<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><rss xmlns:dc="http://purl.org/dc/elements/1.1/" xmlns:content="http://purl.org/rss/1.0/modules/content/" xmlns:atom="http://www.w3.org/2005/Atom" version="2.0" xmlns:cc="http://cyber.law.harvard.edu/rss/creativeCommonsRssModule.html">
    <channel>
        <title><![CDATA[Stories by Carmen Busch on Medium]]></title>
        <description><![CDATA[Stories by Carmen Busch on Medium]]></description>
        <link>https://medium.com/@carmenbusch.doterra?source=rss-2b1dcd800227------2</link>
        <image>
            <url>https://cdn-images-1.medium.com/fit/c/150/150/0*CVLDbXF1UTkUP9n3</url>
            <title>Stories by Carmen Busch on Medium</title>
            <link>https://medium.com/@carmenbusch.doterra?source=rss-2b1dcd800227------2</link>
        </image>
        <generator>Medium</generator>
        <lastBuildDate>Sun, 22 Nov 2026 23:10:05 GMT</lastBuildDate>
        <atom:link href="https://medium.com/@carmenbusch.doterra/feed" rel="self" type="application/rss+xml"/>
        <webMaster><![CDATA[yourfriends@medium.com]]></webMaster>
        <atom:link href="http://medium.superfeedr.com/" rel="hub"/>
        <item>
            <title><![CDATA[Detox]]></title>
            <link>https://medium.com/@carmenbusch.doterra/detox-d636b14d7050?source=rss-2b1dcd800227------2</link>
            <guid isPermaLink="false">https://medium.com/p/d636b14d7050</guid>
            <category><![CDATA[zahăr]]></category>
            <category><![CDATA[mindfulness]]></category>
            <category><![CDATA[hidratare]]></category>
            <category><![CDATA[lactate]]></category>
            <category><![CDATA[detox]]></category>
            <dc:creator><![CDATA[Carmen Busch]]></dc:creator>
            <pubDate>Fri, 16 Oct 2020 12:08:10 GMT</pubDate>
            <atom:updated>2020-10-16T12:08:10.578Z</atom:updated>
            <content:encoded><![CDATA[<figure><img alt="" src="https://cdn-images-1.medium.com/max/600/0*YgvTV9fBDjVA_a1A.png" /></figure><p>Sunt la detox, v-am zis?<br>Fac unul la fiecare trimestru. Nu le fac agresive deloc. Mă focalizez pe a elimina temporar din dietă anumite alimente (la unele, ajutată de detoxuri, am renunțat aproape complet), pe a fi mai conștientă de cum îmi petrec zilele, cum mi le investesc, cum îmi gestionez gândurile și relațiile, pe a face mișcare zilnic (cât de puțin) și pe a mă hidrata corect. Mă folosesc de asemenea de suplimente din plante care ajută în eliminarea toxinelor. Fac aceste detoxuri cu scopul de a-mi aduce aminte, trimestrial, că o minte sănătoasă locuiește într-adevăr într-un trup sănătos și că sănătatea e un obicei. Sănătatea e de asemenea planificată, nu e un dar permanent (dacă ești printre cei binecuvântați care s-au născut și locuiesc într-un trup sănătos).</p><p>De când am început să fac asta mi-e din ce în ce mai ușor să-mi păstrez obiceiurile bune între episoadele de detox. De aceea nici nu le fac agresive. Vreau să implementez doar ceea ce am abilitatea să iau cu mine la drum lung. Mi se pare foarte important acest lucru pentru că, pe mine personal, nimic nu mă descurajează mai tare decât să încep lucruri, sau să fac promisiuni și să nu mă țin de ele.