<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><rss xmlns:dc="http://purl.org/dc/elements/1.1/" xmlns:content="http://purl.org/rss/1.0/modules/content/" xmlns:atom="http://www.w3.org/2005/Atom" version="2.0" xmlns:cc="http://cyber.law.harvard.edu/rss/creativeCommonsRssModule.html">
    <channel>
        <title><![CDATA[Stories by Andrei Nico on Medium]]></title>
        <description><![CDATA[Stories by Andrei Nico on Medium]]></description>
        <link>https://medium.com/@andreinico?source=rss-ccab51e9ecd5------2</link>
        <image>
            <url>https://cdn-images-1.medium.com/fit/c/150/150/0*OOkqtg6u7C4OW6XP.jpg</url>
            <title>Stories by Andrei Nico on Medium</title>
            <link>https://medium.com/@andreinico?source=rss-ccab51e9ecd5------2</link>
        </image>
        <generator>Medium</generator>
        <lastBuildDate>Sun, 22 Nov 2026 09:19:24 GMT</lastBuildDate>
        <atom:link href="https://medium.com/@andreinico/feed" rel="self" type="application/rss+xml"/>
        <webMaster><![CDATA[yourfriends@medium.com]]></webMaster>
        <atom:link href="http://medium.superfeedr.com/" rel="hub"/>
        <item>
            <title><![CDATA[Bărbatul român e neam prost din tată-n fiu. Cum combatem masculinitatea toxică din România?]]></title>
            <link>https://medium.com/@andreinico/b%C4%83rbatul-rom%C3%A2n-e-neam-prost-din-tat%C4%83-n-fiu-cum-combatem-masculinitatea-toxic%C4%83-din-rom%C3%A2nia-f8f02db1bd14?source=rss-ccab51e9ecd5------2</link>
            <guid isPermaLink="false">https://medium.com/p/f8f02db1bd14</guid>
            <category><![CDATA[machismo]]></category>
            <category><![CDATA[domestic-violence]]></category>
            <category><![CDATA[sexism]]></category>
            <category><![CDATA[feminism]]></category>
            <dc:creator><![CDATA[Andrei Nico]]></dc:creator>
            <pubDate>Sat, 15 Dec 2018 01:05:01 GMT</pubDate>
            <atom:updated>2018-12-15T01:59:42.806Z</atom:updated>
            <content:encoded><![CDATA[<figure><img alt="" src="https://cdn-images-1.medium.com/max/650/1*WmlQV7eKuSQZacLAWCM6FA.jpeg" /></figure><h3>Bărbatul român e neam prost din tată-n fiu.</h3><p>Aici vorbim literalmente, nu edulcorat. Îmi cer scuze dacă te consideri un bărbat de neam prost, dar nu la tine mă refer în mod direct, onoarea ta îți aparține. Circumstanțele sunt agravante la nivel național.</p><p>Mă refer la bărbații <em>ceva mai</em> superiori dintre noi, românii masculi Alfa, o rasă aparte, un neam prost de ecou istoric. Bărbații ăia fără onoare<em> </em>din toate mediile sociale care se comportă cu lipsă de respect față de femei, cu lipsă de politețe, cu impertinență, cu impunitate sexistă, ba mai mult, cu hărțuire, amenințări, umilire, insultă, șantaj, cu forță masculină.</p><p>Martalogii ăia carpatini care consideră femeia o proprietate personală, o obsesie bolnavă, un obiect sexual (o pradă, cârpă, zdreanță, etc. au zeci de apelative la dispoziție, le-au auzit în familie). Bărbații Alfa care mai lovesc uneori femeile pentru că <em>“știu ele de ce, o merită, unora chiar le place”</em>.</p><p>Cunoști vreunul? Sunt sigur că ai exemple, poate chiar și în familie.</p><blockquote>Trebuie să fim atenți la semne și indicii ale masculinității toxice și discriminării de gen în societatea românească — în familie, între prieteni, în vecini, pe stradă, la birou, în instituții, oriunde se întâmplă. Este o dovadă de bun simț civic.</blockquote><p>Ca bărbat, este important să identifici și să intervii personal sau cu ajutor, ori să informezi autoritățile, presa, familia și prietenii în situațiile și cazurile unor prejudecăți, comportamente sau măsuri care conduc la discriminare de gen, ori violență verbală, psihologică și fizică împotriva fetelor și femeilor, ai o responsabilitate civică față de propria societate și față de mama ta.</p><blockquote>Ca femeie, din păcate, ai o responsabilitate echivalentă. Inclusiv față de băieți și bărbați, în educarea lor.</blockquote><p><strong>Ne comportăm ca în pădure în România. Avem zero eleganță socială.</strong></p><p>Scriu în numele oamenilor normali la cap care observă o tendință generalizată. Nu avem educație culturală în inteligență umanistă. Subiectul educației sexuale este erezie. Comunitățile sexuale alternative sunt stigmatizate, ridiculizate, abuzate chiar. Educația emoțională și sentimentală este primară, bazată pe nevoi de bază, supraviețuire. Mulți dintre bărbații români sunt <em>bâtă </em>în în materie de inteligență și sensibilitate emoțională. Ne lipsesc maniere elementare.</p><p>Bărbatul românesc de neam prost nu știe științe sociale, studii de gen, antropologie sau alte discipline intelectuale, dar a avut exemple exemplare în viață. Știe agresivitate, știe luptă pentru putere, știe sărăcie educațională, culturală și sclavie economică. Toți bărbații de neam prost din România răspund unui singur impuls primar:</p><blockquote>Bătaia. Bătaia e ruptă din Rai.</blockquote><p><strong>Bătaia ca metodă de disciplină, educare și afirmare a superiorității morale. </strong>Atât știe și cunoaște bărbatul superior românesc. Atâta-l doare pe bărbat. Nicidecum conștiința.