cu picioarele împleticindu-ni-se și pleoapele grele de somn, am pornit spre Tozeur, acolo unde aveam să înnoptăm, ca mai apoi, a doua zi, să descoperim orașul și să pornim spre ultima zi a festivalului din Douz. Dar despre toate acestea într-un alt articol.</p><p><em>*articol scris pentru Paralela45, în timpul șederii mele în Tunisia (noiembrie-februarie 2015)</em></p><img src="https://medium.com/_/stat?event=post.clientViewed&referrerSource=full_rss&postId=68cfe9fd6e65" width="1" height="1" alt="">]]></content:encoded>
        </item>
        <item>
            <title><![CDATA[Ruinele din Carthage — o călătorie în timp]]></title>
            <link>https://medium.com/@alinasimindrescu/ruinele-din-carthage-o-c%C4%83l%C4%83torie-%C3%AEn-timp-cf1181d47e6a?source=rss-d97cfe4ad0e6------2</link>
            <guid isPermaLink="false">https://medium.com/p/cf1181d47e6a</guid>
            <category><![CDATA[tunisia]]></category>
            <dc:creator><![CDATA[Alina Simindrescu]]></dc:creator>
            <pubDate>Wed, 22 Mar 2017 12:48:25 GMT</pubDate>
            <atom:updated>2017-03-22T12:48:25.496Z</atom:updated>
            <content:encoded><![CDATA[<figure><img alt="" src="https://cdn-images-1.medium.com/max/606/1*wiEzK0tIai11SYNZ0gS1Aw.jpeg" /><figcaption>Carthage — ruine</figcaption></figure><p>Weekendul trecut, înainte de a ajunge în faimosul <a href="https://medium.com/@alinasimindrescu/sidi-bou-said-%C8%99i-la-marsa-c%C3%A2nd-tradi%C8%9Bionalul-%C3%AEnt%C3%A2lne%C8%99te-modernul-44e385c0c773#.ct86v7ek0">Sidi Bou Said</a>, am pășit înapoi cu câteva mii de ani, în Carthage, mai exact. Deși fondat în anul 814 de către fenicieni, numele orașului semnifică total opusul: “orașul nou”. Fost oraș în nordul Africii, astăzi suburbie luxoasă a capitalei, Carthage pare un mic Miami și este, după părerea mea, locul perfect pentru a locui în Tunisia. Plaje curate, istorie, multă verdeață și liniște. Nu mai spun că e situat la doar 7 km de centrul capitalei.</p><figure><img alt="" src="https://cdn-images-1.medium.com/max/608/1*fWrtSVZyIA-W0LHek9ketw.jpeg" /><figcaption>Pe străzile din Carthage</figcaption></figure><p>Duminică dimineață, în Gara Centrală din Tunis, asteptam trenul care avea să ne ducă în acest oraș de poveste. Douăzeci de minute mai târziu am coborât la stația Carthage Hannibal și ne-am îndreptat spre Byrsa Hill, pentru o vedere panoramică asupra siturilor arheologice din zonă.</p><figure><img alt="" src="https://cdn-images-1.medium.com/max/614/1*o3Uzv-HYf_e5oBteKIFJdg.jpeg" /><figcaption>Amfiteatrul Roman</figcaption></figure><p>Însă în drumul nostru ceva ne-a atras atenția. Două porți mari ascundeau ceea ce avea să ne impresioneze într-un mod plăcut. Și uite așa, din greșeală, am ajuns la Amfiteatrul Roman. Construit la doar un kilometru de Byrsa Hill, pe un deal cu vedere spre mare și cu o capacitate de 50.000 de spectatori, acest loc găzduiește în fiecare an Festivalul de Film din Carthage, dar și numeroase spectacole pe timpul verii.</p><p>Într-un final, am pornit spre Byrsa Hill, unde am găsit ceea ce căutam: numeroase locuri istorice interesante gata de a fi explorate, precum și un muzeu cu exponate impetuoase din epoca romană.</p><figure><img alt="" src="https://cdn-images-1.medium.com/max/606/1*QVg7ZVFUMGce-3CBR1ra-Q.jpeg" /><figcaption>Ruinele și muzeul din Carthage</figcaption></figure><p>Cu o istorie veche de aproape trei milenii, Carthage a fost cândva inima unui imperiu puternic din Mediterană înainte de cucerirea romanilor în al treilea Război Punic din anul 146 i.Hr.. A izvorât din cenușă ca mai apoi să devină un important centru creștin, înainte de a fi distrus din nou de invadatorii islamici în secolul al 7-lea. Parte din Patrimoniului Mondial UNESCO, Carthage ar trebui să fie o destinație obligatorie pentru pasionații de istorie, dar și pentru cei care vor să se relaxeze, departe de forfota și zgomotele specifice capitalei.