</p><p>Mă simt mai bine cu mine însămi în perioada detoxului și partea cea mai frumoasă e că nu-l fac singură. Mereu ne adunăm câteva zeci de persoane pentru că împreună avem șanse mai mari să adoptăm obiceiuri bune. De data aceasta, pe lângă modificările de dietă și suplimente, am adăugat provocări zilnice de genul: “Fă curățenie în sertarul cu lucruri rătăcite” sau “Dă din casă jucăriile cu care nu se mai joacă copiii”. Am propus de asemenea trei obiceiuri la care lucrăm zilnic împreună: <strong>hidratare, mișcare</strong> (scurt — 10 minute/zi, ca să ne țină) și <strong>mindfulness</strong>.</p><p>Parol că e bine din când în când să-ți programezi niște lucruri ce-ți fac bine, chiar dacă nu te ții de ele perfect din prima. La mine, fiecare primăvară și toamnă încep cu un mindset de curățenie iar celelalte două detoxuri le fac în relație cu evenimente sau călătorii, pentru a mă pregăti cu energie și vitalitate.</p><p>În acest blog vreau să vă spun cum am reușit eu, o MARE iubitoare de pâine, să renunț la gluten în proporție de peste 90% și să reduc drastic și alte feluri de pâine fără gluten. De asemenea am renunțat și la lactate aproape complet și vă voi explica de ce.</p><p>Să le luăm pe rând.</p><p>Nu mă dau în vânt după dulciuri, chiar îmi displac (da, inclusiv ciocolata și înghețata ;)), dar “desertul” meu era mereu pâinea. În România mergeam cu mare drag la magazinul de la colț să cumpăr pâine aburindă din care scobeam până acasă cu mare poftă.</p><p>În America mi-a fost mai greu, dar nu m-am lăsat. Ajunsesem să știu toate brutăriile din jur. Până-ntr-o zi, după aproape 1 an de stat în State, când am început să văd efectele glifosatului și ale altor ierbicide și pesticide asupra sănătății mele (aveam să descopăr vinovații mai târziu): erupții cutanate, dezechilibre hormonale, atacuri de panică, tulburări digestive, oboseală extremă, stări de tristețe. M-am căutat, m-am “tratat”, dar în zadar! Asta până într-o zi când am luat decizia să mă las pe mâna naturii.</p><p>La puțin timp după luarea acestei decizii am găsit și comunitatea de care aveam nevoie și de atunci, de mai bine de 5 ani, sunt în drum spre o versiune mai sănătoasă a mea și îmi place teribil cum mă simt.</p><p>Când mi-am dat seama că alimentația era cea mai vinovată pentru felul în care mă simțeam, am decis să mă iubesc mai mult pe mine decât alimentele care îmi făceau rău.Când mi-am dat seama că alimentația era cea mai vinovată pentru felul în care mă simțeam, am decis să mă iubesc mai mult pe mine decât alimentele care îmi făceau rău.</p><p>Să povestim întâi despre pâine.</p><p>Cel mai important lucru a fost realizarea faptului că nu am nevoie de pâine ca să mă simt sătulă. Celebrul îndemn “Ia cu pâine” ne-a cam învățat cu gândul că pâinea e cea care contribuie la sațietate. Am descoperit însă că, dimpotrivă, pâinea (cea normală, albă, pe care o mâncăm de mici) reprezintă doar calorii “goale”, nu și nutrienți. Cu acest gând clarificat mi-a fost puțin mai ușor să mă iau la trântă cu poftele mele constante de pâine.</p><p><strong>După primul detox am învățat și că nu tolerez glutenul și lactatele.</strong> Nu făcusem niciodată legătura dintre simptomele descrise mai sus și consumul de făinoase și lactate. Până când le-am scos complet din alimentație timp de câteva săptămâni și am observat (jurnal de detox) cum m-am simțit după ce le-am reintrodus.</p><p><strong>Am învățat despre opțiuni mai sănătoase de carbohidrați, inclusiv pâine.</strong> Am început să descopăr cereale despre care nici nu știam că există. Am învățat diferența dintre cerealele integrale și cele procesate și de ce e important să învățăm să citim etichetele, acolo unde sunt disponibile. Acum aleg mereu cereale integrale din grâu, secară iar alte opțiuni sănătoase sunt quinoa (e o pseudo cereală), amarant, ovăz, orz, bulgur, etc.