</p><p><a href="https://casajurnalistului.ro/umilinta-suprema/?fbclid=IwAR1YIlNpol7IVVFd5z3TJV477NwAZuQGmFZN-LFuDYqyOyZTTfpwI4sawzE">Bărbații superiori de la Poliție</a> care tratează cu indiferență cazuri de violență împotriva femeilor, care favorizează agresorul și nu victima. Atâta-i doare pe bărbații patriei noastre. Știu doar de bătaie. Ei nu știu de carte, de bune maniere, de responsabilitatea procedurilor, de jurământ în Academia de Poliție. Nu știu de drepturile omului și protecția cetățenilor. <strong>De unde să știe ei de feminism?</strong> Știu de <em>pulan</em>, știu de rude de neam prost, știu de șpagă, mită, trafic de influență, știu de găinării, <em>smardoială </em>și speculații mafiote.</p><p>Nepotismul traumei naționale începe de la talpa țării și urcă până la capii țării, la bărbații superiori din politică, care vorbesc și domină cultura media românească prin presă și televiziune, care agregă în caste de bărbați puturoși declasați prin toate administrațiile statului, de la Poliție, <a href="https://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/consiliera-injurata-de-viceprimarul-capitalei-in-sedinta-o-dati-in-smardoiala.html">Primărie</a>, până în Parlament, Guvern, Senat și Camera Deputaților. Peștele de la cap se împute.</p><p>Bărbatul românesc de neam prost consideră feminismul un curent social agresiv care trebuie ridiculizat, contestat, dominat, combătut, pentru că femeile se răscoală împotriva boierimii masculine de statut economic și social.</p><p><strong>La noi în România suntem legănați, crescuți și educați de femei</strong>, însă dominați de figura paternală. Ne răzvrătim de secole împotriva tatălui politic, economic, religios și de familie. Compensăm cu zel și încăpățânare prin machism, mândrie masculină exagerată, masculinitate toxică. Ne zbatem de frică în sucul propriului testosteron. Frică să nu ne adopte homosexualii copiii, frică să nu ne fure nevestele, frică de bărbați pe tocuri.</p><blockquote>În mod paradoxal, bărbaților români le este frică de femei de când lumea și pământul, românii fug când văd papucul.</blockquote><p>Sunt bărbați superiori cărora le este frică de propriile sentimente neprocesate. Unii dintre ei au personalitate cu tulburare narcisistă și torturează femei la nivel psihologic, verbal, fizic, sexual, alții sunt niște <a href="https://casajurnalistului.ro/umilinta-suprema/?fbclid=IwAR1YIlNpol7IVVFd5z3TJV477NwAZuQGmFZN-LFuDYqyOyZTTfpwI4sawzE">elitiști psihopați care șantajează prin Revenge Porn</a>, sociopați care își hărțuiesc și bat nevestele ca sport național, fără arbitru, cu pasivitatea și complicitatea prietenilor și familiei, cu indiferența autorităților, cu șantaje emoționale, dependențe financiare, proprietate asupra copiilor, amenințări asupra rudelor, campanii de defăimare publică.</p><blockquote>Problema masculinității toxice stă bine ascunsă după ușile închise, iar de sute de ani violența în familie tronează la loc de cinste în România.</blockquote><p>Îmi cer scuze femeilor în numele bărbatului românesc de neam prost.</p><p>Nu știe mai bine decât bătaie de la tatăl politic, economic, religios, de familie.</p><img src="https://medium.com/_/stat?event=post.clientViewed&referrerSource=full_rss&postId=f8f02db1bd14" width="1" height="1" alt="">]]></content:encoded>
        </item>
        <item>
            <title><![CDATA[Viața mea romantică, între Da, Nu și Poate]]></title>
            <link>https://medium.com/@andreinico/via%C8%9Ba-mea-romantic%C4%83-%C3%AEntre-da-nu-%C8%99i-poate-6de6d7d267b5?source=rss-ccab51e9ecd5------2</link>
            <guid isPermaLink="false">https://medium.com/p/6de6d7d267b5</guid>
            <category><![CDATA[dragoste]]></category>
            <category><![CDATA[relatii]]></category>
            <category><![CDATA[iubire]]></category>
            <dc:creator><![CDATA[Andrei Nico]]></dc:creator>
            <pubDate>Fri, 30 Nov 2018 01:59:48 GMT</pubDate>
            <atom:updated>2018-11-30T03:31:41.410Z</atom:updated>
            <content:encoded><![CDATA[<p><strong>Viața mea romantică, între Da, Nu și Poate</strong></p><figure><img alt="" src="https://cdn-images-1.medium.com/max/1024/1*k1mlQHzdAGhPc18LOpGk-A.png" /></figure><p>Viața mea romantică este un subiect de mare interes pentru mine încă de la grădiniță. Știu că mi se învârtea elica de pe chipiu după Maluca, mică, voioasă, creativă, brunetă bob și pe nume Raluca, bineînțeles. Era singura fată de care nu-mi era frică să mă apropii din toată curtea de joacă a grădiniței.</p><p>Purta ciorapi albi și sandale albastre, ducea în buzunarul de la rochie o păpușă pe care o îmbrăca în tot felul de costumații pe care le ținea tot prin buzunare, rochii mulate din ciorap, fuste plié din batiste prinse cu elastic de păr, pălărie din ghindă, tot ce găsea. Îi aduceam și eu câte ceva, știu că i-am adus cizmele unui super-erou de la jucăriile băieților, așa aveam motiv și curaj să merg la ea. Mă surprindea că uneori venea ea la mine să-mi arate o nouă costumație.</p><p><strong>Poate că poate</strong></p><p>Am amintiri din clasa întâia și-a doua cu două blondine din prima bancă de la fereastră, Bianca și Mădălina, le priveam mesmerizat din banca trei centru aproape toată ziua, cred că aveam o strategie să le privesc pe ascuns. Nu au vorbit niciodată cu mine, nici eu cu ele, poate cred că doar o dată fugitiv, nu aș fi îndrăznit să intru în conversație. Le admiram estetica, aveau o notă în plus de rafinament față de alte fete, net superioare băieților la nivel de asertivitate și conștiință vestimentară. Erau diafane, atât ca luminozitate a chipurilor, cât și ca prezență de spirit și ținute, plus că aveau un parfum aparte.