</p><p><em>*articol scris pentru Paralela45, în timpul șederii mele în Tunisia (noiembrie-februarie 2015)</em></p><img src="https://medium.com/_/stat?event=post.clientViewed&referrerSource=full_rss&postId=cf1181d47e6a" width="1" height="1" alt="">]]></content:encoded>
        </item>
        <item>
            <title><![CDATA[Sidi Bou Said și La Marsa — când tradiționalul întâlnește modernul]]></title>
            <link>https://medium.com/@alinasimindrescu/sidi-bou-said-%C8%99i-la-marsa-c%C3%A2nd-tradi%C8%9Bionalul-%C3%AEnt%C3%A2lne%C8%99te-modernul-44e385c0c773?source=rss-d97cfe4ad0e6------2</link>
            <guid isPermaLink="false">https://medium.com/p/44e385c0c773</guid>
            <category><![CDATA[tunisia]]></category>
            <dc:creator><![CDATA[Alina Simindrescu]]></dc:creator>
            <pubDate>Wed, 22 Mar 2017 12:33:33 GMT</pubDate>
            <atom:updated>2017-03-22T12:34:00.682Z</atom:updated>
            <content:encoded><![CDATA[<figure><img alt="" src="https://cdn-images-1.medium.com/max/606/1*vIJIZwaZIuXOMbYQtZRPPA.jpeg" /><figcaption>Café des Délices</figcaption></figure><h3>Sidi bou Said</h3><p>Despre Sidi bou Said ar fi multe de spus: oraș pitoresc înscris în Patrimoniul UNESCO, o atracție pentru fiecare turist ce vizitează Tunisia. Însă încă de la primul pas în acest oras, cuvintele dispar, fiind înlocuite de peisaje rupte parcă dintr-un orășel grecesc.</p><figure><img alt="" src="https://cdn-images-1.medium.com/max/608/1*-Bcv5fw5Tsys8-zfTU5bGg.jpeg" /><figcaption>Sidi bou Said</figcaption></figure><p>Căsuțe tradiționale, cafenele îmbietoare cu parfumuri orientale, buticuri ce te îndeamnă să-ți cheltui toti banii din portofel. Toate pictate în alb și albastru. O idee interesanta — localnicii din acest oraș sunt obligați să își vopsească locuințele doar în cele două culori, pentru a păstra tradiția veche de câțiva ani buni.</p><p>O primă oprire am făcut-o la <strong>Dar El Annabi</strong> (Casa Annabi), construită la sfârșitul secolului al 18-lea, unde cu numai 3 DT (6 RON) am intrat în intimitatea unei case tradiționale, cu arhitectură islamică. Aici poți admira, de asemenea, scene importante din viața unei familii arabe — nunta, ceremonia, precum și obiecte tradiționale folosite la astfel de evenimente. La sfârșit, te poți relaxa în grădină, savurând un ceai arăbesc (inclus în preț).</p><figure><img alt="" src="https://cdn-images-1.medium.com/max/609/1*9DDqAoMltRK04VjKxHAt3w.jpeg" /></figure><p>După aproximativ o oră de visare în acel spațiu feeric, ne-am gandit că ar fi timpul să mergem să descoperim orașul. Aici, fiecare piatră, fiecare treaptă pe care calci respiră tradiție. Eram ca un japonez cu o camera cu baterie full în acel moment. Voiam să imortalizez fiecare colțișor în toate unghiurile posibile.</p><p>Am ajuns la <strong>Café des Nattes</strong> — a doua cea mai cunoscută cafenea din Sidi Bou Said, unde am intrat pentru o narghilea și un ceai. Aici, atmosfera e “ca acasă”. Intri, te descalți, te cufunzi în niște perne imense și pierzi noțiunea timpului. Așa cum am făcut și eu, de altfel..