</p><p><strong>Am învățat că pâinea albă și pufoasă, e în speță, zahăr.</strong> Iar zahărul trebuie să fie prezent cu măsură în alimentația noastră. De asemenea am aflat că glutenul nu conține nutrienți esențiali (ci calorii goale cum le zic eu), iar la persoanele intolerante și mai ales la cei cu boală celiacă produc inflamație la nivelul tubului digestiv și multe alte belele. Așa că, celebra supă de pui cu tăiței într-o răceală nu e o idee atât de bună! Fă supa, dar fără tăiței. :)</p><p>Când vrem pâine albă (că deh, mai vrem uneori… la sarmale, vinete, etc. :)) facem de casă, cu făină bio. Folosim paste din făină albă rarisim și e musai să fie bio și ele. Altfel le preferăm pe cele din orez, porumb (non GMO), amarant, linte, quinoa și sunt absolut delicioase.</p><p>Să vorbim puțin și despre lactate.</p><p>În timpul aceluiași detox am renunțat și la lactate. Mi-aduc aminte ce ochi mari am făcut atunci când, cu muuuulți ani în urmă, o prietenă bună mi-a dat vestea că laptele de vacă este pentru vițel, nu pentru mine. Și cât m-am contrazis cu ea (iartă-mă, Anca :)). <strong>Acum, pe baza aceeași experiențe (scos și reintrodus), am văzut diferența între cum mă simt cu și fără lactate.</strong> Laptele de vacă și derivatele le-am scos aproape complet din dieta mea. Am păstrat un kefir de calitate pe ici pe colo sau un iaurt grecesc. Am găsit de asemenea variante vegetale bune: de exemplu în cafea prefer laptele de ovăz, în smoothies aleg să folosesc lapte de ovăz, orez sau migdale, soia (mai rar și doar dacă e bio și non GMO). Am găsit un iaurt vegan care îmi place maxim cu nuci Pili și fructe care îmi este un mic dejun foarte sățios.</p><p><strong>Lactatele în general sunt mari producătoare de mucus și inflamație.</strong></p><p>A trebuit să devin mai creativă cu alimentația mea. Dar s-a meritat! Am devenit, între timp, un bucătar mai bun. :)</p><p>Pentru că am menționat ce detoxul e cel ce m-a ajutat să renunț la cele de mai sus, iată cum am ținut acel prim detox, poate te ajută și pe tine.</p><p>Am avut <strong>o săptămână de predetox</strong>, unde am încercat să-mi curăț puțin alimentația fără schimbări drastice: am renunțat la zahăr, alcool, am scăzut cantitatea de pâine și carne și am căutat să mănânc mai multe fructe și legume, paste integrale și fără gluten, fasole, carne de pui și pește.</p><p>În <strong>prima săptămână de detox</strong> sugestia era să consum doar fructe și legume proaspete sau ușor gătite la aburi și sucuri de fructe/legume. Nu am respectat întru totul, a fost greu, dar m-am străduit: mi-am respectat și păzit mintea și în fiecare zi mi-am dat o nouă șansă de succes.</p><p>Din <strong>a doua săptămână</strong> am adăugat semințe (eu cel mai bine mă împac cu chia și quinoa), oleaginoase (migdale, fistic, caju, nuci pecan, nuci, alune), leguminoase (fasole, linte, mazăre, năut).</p><p>În <strong>ultimele săptămâni de detox</strong> am reintrodus ouăle, puțină carne slabă (de atunci am rămas doar cu pui/curcan și pește; mai rar consumăm vită/vițel/mânzat, iar porc nu mâncăm deloc), orezul (am căutat să folosesc orez sălbatic sau brun), pastele integrale fără gluten (amarant, linte, porumb, orez, quinoa) și cartofii dulci. De asemenea am fost atentă să cumpăr totul bio și non GMO iar carnea și derivatele din animale să fie fără hormoni și antibiotice.</p><p><strong>Cel mai bun sfat pe care ți-l pot da este să începi cu pași mici și să ai încredere în tine.