</p><p>Pe lângă banca lor se ajungea la dulapul clasei, mă duceam să iau bureți de dragul atmosferei olfactive și senzitive din orbita fetelor. Când mă apropiam de Bianca și Mădălina, simțeam sentimente de mare complexitate emoțională și aproape că număram secundele de curaj că sunt prezent în aria celor două minuni minunate. Pe scurt, eram complexat filé.</p><p>Purtau accesorii colorate și își împleteau părul, aveau personalitate artistică și erau conștiente de frumusețea lor, știau că sunt privite de toți copiii, băieți și fete, admirate chiar și de doamna învățătoare. Eu purtam bluză galbenă cu Danger Mouse, ciorapii pe dos și mă bâlbâiam. Se remarcau mereu la ore, Doamna le oferea cuvântul să răspundă cu răbdare și atenție, să ascultăm toți ce bine a învățat lecția Bianca, iar Mădălina vrea să recite prima din clasă poezia de-acasă.</p><p><strong>Poate că nu</strong></p><p>Am fost binecuvântat în primele două clase la Liceul Jean Monnet, București, de tutorajul doamnei Stăne<em>s</em>cu, o femeie distinsă din toate punctele de vedere, un pedagog empatic, o doamnă caldă și motivațională, trimisă parcă de Dumnezeu. În timpul liber de la catedră, Doamna era soprană într-un cor de muzică religioasă și vocea dânsei era recunoscută în mediul muzical religios. O cunoștea până chiar și Bunica mea din Alba Iulia de la televizor! Era o mare mândrie pentru Buna că dânsa era învățătoarea mea.</p><p>Doamna vorbea frumos, vorbea ales, vorbea melodios și vorbele dânsei se înfiripau în cântec, avea o voce melifluentă și o prezență magnetică. Purta vestimentații admirabile, o ținută de înaltă clasă, culori marcante, fuste cu taior, cămăși cu broderii complexe, eșarfe, rochii elegante, pantofi cu toc. Ca să nu mai vorbim de părul roșcat, învolburat ca o cascadă de fleuroni baroc în coafuri fascinante.</p><p>La vremea Crăciunului din clasa întâi ne-a oferit fiecărora o casetă audio cu albumul dânsei de colinde și cântece religioase pentru a le asculta în familie la casetofon. Am dat mai departe albumul Bunei și în fiecare an mă mai întreba dacă mai știu ceva de Doamna profesoară, ori îmi spunea că iar a ascultat-o cântând în spectacolul muzical de Crăciun de la televizor!</p><p>Amintirea cea mai pregnantă cu doamna Stănescu este de când mă ajuta la caligrafie să învăț să scriu corect și frumos. Făcea trei lucruri absolut miraculoase pentru mine: Unu, îmi prelua degetele și le poziționa în priză pe stilou (dânsa avea priză cu degetul mijlociu deasupra, inelarul ca suport), dar nu reușeam niciodată să scriu așa (scriu cu arătătorul deasupra și degetul mijlociu ca suport, cum m-a învățat mama); doi, îmi ghida mâna dintr-o semi-îmbrățișare să deprind mișcarea liniei caligrafice; apoi trei, scriam împreună câteva propoziții.</p><p>Îmi amintesc cum îi priveam fermecat unghiile roșii aprins, îi simțeam parfumul cu personalitate, eleganța prezenței, feminitatea, cât și fermitatea atingerii. Doamna avea clasă și clasa avea ca profesoară o doamnă. Îi doresc toate cele bune în continuare și sper că mai predă și cântă, avea suflet.</p><p><strong>Poate că da</strong></p><p>Colega de bancă din primele două clase a fost Ioana. Era o fată amicală și frumușică în felul ei, o priveam și pe ea cu admirație romantică, dar de un alt tip. Aveam o relație amicală de cot-la-cot. Eram colegi, prieteni și vecini, mergeam des la ea să ieșim la joacă și mă pomeneam uneori că mă invita în camera ei și-mi plăcea mult parfumul casei, iar părinții ei mă adorau.</p><p>Era foarte studioasă și una dintre cele mai conștiincioase persoane din clasă, mă consider norocos că am nimerit cu Ioana, mă ajuta când nu înțelegeam ceva și ne comparam mereu temele, ambele foarte bine lucrate, aveam deja un control al calității de-acasă, mulțumită Bunicului.</p><p>Bunicu’ ne ducea pe amândoi la școală și ne prelua înapoi acasă. Într-o zi a întârziat și am luat decizia cu Ioana să mergem acasă împreună că sigur ne descurcăm. Am mers pe cu totul alte străduțe în ideea să triangulăm cumva la un moment dat. Ne-am învârtit pe străzi și am întârziat vreo oră până acasă. Ne așteptau în poartă Bunicu’ și tatăl Ioanei. Am ajuns mândru cu fata și fata m-a lăudat că am știut pe unde să mergem, iar eu am lăudat-o pe ea, bineînțeles.</p><p>Ioana mai avea o prietenă, Alexandra, și Alexandra cred că mă plăcea și îmi solicita mereu atenția când ieșeam cu Ioana, deși eu vroiam să ies doar cu Ioana, fără să mai vină și Alexandra. Nu aveam un interes romantic recunoscut față de mine însumi pentru Ioana, dar ceva mă atrăgea în mod subconștient să ne jucăm împreună. Chiar și acum când trec pe lângă casa ei, mă gândesc la ea și la copilărie. Ne-am găsit pe Facebook prin 2016, dar nu am păstrat legătura.</p><p><strong>Poate că nu</strong></p><p>În clasa a III-a m-am mutat de la Jean Monnet la Școala Nr. 24 de pe Tunari. Învățătoarea din trei-patru, doamna Gheorghiță, era foarte strictă și exigentă, iar când nu ne făceam temele sau nu știam ce să îngăimăm despre vreo întrebare, ne cerea să ținem palmele la lumină să ne aplice o corecție maxim de usturătoare cu un tac indicator de lemn. În timp și cu experiență, am observat că dacă pun palmele în flăcări pe metalul rece al băncilor de lemn, focul pedepsei se stinge și viața revine la normal. Am transmis această metodă de pansament la rece tuturor colegilor. Doamna Gheorghiță era frumoasă și dânsa, doar că aprigă, și avea mai multă experiență de viață ca noi.