</p><figure><img alt="" src="https://cdn-images-1.medium.com/max/604/1*v2MkKOvQB2kA04OjS6olcQ.png" /></figure><p>Fiind genul de persoană care lasă ce e mai bun pentru un final pe care să-l ții minte, am plecat în căutarea principalei atracții din această zonă: faimoasa <strong>Café des Délices. </strong>Cu o panoramă spre port ce-ți taie respirația, această cafenea aparține unei familii simple, dar cu mult bun gust. Locația este perfectă și oriunde te-ai uita vei putea admira peisaje parcă rupte din vederi turistice. Prețurile sunt într-adevar mai ridicate, însă fiecare dinar cheltuit aici merită!</p><figure><img alt="" src="https://cdn-images-1.medium.com/max/608/1*SCK2VcAepO-2D9zjECPBtA.jpeg" /><figcaption>Café des Délices</figcaption></figure><p>Dacă vei avea vreodată ocazia să vizitezi capitala, o zi în Sidi Bou Said e obligatorie. E doar la 18 km depărtare, iar o călătorie cu trenul costă aproximativ 5 RON.</p><p>Cu riscul de a mă repeta, cuvintele sunt de prisos. Rămâne doar speranța că imaginile vor spune mult mai mult decât am reușit să spun eu în cuvinte.</p><p>***</p><h3><strong>La Marsa</strong></h3><p>Următoarea oprire a fost La Marsa. Am plecat cu taxiul din Sidi Bou Said (călătoria cu taxiul în Tunisia este avantajoasă; aproape oricine poate folosi acest mijloc de transport, fiind extrem de ieftin și rapid). Doi kilometri mai târziu și mai săraci cu 4 RON, peisajul s-a schimbat complet.</p><figure><img alt="" src="https://cdn-images-1.medium.com/max/606/1*uqiYkU3zcrxBIqNbI2_w6Q.jpeg" /><figcaption>La Marsa</figcaption></figure><p>Căsutele alb-albastre au fost înlocuite de case moderne, străduțele înguste de faleze largi, cafenelele tradiționale de cele moderne.</p><p>În La Marsa nu am avut prea mult timp la dispoziție, din păcate. Dacă ești pe fugă, mergi direct în Le Zephyr. În interiorul acestui centru comercial în formă de barcă, la etajul al treilea se află Cafeneaua Le Zephyr, unde vei putea admira o panoramă superbă și savura o cafea în compania maestrului Buddha.</p><p>A fost un weekend obositor, însă a meritat din plin. Tunisia are frumusețile ei, o diversitate impresionantă și atracții ce te fac mai bogat, spiritual vorbind.</p><p>Până data viitoare, o zi cu soare (în suflet, căci pe cer mai rar)!</p><p><em>*articol scris pentru Paralela45, în timpul șederii mele în Tunisia (noiembrie-februarie 2015)</em></p><img src="https://medium.com/_/stat?event=post.clientViewed&referrerSource=full_rss&postId=44e385c0c773" width="1" height="1" alt="">]]></content:encoded>
        </item>
        <item>
            <title><![CDATA[Tozeur și Douz: un weekend, două festivaluri]]></title>
            <link>https://medium.com/@alinasimindrescu/tozeur-%C8%99i-douz-un-weekend-dou%C4%83-festivaluri-3edf92a8f6b0?source=rss-d97cfe4ad0e6------2</link>
            <guid isPermaLink="false">https://medium.com/p/3edf92a8f6b0</guid>
            <category><![CDATA[tunisia]]></category>
            <dc:creator><![CDATA[Alina Simindrescu]]></dc:creator>
            <pubDate>Tue, 10 Jan 2017 13:49:10 GMT</pubDate>
            <atom:updated>2017-03-22T12:32:40.595Z</atom:updated>
            <content:encoded><![CDATA[<figure><img alt="" src="https://cdn-images-1.medium.com/max/606/1*YC1-B9m2UKaKv16jRB9kVA.jpeg" /></figure><p>Weekend-ul trecut, cuvântul-cheie a fost “festival”: ajunși în Tozeur, am nimerit fix în mijlocul unei petreceri. În piața centrală, în jurul fântânii împodobite ca de sărbătoare, zeci de localnici și-au expus standul cu cele mai dulci, proaspete și delicioase curmale în cadrul <strong>Festivalul Curmalelor din Tozeur.