</strong> Orice vei decide în urma parcurgerii acestui blog, decide că va fi cu bătaie lungă. Îți va lua o vreme și asta e ok. Însă beneficiile vor urma categoric. Eu mă simt mai tânără și mai cu vitalitate acum, la 40 de ani, decât atunci când aveam 20.</p><p>Dacă vrei să afli detalii despre detox, scrie-mi pe pagina de messenger:<br><a href="https://www.facebook.com/CarmenBuschYesYouCan">https://www.facebook.com/CarmenBuschYesYouCan</a></p><p>Cu mare drag de tine,</p><p>Carmen</p><p><em>Publicat initial pe </em><a href="https://carmenbusch.com/blog">https://carmenbusch.com/blog</a></p><img src="https://medium.com/_/stat?event=post.clientViewed&referrerSource=full_rss&postId=d636b14d7050" width="1" height="1" alt="">]]></content:encoded>
        </item>
        <item>
            <title><![CDATA[Mens sana in corpore sano]]></title>
            <link>https://medium.com/@carmenbusch.doterra/mens-sana-in-corpore-sano-9878fe51488?source=rss-2b1dcd800227------2</link>
            <guid isPermaLink="false">https://medium.com/p/9878fe51488</guid>
            <category><![CDATA[microbiom]]></category>
            <category><![CDATA[probiotics]]></category>
            <category><![CDATA[prebiotics]]></category>
            <category><![CDATA[serotonina]]></category>
            <category><![CDATA[sănătate-mentală]]></category>
            <dc:creator><![CDATA[Carmen Busch]]></dc:creator>
            <pubDate>Tue, 06 Oct 2020 08:10:09 GMT</pubDate>
            <atom:updated>2020-10-06T08:10:09.657Z</atom:updated>
            <content:encoded><![CDATA[<figure><img alt="" src="https://cdn-images-1.medium.com/max/600/0*ZXz8WDO9aBlHXeCK.png" /></figure><h3>Salutare om minunat,</h3><p>Acum câteva săptămâni îți povesteam despre faptul că aleg să gătesc aproape zilnic și că suntem foarte grijulii, ca și familie, cu modul în care ne echilibrăm farfuriile pentru sănătatea noastră.</p><h3>Sănătatea începe în farfurie și suntem ceea ce ASIMILĂM din alimentație.</h3><p>La fel de importante ca sănătatea fizică, sunt sănătatea mentală și cea emoțională. În ultimii ani s-au făcut o grămadă de cercetări și descoperiri care corelează calitatea mâncării cu nivelul de anxietate și depresie, cu cogniția și tiparele comportamentale, ca să dau doar câteva exemple.</p><p>În acest blog vom vorbi, în termeni cât mai simpli, despre felul în care mâncarea ne afectează sănătatea mentală și emoțională. Vom povesti despre legătura dintre creierul nostru și tractul gastro-intestinal. <strong>Vom face cunoștință cu axa creier-intestin-microbiotă.</strong></p><p>Să începem cu <strong>creierul</strong> nostru. Știai că acesta lucrează non-stop? Deși corpul nostru ia o pauză când dormim, creierul e mereu la datorie. De aceea are nevoie de combustibil constant și acest combustibil provine din alimentație. Calitatea combustibilului este extrem de importantă, îți dai seama! Unele persoane sunt mai atente la calitatea perdelelor din casă sau a combustibilului de la masină decât la ce le alimentează propriul corp. E timpul să ne trezim și să acționăm. Nu mai avem nicio scuză, știind ceea ce știm și trăind în vremuri în care microorganisme oportuniste caută gazde bune. Vom vorbi puțin mai încolo despre alimente sănătoase pentru creier.