</p><p><strong>Poate că da</strong></p><p>Începând cu clasa a V-a, dinamica socială devine mai complexă și povestea continuă în capitolul următor de amintiri. De-a lungul anilor de școală, am fost mereu alocat la Clasa B, până în liceu, clasa a XI-a. În clasa a XII-a m-am mutat de la mate-info la filologie, uman, la Clasa G, clasa cu cele mai multe fete din liceul Sadoveanu, poate la fel de frumoase ca fetele din clasa mea de suflet, Clasa B. Cert este că la Clasa G erau 26 de fete și 4 băieți, iar odată cu mine, s-a împlinit visul unei generații senioare de băieți fotbaliști, să joace în echipă completă de 5 la campionatul de fotbal al liceului, unde am obținut un foarte respectabil scor de egalitate în grupe, dar și două înfrângeri.</p><p><strong>Poate că nu</strong></p><p>Am fost mereu conștient de prezența fizică și emoțională a fetelor și femeilor, chiar și de la distanță uneori. Simt că le percep natura, poate și pentru că sunt zodia Fecioară. Am 32 de ani și am crescut cu ideea că sunt un băiat cu un aspect fizic relativ modest, nici prea urât, nici prea frumos, nici prea subțire, nici prea solid, nu tocmai neatractiv, dar nici vreun <em>pretty boy</em>.</p><p>Când eram mic, mi s-a zis că sunt amuzant și am forțat nota comediei în cam toate ipostazele vieții. Am mizat pe inteligență emoțională, mai mult decât pe frumusețe exterioară, să zicem. Atât în dezvoltare personală, cât și în alegerea unei fete care îmi place. Încă de mic am intuit necesitatea dezvoltării unei culturi de sine, aparte de educația primită în familie sau în școală, o cultură proprie gândită să se extindă asupra dimensiunilor personalității, apoi să continue prin educație mai departe în familie. De asemenea, m-am gândit că pentru a-mi înțelege colegele, trebuie să mă apropii mai mult.</p><p>Atunci când băieții de vârsta mea își dezvoltau curajul și capacitatea de a brava, glumi și flirta cu fetele, eu îmi dezvoltam abilitatea de a le înțelege modul de exprimare, de a le cunoaște subiectele de discuție, muzica, filmele, moda, de a le pricepe bucuriile și îngrijorările, știind că ar fi bine să fiu pregătit să întrețin un raport inteligent emoțional cu vreo fată care mă place din oficiu.</p><p><strong>Poate că nu</strong></p><p>Eu eram tipul cu care vorbeau fetele când încercau să se cupleze cu unul dintre prietenii mei sau când se plângeau că numitul nu este atent, le ignoră, le tratează rece sau este prea gâb. Am fost umărul pe care au plâns cel puțin 10 fete despărțite sau aflate în dificultate în relațiile lor cu prietenii mei, mai marii cuceritori. Am fost perceput ca empatic, de încredere, înțelegător, un bun confident, foarte amuzant și surprinzător de carismatic. Pe unele dintre aceste fete le plăceam și eu, consideram că aș fi putut fi un partener mai bun<strong> </strong>cu ele decât reușeau cei cu care se cuplau, dar eu eram deja bine delimitat în <em>friend zone</em>.</p><p>Nu am crezut că aș putea fi plăcut de fete, mai ales în sensul în care știam cât de atractivi sunt alți băieți și succesul pe care îl au ei cu fetele folosind strategii mai masculine. Am plasat mereu fetele și femeile pe un palier cumva superior băieților și bărbaților, ca făpturi magice, care guvernează în termeni proprii, cu care se tratează în termeni proprii și care au puterea de a fermeca prin felul de a fi. Mi-am mai revenit la realitate de-atunci, dar pentru mine, natura feminină completează natura masculină, oricât de Yin-Yang poate că sună asta.</p><p><strong>Poate că da</strong></p><p>Nu m-am gândit că aș fi cel mai capabil din curtea școlii să abordez fete din proprie inițiativă, darămite să am și succes! Mi-a fost frică de respingere, dezinteres, indisponibilitate, indiferență, rușinare, știam că mă blochez, că mă împiedic, că mă crispez, că îmi sabotez singur șansele, că nu-s de nasul meu.</p><p>Am fost mai mult decât timid când eram mic, am gândit că trebuie să compensez cumva, prin cunoștințe și mai multă deschidere emoțională, considerație, răbdare și tact, interes, fascinație, efort, chiar și vulnerabilitate. Am știut din exemplul familial că relația cu femeile din viața mea comportă un anumit protocol care pune în valoare respectul pentru virtuți feminine și masculine.</p><blockquote>Viața mea romantică stă sub semnul poeziei.</blockquote><p>Am fost un <em>nice guy</em> toată viața până mi-am și mi s-a dovedit contrariul. Am fost atent și înțelegător cu fetele, mi-am dedicat timp pentru a le cunoaște, înțelege, întreține în dialog, susține emoțional, distra, fermeca, flirta, dansa și iubi. Am avut relații simple, ușoare, trecătoare, de-o vară, am avut pasiuni de foc și iubiri domestice de câțiva ani, am avut relații fericite, relații complicate, despărțiri dificile, doruri subite, dragoste la prima vedere, dragoste prin corespondență, <em>one-night-stands</em>, inclusiv relații platonice durabile. Am scris și dedicat poezii, am fugit după fete și au fugit fete după mine.</p><p><strong>Poate că nu</strong></p><p>De asemenea, am rănit emoțional câteva persoane, iar eu am fost rănit la rândul meu. Am fost lipsit de respect, ignorant, dezinteresat, dificil, neînțelegător, neglijent, neprietenos, nervos, certăreț, gelos, obsesional, amăgitor, dezamăgitor, manipulant, mincinos, un impostor emoțional și tot ce-i mai nevrednic pe lumea asta. Am făcut tot posibilul să fie bine și de multe ori a fost, iar alte ori nu a fost, iar apoi a fost bine din nou, dar în urma unui ordin de restricție la apropierea în proximitate.