</strong></p><figure><img alt="" src="https://cdn-images-1.medium.com/max/300/1*T28Hz70-ok4RvXVEWdBZsA.jpeg" /></figure><p>După ce ne-am învârtit și am degustat marfa (sau mai bine spus, săturat), am achiziționat un kilogram din cele mai proaspete curmale din zonă, kilogram ce avea să se termine în următoarea oră, căci nu ne-am putut abține să nu le mâncăm pe toate.</p><figure><img alt="" src="https://cdn-images-1.medium.com/max/572/1*fbhwCGPfs4iODFb2E9hI4Q.jpeg" /></figure><p>Tozeur, orașul ce găzduiește acest festival, este un oraș-oază fermecător, cu clădiri cu o arhitectură impresionantă, de la moscheea principală și până la restaurantele selecte ascunse în grădinile cu palmieri.</p><p>Prima oprire a fost <strong>muzeul Chak Wak</strong>, unde am avut ocazia să admirăm o expoziție de dinozauri în mărime naturală, troglodiți, faraoni egipteni și Hannibal. Mi-a plăcut în mod special Arca lui Noe, o replică destul de reușită și plimbarea de-a lungul Mării Roșii. Din păcate, noi am ajuns aici destul de târziu, dar acest oraș merită să-i acordați o zi întreagă. Vă puteți plimba virtual printre palmieri <a href="http://www.vvt360.com/tourisme/centres-animation/visite-virtuelle-chakwak">aici.</a></p><p>Următoarea oprire a fost un loc fermecator, <a href="http://www.cityzeum.com/musee-dar-cherait-12820"><strong><em>Dar Cheraït</em></strong></a><strong> </strong>— un muzeu-restaurant cu o arhitectură ce-ți taie respirația. Un loc romantic, elegant, perfect pentru o seară în doi. În spatele grădinii, poți vizita Insula Viselor (intrarea costă 6DT, aprox. 12 RON).</p><figure><img alt="" src="https://cdn-images-1.medium.com/max/566/1*rFI1ol_2GsSsrrDRJAqnpw.jpeg" /></figure><p>Cu toate acestea, noi căutam ceva mai tradițional, așa că am ales o cafenea situată într-o grădină cu palmieri, unde am savurat o narghilea și un ceai cu mentă. Decorul este unul de poveste, nu ratați o plimbare cu caleașca prin orașul-oază.</p><p>După o noapte petrecută în Tozeur, am pornit spre Douz, grăbiți să prindem ultima zi a festivalului.</p><p>În fiecare an, la sfârșitul lunii decembrie, acest oraș este gazda unui spectacol tradițional cu beduini, dansuri folclorice, întreceri cu cămile și cai și muzică tradițională. În timpul spectacolului, vizitatorii au șansa să asiste la o ceremonie de nuntă și de a savura preparatele autentice din această regiune.</p><figure><img alt="" src="https://cdn-images-1.medium.com/max/600/1*5ov2DPRNS77VPFVEJ19dMw.jpeg" /></figure><p>Prima ediție a acestui festival a avut loc în 1910, publicul de atunci fiind format în mare parte din coloniști, însă de-abia în 1981 s-a răspândit pe plan internațional. Ediția de anul acesta a fost cea cu numărul 47 și a avut loc între 25–27 decembrie. Pentru a lua pulsul spectacolului, vă sfătuiesc să prindeți un loc în primele rânduri. Costul unei intrări este infim comparativ cu spectacolul oferit (1 DT/ 2 RON/zi). Iar dacă aveți vreodată ocazia să mergeți în Douz, nu ratați <em>Mtabga</em>, o lipie tradițională umplută cu tot felul de mirodenii și legume, preparat pe care-l veți găsi doar în aceste locuri.</p><p>După acest weekend, pot spune că toată oboseala acumulată a meritat din plin. Cu zambetul pe buze și cu ochii încercănați, ne-am îndreptat spre Sfax. Însă o întrebare ne tot dădea târcoale la fiecare pas: oare care va fi următoarea destinație?</p><p>Răspunsul în articolul următor.</p><p><em>*articol scris pentru Paralela45, în timpul șederii mele în Tunisia (noiembrie-februarie 2015)</em></p><img src="https://medium.com/_/stat?event=post.clientViewed&referrerSource=full_rss&postId=3edf92a8f6b0" width="1" height="1" alt="">]]></content:encoded>
        </item>
    </channel>
</rss>