</p><p><strong>Tractul gastro-intestinal</strong>, denumit “al doilea creier” sau “creierul secundar”, are multe în comun cu creierul și are nevoie de la fel de multă atenție. Două aspecte sunt extrem de importante:</p><ol><li>Microbiomul/Microbiota</li><li>Numărul masiv de neuroni (sistemul nervos enteric) situat la nivelul tractului digestiv, respectiv producerea de neurotransmițători în tractul digestiv</li></ol><p>Haideți să le luăm pe rând:</p><p>1. <strong>Microbiomul</strong> este un mediu dinamic, mereu în schimbare, puternic influențat de genetică, mediul înconjurător, mișcare, consumul de medicamente (îndeosebi antibiotice) și alimentație.</p><p><strong>Microbiota</strong> este suma microorganismelor care îl populează. Dacă microbiomul e orașul, microbiota sunt oamenii care locuiesc în el. Exista peste 3 trilioane de microorganisme în corpul nostru. Ele includ bacterii, virusuri, fungi și paraziți și cea mai mare parte “locuiesc” în intestin (cel gros și subțire). Între esofag și anus sunt 9 m, deci imaginează-ți mărimea orașului! :)</p><p>Între un organism sănătos și microbiotă (microorganisme) există o simbioză — adică ambele părți beneficiază de prezența celeilalte. O parte dintre aceste microorganisme sunt patogene dar, din nou, într-un organism sănătos, microorganismele patogene și cele non patogene pot coexista atâta timp cât procentual lucrurile stau bine.</p><p>Flora benefică va “înăbuși” dezvoltarea microorganismelor patogene prin cel puțin două mecanisme. Vor concura pentru nutrienti, respectiv site-uri de “locuințe” (aderare) pe mucoasa digestivă.</p><p>Când acest echilibru e perturbat (anumite infecții, alimentație nesănătoasă, uz prelungit de antibiotice sau alte medicamente) apare <strong>disbioza intestinală</strong>, care poate da naștere multor dezechilibre.</p><p>Microbiota protejează mucoasa intestinală, formează o barieră împotriva toxinelor și a microorganismelor patogene, are rol antiinflamator la nivelul tractului digestiv, îmbunătățește absorbția unor nutrienți și activează anumite căi neurale între tubul digestiv și creier.</p><p>Microbiota influențează direct atât sănătatea neuronilor ce căptușesc tractul gastro-intestinal, cât și producerea de neurotransmițători. 80% dintre neurotransmițători, în mare parte responsabili de starea noastră de bine, sunt produși în tractul digestiv.</p><p>Alterarea microbiotei poate duce fie la anorexie, fie la obezitate conform unor studii. Citește mai multe<a href="https://www.universfarmaceutic.ro/amfiteatru/implicatiile-fiziologice-si-patologice-ale-axei-creier-intestin-microbiota-utilizarea-farmacoterapeutica-a-probioticelor-prebioticelor-si-simbioticelor"> aici</a>.</p><p>Microbiomul poate fi afectat pozitiv cu ajutorul <strong>probioticelor</strong> (organisme vii, bacterii “bune”), <strong>prebioticelor</strong> (provin din alimente care ajung în intestinul gros neafectate de digestie, de aceea o dietă bogată în fibre este absolut necesară pentru a ne asigura expunerea la prebiotice) și <strong>simbioticelor</strong> (asocieri de pre- și probiotice).</p><p>2. <strong>Sistemul nervos enteric</strong>. Al doilea element extrem de important pe care vreau să-l adresez este multitudinea de terminații nervoase/neuroni de la nivelul tractului digestiv.</p><p>Este bine cunoscut deja că tractul gastro-intestinal și creierul se influențează reciproc. Mai mult, axa creier-intestin afectează atât digestia și apetitul cât și cogniția și anumite comportamente.</p><p>Există mai multe terminații nervoase în tractul gastro-intestinal decât în coloana vertebrală. Asta înseamnă că sănătatea acestuia este extrem de importantă pentru starea noastră de bine.