</p><figure><img alt="" src="https://cdn-images-1.medium.com/max/767/1*4sZnmEFKjBBuupwe3XB2JQ.jpeg" /></figure><p><strong>Care-i poanta?</strong></p><p>Ce am ajuns să înțeleg la 32 de ani, în varianta actuală <em>single,</em> este că viața sentimentală a unui om guvernează dimensiuni destul de importante ale stilului de viață, planurilor de viață, timpului de viață. Am prieteni căsătoriți care au copii, am prieteni în relații destul de îndelungate, am prieteni <em>single </em>care ies la întâlniri cu fete <em>single </em>pentru aventuri sau potențiale relații, am toate tipurile de exemple, inclusiv exemplul propriu după aproape 25 de ani de relații și 7 ani de-acasă.</p><p><strong>Oamenii învață din mers, iar în timp, din dans.</strong></p><p>Suntem învățați care sunt efectele dragostei, dar nu suntem învățați în mod special care sunt cauzele dragostei, de ce, cum și când se întâmplă dragostea și cum se menține. Care este natura divină a dragostei și care sunt efectele fiziologice sau criteriile de subiectivitate și obiectivitate în dragoste, raporturile de putere, jocurile seducției, transferența rolurilor și funcțiilor, dezvoltarea atribuțiilor materne și paterne, cele 5 limbaje ale dragostei — cuvinte de încurajare, a te oferi în serviciu, a acorda timp de calitate, a oferi daruri, a oferi mângâiere. Sunt cunoștințe pe care nu le putem învăța decât din proprie experiență și teoretic întrucâtva. Apropo de viața mea romantică, mă întreabă un prieten dacă:</p><blockquote>Viața ta romantică e o oglindă sau o apă?</blockquote><p>Între teză (Da), antiteză (Nu), sinteză (Poate), sunt sigur că viața mea romantică e o bună reprezentare a imaginii pe care o am despre mine însumi.</p><p>Deși suntem învățați la tot pasul cum să iubim și cum să obținem sau să menținem relații, ori să flirtăm cu skepsis, este foarte important să învățăm și cum ne dorim să fim iubiți și de ce, care sunt motivele interioare care permit Celuilalt să ne înțeleagă cine suntem, de unde venim și unde ne ducem. Nu putem fi iubiți din motive ascunse de persoana care ne iubește și nici nu putem iubi dacă nu știm ce anume trebuie iubit și cum.</p><p><strong>Poate că poate</strong></p><p>Mă gândesc că totul se poate rezolva prin comunicare, dar în sine este nevoie de cunoaștere de sine și apoi capacitatea clarității și a considerației emoționale în comunicare. Ideea e că vorbim cu oameni care gândesc, simt și trăiesc cam același complex de sentimente și emoții romantice pe care îl înțelegem și noi, doar că înțeles în felul lor propriu, în reflecție individuală.</p><p>Pe fiecare dintre acești oameni îi întâlnim atunci când ne sunt necesari în viață, nu mai devreme și nici mai târziu. Pe unii dintre ei i-am uitat demult, pe alții ni-i amintim arar sau cu dificultate, pe unii îi revedem cu drag, pe alții nu-i cunoaștem încă, pe fiecare i-am iubit și îi vom iubi într-un fel unic, identic și felurit.</p><p>Până data viitoare când înțelegem mai multe despre acest fenomen, să fiți iubiți, dar să și iubiți la rândul vostru.</p><p>Bon courage!</p><img src="https://medium.com/_/stat?event=post.clientViewed&referrerSource=full_rss&postId=6de6d7d267b5" width="1" height="1" alt="">]]></content:encoded>
        </item>
        <item>
            <title><![CDATA[Currently, poetry]]></title>
            <link>https://medium.com/@andreinico/currently-poetry-b2ca3abaab0d?source=rss-ccab51e9ecd5------2</link>
            <guid isPermaLink="false">https://medium.com/p/b2ca3abaab0d</guid>
            <category><![CDATA[poetry]]></category>
            <category><![CDATA[memories]]></category>
            <category><![CDATA[romance]]></category>
            <category><![CDATA[life-lessons]]></category>
            <dc:creator><![CDATA[Andrei Nico]]></dc:creator>
            <pubDate>Fri, 31 Aug 2018 22:32:55 GMT</pubDate>
            <atom:updated>2018-08-31T22:33:47.074Z</atom:updated>
            <content:encoded><![CDATA[<p><strong>Currently, poetry</strong></p><p>There is life after romance<br> And romance takes its name after life</p><p>I share all my favorite memories<br>With all my favorite people here on Earth</p><p>Remember that one good memory<br>About that one good time we had?</p><p>How can I forget a good memory like that? <br>Sometimes we remember all the details<br>And see the entire picture as well</p><p>Sometimes just a smell<br>Of whom and what once was <br>Sometimes we forget <br>Lest we remember</p><p>Water seeks its own level <br>A sweetener likes slow TV</p><p>Memories will find you time after time<br>Currently, poetry.</p><img src="https://medium.com/_/stat?event=post.clientViewed&referrerSource=full_rss&postId=b2ca3abaab0d" width="1" height="1" alt="">]]></content:encoded>
        </item>
        <item>
            <title><![CDATA[Moments of silence are normal]]></title>
            <link>https://medium.com/@andreinico/moments-of-silence-are-normal-fb208ae71a8b?source=rss-ccab51e9ecd5------2</link>
            <guid isPermaLink="false">https://medium.com/p/fb208ae71a8b</guid>
            <category><![CDATA[poetry]]></category>
            <category><![CDATA[life-lessons]]></category>