</p><p><strong>Sistemul nervos enteric se folosește de neurotransmițători (peste 30), la fel ca și creierul.</strong></p><p>De exemplu, 95% din serotonină se găsește în intestin. Serotonina este responsabilă de stările tale, de somn, apetit și medierea durerii. Dacă nivelul de serotonina e perturbat, așa va fi și apetitul. Dacă poftele tale nu sunt educate, vei sfârși prin a mânca nesănătos, fapt ce va influența la rândul său nivelul de serotonina (sună a cerc vicios, nu?).</p><h3>DA, alimentația influențează secreția de neurotransmițători.</h3><p>Așadar e bine să fim informați, să știm când ne este realmente foame, să facem diferența dintre “foamea” de apă (sau de atenție) și cea de mâncare, precum și diferența dintre nutrienți și calorii.</p><p>Cu timpul, cu schimbări mici, mai întâi la nivel de gândire și apoi de obiceiuri, vom ajunge la un echilibru frumos, în care ne vom putea baza pe alegerile creierului, respectiv corpului nostru sănătos și nu doar pe voință și ambiție pentru abstinență și disciplină. Ce vreau să spun cu asta? Corpul nostru va fi din ce în ce mai confortabil cu alimentele sănătoase, ne vom (re)educa papilele gustative și vom “pofti” mâncăruri sănătoase pentru organism. Mâncăm ca să trăim, aduceți-vă aminte!</p><p>Multe tulburări de comportament, cogniție și chiar psihice pot fi rezolvate prin alimentație. Dacă nu ne vom grăbi să luăm medicamente, s-ar putea să avem mai multe șanse de vindecare. De exemplu, știai că…</p><p>… anumite antidepresive pot avea impact și la nivelul tractului digestiv?</p><p>… anumite antidepresive cresc nivelul de serotonina? Sindromul colonului iritabil de exemplu poate fi datorat unui nivel ridicat de serotonină în intestin și este considerat “boala mentală” a creierului secundar.</p><p>Tractul gastro-intestinal e căptușit cu 100 mil neuroni, ceea ce înseamnă că sănătatea sistemului digestiv are efecte directe asupra digestiei, a sănătății mentale/emoționale dar și a sistemului imunitar (despre asta în alt blog). De asemenea, buna funcționalitate a acestor neuroni și producerea de neurotransmițători sunt ambele influențate de microbiotă.</p><p>Dacă alimentația noastră influențează în mod direct starea noastră de bine prin nutrienții pe care îi aduce în organism, o face și în mod indirect susținând sănătatea tractului digestiv.</p><p>Iată câteva grupuri de alimente care vor contribui la starea ta de bine mentală. Și cine nu are nevoie de așa ceva zilele astea?</p><ol><li><strong>Acizii grași omega 3 sunt absolut esențiali.</strong> Și sum sunt esențiali, nu pot fi produși de organism, ci trebuie aduși dintr-o sursă externă. Acizii omega 3 ajută la imunitate, concentrare, circulatie, etc. Cele mai bune surse sunt: peștele gras, crescut în mare/ocean (nu în crescătorii), semințele de in și chia.</li><li><strong>Carbohidrații complecși:</strong> aceștia dau o energie de durată organismului și se găsesc mai ales în cereale integrale, ovăz, orz, orez sălbatic, leguminoase și soia (non GMO, bio).</li><li><strong>Proteine</strong> din carne slabă cum ar fi pește, pui, curcan sau din ouă și leguminoase.</li><li><strong>Fibre din fructe și legume crude:</strong> mâncărurile cu cantitate crescută de acid folic (spanac, broccoli) s-au dovedit a fi eficiente împotriva depresiei, oboselii și insomniei.</li><li><strong>Probiotice</strong> fie din suplimente de calitate (noi le folosim pe cele de la doTERRA având și pre- și probiotice), fie din alimente precum iaurtul, kombucha, varza murată și alte muraturi.</li></ol><p>Simplu spus, ce mănânci te afectează. Îți afectează nivelul de energie și vitalitate, calitatea somnului, modul în care arăți și te simți, buna funcționalitate a organelor și sistemelor organismului, dar și felul în care răspunzi situațiilor stresante.</p><p>Mai jos vă las ca și exemplu un meniu pentru o zi. Precizez că noi nu am adoptat nici un “stil” alimentar sau tip de dietă, ci am căutat să păstrăm niște proporții de bun simț.</p><h4>Mic dejun: Fulgi de ovăz cu lapte vegetal, migdale prăjite și semințe chia</h4><p>INGREDIENTE: (pentru 2 persoane)<br>1 ceașcă* fulgi de ovăz<br>1 ceașcă de lapte (de care folosești în general, eu îl prefer pe cel de ovăz)<br>1 ceașcă de apă<br>puțină sare, după gust (roz, de Himalaya)<br>1/2 linguriță de scorțișoară (sau 1 pic ulei esențial)<br>1 linguriță de miere (nefiltrată, nepasteurizată, locală)</p><p>MOD DE PREPARARE:<br>Într-o tigaie, combină ovăzul, laptele, apa, sarea și scorțișoara. Adu amestecul la punctul de fierbere iar apoi dă focul la minim.<br>Lasă să fiarbă 3–5 minute până se îngroașă, amestecând din când în când. Îndepărtează apoi tigaia de pe foc și lasă ovăzul să se răcească.</p><p>Împarte compoziția în două boluri. Adaugă câte 1/2 linguriță de miere la fiecare bol și fructele, nucile sau semințele preferate. Nouă ne plac nucile sau migdalele prăjite, afinele, precum și semințele de chia. Merg foarte bine și cubulețe de măr proaspăt (decojit).</p><p>*1 ceașcă = 1 cup american (Găsești această unitate de măsură mai în toate magazinele.)</p><h4>Prânz: Ciorbă de fasole cu kale</h4><p>INGREDIENTE:<br>1–2 linguri ulei de măsline<br>8 căței de usturoi<br>1 ceapă medie tocată mărunt<br>4 cești de (varză) kale tocat<br>4 cești de supă de pui sau de legume<br>2 conserve de fasole albă (cu bob mare, preferabil)<br>4 roșii tăiate cubulețe mici<br>2 lingurițe de ierburi aromate: busuioc, cimbru și rozmarin<br>Sare și piper după gust<br>1 ceașcă de pătrunjel tocat</p><p>MOD DE PREPARARE:<br>Într-o oală mare, pune uleiul la încins. Adaugă ceapa și usturoiul și sotează-le. Pune apoi toată cantitatea de kale și gătește-o până se moaie. Apoi adaugă 3 cești de supă de pui/legume, 2 cești de fasole, roșiile, ierburile aromate, sarea și piperul. Lasă la fiert cam 5 minute.</p><p>Într-un blender se amestecă restul de fasole și restul de supă de pui/legume și se pulsează până se omegenizează amestecul. Apoi se adaugă în ciorbă pentru a se îngroșa. Se mai fierbe apoi timp de 15 minute. Se servește ciorba cu puțin pătrunjel tocat.</p><h4>Cina: Crochete de pește cu varză de Bruxelles și cartofi natur</h4><p><strong>Crochete de pește</strong><br>INGREDIENTE:<br>600 grame de pește alb filetat, spălat și uscat<br>Ulei de măsline<br>Pesmet: 75 grame de pesmet, 25 grame Parmesan, 2 lingurițe de paprika, ½ linguriță de sare<br>Aluatul: 1 ou, 1 lingură de maioneză, 2 linguri de făină, ¼ lingurițe de sare și ¼ piper</p><p>MOD DE PREPARARE:<br>Încălzește cuptorul la 180 C. Pune pesmetul în tavă, unge tava cu ulei și pune la cuptor timp de câteva minute (cam 4 minute), până devine auriu. Pune pesmetul într-un bol și adaugă restul ingredientelor. Amestecă bine.</p><p>Crește temperatura cuptorului la 220 C. Unge tava cu ulei.</p><p>Amestecă ingredientele pentru aluat într-un bol.</p><p>Taie peștele în bucățele de 2 x 10 cm (scad în dimensiune prin prăjire). Pune bucățile de pește în aluat, amestecă ușor cu o spatulă ca să se acopere bine. Ia o bucată de pește cu un clește de bucătărie și trece-o prin pesmet. Folosește-ți degetele ca să acoperi bine peștele cu pesmet.