            <category><![CDATA[silence]]></category>
            <category><![CDATA[courage]]></category>
            <category><![CDATA[gratitude]]></category>
            <dc:creator><![CDATA[Andrei Nico]]></dc:creator>
            <pubDate>Fri, 17 Nov 2017 23:48:40 GMT</pubDate>
            <atom:updated>2017-11-17T23:48:40.550Z</atom:updated>
            <content:encoded><![CDATA[<p>Thank the powers that be <br>Life is an amazing gift <br>To enjoy quietly</p><p>Trust life a little bit <br>To have known fear <br>In the calm of peace <br>You have no fear <br>In the face of danger</p><p>Have the courage to go <br>Farther than anyone <br>Has gone for what they love</p><p>You will only find yourself <br>Ways will appear to resolve matters <br>You will only find yourself</p><p>Struck with coincidence <br>At your own acquaintance <br>Muted with the quiet excitement <br>To reconnect</p><p>When that happens<br>Please have a very normal <br>Moment of silence <br>To be grateful</p><img src="https://medium.com/_/stat?event=post.clientViewed&referrerSource=full_rss&postId=fb208ae71a8b" width="1" height="1" alt="">]]></content:encoded>
        </item>
        <item>
            <title><![CDATA[Fine China]]></title>
            <link>https://medium.com/@andreinico/fine-china-41c964b69e79?source=rss-ccab51e9ecd5------2</link>
            <guid isPermaLink="false">https://medium.com/p/41c964b69e79</guid>
            <category><![CDATA[tea]]></category>
            <category><![CDATA[poetry]]></category>
            <category><![CDATA[love]]></category>
            <dc:creator><![CDATA[Andrei Nico]]></dc:creator>
            <pubDate>Sat, 28 Oct 2017 20:53:12 GMT</pubDate>
            <atom:updated>2017-11-16T15:03:40.392Z</atom:updated>
            <content:encoded><![CDATA[<figure><img alt="" src="https://cdn-images-1.medium.com/max/452/1*zSAEvacglBhgqo-vrJjw3A.jpeg" /><figcaption>Myriam Greff — Bol, kintsugi art</figcaption></figure><p>I have acquired a palette of exquisite tastes <br>In what people refer to as <em>the blues</em></p><p>I am careful in my own respect<br>To always find time to soothe <br>Somebody else’s bruise</p><p>Walk in somebody else’s shoes<br>Talk in somebody else’s schmooze</p><p>Being sentimental is my cup of tea <br>A spoon to stir and keep me company <br>One droplet of milk and honey to mix<br>Mold, decorate and fire to a biscuit</p><p>It’s the epitome of a perfect match <br>Between crying and laughter <br>Frugal and lavish, rough and glazed <br>The golden line of lacquer in between</p><p>This is my go-to when I’m feeling kind of blue <br>I am welcome here with no mind <br>A bittersweet memory of a past life <br>The languid morning after eternity</p><img src="https://medium.com/_/stat?event=post.clientViewed&referrerSource=full_rss&postId=41c964b69e79" width="1" height="1" alt="">]]></content:encoded>
        </item>
        <item>
            <title><![CDATA[Young Tiger]]></title>
            <link>https://medium.com/@andreinico/young-tiger-5ec013995363?source=rss-ccab51e9ecd5------2</link>
            <guid isPermaLink="false">https://medium.com/p/5ec013995363</guid>
            <category><![CDATA[poetry]]></category>
            <category><![CDATA[tigers]]></category>
            <category><![CDATA[fear]]></category>
            <category><![CDATA[self-improvement]]></category>
            <category><![CDATA[courage]]></category>
            <dc:creator><![CDATA[Andrei Nico]]></dc:creator>
            <pubDate>Sat, 21 Oct 2017 01:52:59 GMT</pubDate>
            <atom:updated>2017-10-21T01:52:59.780Z</atom:updated>
            <content:encoded><![CDATA[<figure><img alt="" src="https://cdn-images-1.medium.com/max/500/1*5GXyk1N2qJqG-GrvNe6Z4g.gif" /></figure><p>With sharp clear senses<br>And apt composure</p><p>Start collecting gems<br>If rocks do you no favor</p><p>You can tell one from the other<br>In all facets and spectrums</p><p>Look further than your own heart<br>It is wider than you can imagine</p><p>Foster the presence of good persons<br>Even if just for the briefest of moments</p><p>In times of uncertainty, fear, loss, and doubt<br>Keep your heart reaching toward one another</p><p>Try to fully acknowledge moments of grace<br>You are having the best time of your life</p><p>Believe in your power to improvize<br>This is how you get your power back</p><p>Tend to this relationship with yourself<br>It will bring you moments of pure joy<br> <br>Moments of stillness, moments of deep <br>Understanding without really knowing why</p><p><strong>Just being</strong></p><p>Make space in your heart, head, soul <br>Empathy is a two way street, mind the light</p><p>We are all in this together<br>Part of a greater whole<br> <br>Knotty and woven, beautiful and intricate<br>Like a Persian rug in the fabric of the cosmos</p><img src="https://medium.com/_/stat?event=post.clientViewed&referrerSource=full_rss&postId=5ec013995363" width="1" height="1" alt="">]]></content:encoded>
        </item>
        <item>
            <title><![CDATA[Old Ginger]]></title>
            <link>https://medium.com/@andreinico/old-ginger-7721bbab5145?source=rss-ccab51e9ecd5------2</link>
            <guid isPermaLink="false">https://medium.com/p/7721bbab5145</guid>
            <category><![CDATA[poetry]]></category>
            <dc:creator><![CDATA[Andrei Nico]]></dc:creator>
            <pubDate>Mon, 09 Oct 2017 15:53:48 GMT</pubDate>
            <atom:updated>2017-11-04T16:32:00.924Z</atom:updated>
            <content:encoded><![CDATA[<p>This is the point at which everything changes<br>You have been looking everywhere for it<br>The point of a riveting pivot of perspective<br>The answer to a focal point in question<br>Precisely fixed to reflect upon and about<br>Itself</p><p>What you do when you reach this point<br>Determines the rest of your life<br>As you are ready to hold the hope<br>There’s an invisible helping hand<br>Untroubled by timid sentiments<br>Here to help you keep the balance</p><p>Seek your inner point of light<br>Reflected inward and outward<br>Each time you have a shift in perception<br>You are a lighthouse that guides home<br>Each time you focus your perception<br>You are a lighthouse that guides home</p><img src="https://medium.com/_/stat?event=post.clientViewed&referrerSource=full_rss&postId=7721bbab5145" width="1" height="1" alt="">]]></content:encoded>
        </item>
        <item>
            <title><![CDATA[This is my personal totem]]></title>
            <link>https://medium.com/@andreinico/this-is-my-personal-totem-a531901a1eed?source=rss-ccab51e9ecd5------2</link>
            <guid isPermaLink="false">https://medium.com/p/a531901a1eed</guid>
            <category><![CDATA[love]]></category>
            <category><![CDATA[hope]]></category>
            <category><![CDATA[poetry]]></category>
            <dc:creator><![CDATA[Andrei Nico]]></dc:creator>
            <pubDate>Wed, 02 Dec 2015 01:09:08 GMT</pubDate>
            <atom:updated>2016-10-18T11:03:21.844Z</atom:updated>
            <content:encoded><![CDATA[<p>On subject matter and medium<br>To odds and evens and best bets<br>In straight and stalwart capital letters</p><p>There are no limits to what I cannot do<br>I have not yet crossed paths with hardship<br>Nor have I consistently held myself up to the<br>Tip of a hat, be it the brim, crown or ear-flap</p><p>There are no limits to what I cannot know<br>I have not yet seen my blind sights, only for afar<br>That’s a relative safe distance, to hide in plain sight<br>As eagles soar the skies, sun flares would impair</p><p>There are no limits to what I cannot hope for<br>Dare I only dream not to wonder, wander, marvel<br>I shall stand witness to no glory, nor will I reap<br>The seeds I planted for safe haven before I sleep</p><p>There are no limits to what I cannot be</p><p>I have missed You since I have made my last confession<br>Here stands erected what I uphold dear to me<br>My work, my knowledge, my hope, my friends, my family</p><p>My love</p><img src="https://medium.com/_/stat?event=post.clientViewed&referrerSource=full_rss&postId=a531901a1eed" width="1" height="1" alt="">]]></content:encoded>
        </item>
        <item>
            <title><![CDATA[On a roundabout tour with Fossett’s Circus]]></title>
            <link>https://medium.com/@andreinico/on-a-roundabout-tour-with-fossett-s-circus-782cd0a2dfc8?source=rss-ccab51e9ecd5------2</link>
            <guid isPermaLink="false">https://medium.com/p/782cd0a2dfc8</guid>
            <category><![CDATA[fossett]]></category>
            <category><![CDATA[acrobatics]]></category>
            <category><![CDATA[circus]]></category>
            <dc:creator><![CDATA[Andrei Nico]]></dc:creator>
            <pubDate>Wed, 19 Aug 2015 13:34:41 GMT</pubDate>
            <atom:updated>2015-08-20T19:34:53.021Z</atom:updated>
            <content:encoded><![CDATA[<p><strong>On a roundabout tour with Fossett’s Circus, Ireland’s National Circus</strong></p><p>A well about Irish native should know that every once upon a time in town, Fossett’s Circus travelling Big Top and <em>caravanserai </em>company are home to a family of showmen and women that work hand in hand to create a spectacular production of thrills, skills and laughter. Underneath here the Big Ole White &amp; Blue, something magic is always about to happen.</p><figure><img alt="" src="https://cdn-images-1.medium.com/max/960/1*gqUNLKuDGf0Fkx6AIj7zCA.jpeg" /><figcaption>Picture Credit: John Eivers</figcaption></figure><p>Magic like blue elephants and unicorns, you may figure. You got that right. The Fossetts can make a performing arts castle magically appear and disappear once every 3 days. That’s big long heavy cargo to just have it teleported from one post office to the next. It has to be built up and pulled down by hand, then <em>poof! </em>It magically reappears before your eyes, all shiny, white and blue. The Circus sets up camp on traditional fair greens and quaint pastures. Rain or shine, you’re in for wonderful time.</p><p>Do nip across town to see the show one of these days. They travel around the provinces and back, then up North to double the fun. You’ll meet multi-talented guys like Edward and his younger brother Owen, you’ll meet their sisters, the wonderful Sarah and Sonya. The fantastic four are the new generation of Fossett family performing artists. You’ll not necessarily see Sonya, she’s the Eye in the Sky, the lights and sounds designer. She may see you, still. Don’t look now, she’s watching.</p><p>Fossetts take great pride in family values, it’s a lesson in ties and bonds with your loved ones. The family is extensive, most of the Fossetts are involved with the Circus, either travelling with Fossett’s Circus or other Circuses around the world. They’ve been doing it for 5 generations now. That’s so 19th century, you may reckon, yet time stands still here at the Circus whenever something out of this world happens.</p><p>The musical Ms. Marion Fossett is the Circus’ ringmistress extraordinaire. She’s the voice of the show, a professional singer and songwriter that loves to entertain an audience. You can trust Ms. Marion Fossett for a most remarkable story about a new generation of circus performers that outperform themselves each time. Everything must look, sound, feel, smell, taste special. Everything has to be fab every time. Skilled acrobats will always perform great acts. What will surprise you is the new generation:</p><figure><img alt="" src="https://cdn-images-1.medium.com/max/1024/1*NiaLgpb8P4WC3ct0ME_1jw.gif" /></figure><p><strong>Fossett’s Circus Class of 2015</strong></p><figure><img alt="" src="https://cdn-images-1.medium.com/max/1024/1*1X5qJ2oDf35hPmn3pyVTNQ.jpeg" /><figcaption>Wong Dan on trapese</figcaption></figure><p>Artists like Owen Fossett, the master Diablo juggler, or French duo Alexander Santus and his sister, Bettina, performing a bicycle and unicycle act with equilibristics, or Sarah Fossett, performing delicate aerial silk acrobatics, or Wong Dan, an Asian acrobat graduated from Acrobatics School in China performing on ring perch and trapese.</p><figure><img alt="" src="https://cdn-images-1.medium.com/max/1024/1*IPLT7xwjLl7CBy1blz1h3w.jpeg" /><figcaption>Dolly Crețu and her wonderful Troupe</figcaption></figure><p>You’ll definitely notice Dolly Crețu and her Troupe: Cristi, Gabi, Alin, Nini &amp; Gina, performing an aerial springboard act with great flair.</p><figure><img alt="" src="https://cdn-images-1.medium.com/max/682/1*l2FusMsixJbUBlMilAB7jA.gif" /><figcaption>Fifi juggling for practice, Gabi photobombing for fun</figcaption></figure><p>Maybe catch a glimpse of Fifi and Gabi’s back and forth fire juggling number, it’s hot stuff, it’s magic, it’s the wow factor. What you see here behind the scenes is child’s play.</p><figure><img alt="" src="https://cdn-images-1.medium.com/max/1024/1*-rS8b8yTOPg2I7tnNAKpnQ.jpeg" /><figcaption>Otto doing a prank</figcaption></figure><p>Keep an eye on Otto the Clown. The trickster is schooled in traditional Circus clown antics, thanks to his uncle Johnny — <em>who knows a thing or two about old clown and new clown gags</em>.</p><figure><img alt="" src="https://cdn-images-1.medium.com/max/1024/1*QPQaLI3oSFEmcRFJ4Bq4Gg.jpeg" /></figure><p>See Suzanne Chipperfield riding in dressage a well groomed mariachi horse by the name of Funcal. She has also worked with lions, tigers, elephants, camels, zebras and various farmyard animals. A top equestrian rider, her cavalry is currently made up of three young horses in practice (walking, strutting, trotting) for a liberty act. Make sure you also greet little Timmy, the poney, he’s as funny as a standup comedian.</p><figure><img alt="" src="https://cdn-images-1.medium.com/max/1024/1*wfXgYe7GJtj7ZCF896TH_w.jpeg" /><figcaption>Wong Dan, Alexader Santus &amp; Bettina Santus</figcaption></figure><p>This particular production will delight the kids. On the one hand, Fossetts juggle with traditional circus versus new-school circus styles. On the other, no matter the style, the show is performed beautifully each and every time for children and adults of all ages.</p><p>According to Ms. Marion Fossett, it’s the little things that make Circus grand. Like beads, sequins, fairy dust, make-up, costumes, postures, showmanship, team synergy. Such little things as 242 years of family history, a record of 127 continuous anual running shows, 5 generations of performers and performance directors, a multi-talented ensemble of artists that can wow you from here to the end of the rainbow. Times when Fossett’s Circus comes to town, you can bet the bookmakers you’ll find a pot of gold.</p><figure><img alt="" src="https://cdn-images-1.medium.com/max/512/1*6aveG-PpFvOa_GyD2qzhRA.gif" /><figcaption>Nini &amp; Owen after hours</figcaption></figure><p>Mind you, show business on the road is no leisure stroll. Top of the bill entertainment is about good direction and hair on one’s chest. There’s no easy way about the freewheeling Circus life on the road.</p><figure><img alt="" src="https://cdn-images-1.medium.com/max/1024/1*9sVMR57yEYmxermOEiOw4g.jpeg" /><figcaption>Silk aerials by Sarah Fossett</figcaption></figure><p>Yet the satisfaction to rouse a crowd is fenomenal for the artists on tour. The joy is real, the feats are impressive, the music is great. The show is frenetic. The lights, the sounds, the costumes, the performers, the staff. All on point. All on focus. All good. All made possible with the help of a hard-working family of Circus performers and a technical crew of dedicated around-the-clock merry sprite folk to make a grand show sparkle.</p><p>Hop along for the ride. Check the Fossett’s tour dates on their <a href="https://www.facebook.com/fossettscircus1888?fref=ts">Facebook page</a> and <a href="http://www.fossettscircus.com/">website</a> to book a ticket or read more about their Circus heritage.</p><p>They’ll be coming around the Éire when they come.</p><img src="https://medium.com/_/stat?event=post.clientViewed&referrerSource=full_rss&postId=782cd0a2dfc8" width="1" height="1" alt="">]]></content:encoded>
        </item>
    </channel>
</rss>