</p><p>Pune peștele în tavă și repetă procesul cu celelalte bucăți. Stropește cu ulei și pune la cuptor timp de 13 minute, până crochetele de pește devin crocante la exterior.</p><p><strong>Varză de Bruxelles la cuptor, cu nuci:</strong><br>INGREDIENTE:<br>750 grame de varză de Bruxelles<br>3 linguri de ulei de măsline<br>¾ lingurițe de sare<br>½ linguriță piper negru măcinat<br>Nuci prăjite</p><p>MOD DE PREPARARE:<br>Încinge cuptorul la 200 de grade Celsius.</p><p>Taie capetele maronii de la varza de Bruxelles și îndepărtează frunzele îngălbenite. Amestecă-le într-un bol cu ulei de măsline, sare și piper.</p><p>Așează-le pe o tavă și lasă-le la cuptor timp de 35–40 de minute, până devin ușor crocante la exterior și moi în interior. Agită din când în când tava, ca să se coacă uniform.</p><p>Mai adaugă sare dacă e cazul și servește-le imediat. Noi le servim cu nuci prăjite. Prăjim nuca separat și o presărăm peste varza de Bruxelles când e gata.</p><p><strong>Cartofi natur</strong>:</p><p>Atenție la cartofi! Cei roșii sunt ideali pentru că nu vrei să-i sfărâmi.</p><p>Noi gătim de obicei un cartof de persoană, deci alege câți cartofi dorești. Cartofii se spălă cu peria de legume și se pun în coajă în apă rece, cu 1–2 lingurițe de sare (în funcție de cantitate). Acest pas este foarte important pentru gust!</p><p>Fierbeți cartofii la foc mic, timp 20–30 min, în funcție de mărimea cartofilor (e important ca aceștia să fie cât de cât de aceeași mărime, ca să fiarbă uniform). Sunt gata când furculița pătrunde într-un cartof fără să-l sfărâme. Scoate-i din apă cu grijă, pune-i în apă rece și curăță-i de coajă (din nou, cu grijă ca să nu-i sfărâmi). Apoi taie cartofii cubulețe.</p><p><strong>Pentru cartofi natur aveți nevoie de:</strong><br>2–4 linguri ulei de măsline (nouă așa ne plac, deși într-adevăr, le schimbă puțin gustul) sau ulei de floarea soarelui de calitate<br>Rețeta clasică cere și unt (eu nu folosesc)<br>2–3 căței usturoi<br>Pătrunjel după gust<br>Măsline (dacă ați folosit ulei de măsline)</p><p>Într-o tigaie cu pereți înalți, încălzește uleiul de măsline la temperatură joasă și pune usturoiul feliat în el, doar cât să-i dai gust de usturoi, după care-l scoți. Dacă iubești usturoiul păstrează-l, altfel poți să-l arunci.</p><p>În uleiul încins (dacă dorești poți topi și niște unt), adaugă cartofii cu grijă și usturoiul (dacă l-ai păstrat), amestecând ușor astfel încât cartofii să se încălzească (nu să se rumenească). Asezonează cu sare și piper dacă mai e nevoie și presară deasupra pătrunjel proaspăt. Măslinele le poți pune deasupra la final, ca și decor. Noi adorăm măslinele ca și familie. Pentru această rețetă le preferăm pe cele negre sau Kalamata.</p><p>Lucrez acum la o carte de bucate cu rețete simple, adorate de copii și ușor de gătit cu copiii. E un amestec de bucătărie românească și internațională. Pentru mai multe informații te aștept în grupul: <a href="https://www.facebook.com/groups/parintealafaratocmeala/">https://www.facebook.com/group...</a></p><p>Pentru a citi mai multe despre microbiom și sistemul nervos enteric, accesează site-urile:</p><p><a href="https://www.doterra.com/US/en/blog/science-wellness-gut-microbiome-health">https://www.doterra.com/US/en/blog/science-wellness-gut-microbiome-health</a></p><p><a href="https://www.doterra.com/CA/en/blog/healthy-living-go-with-your-gut">https://www.doterra.com/CA/en/blog/healthy-living-go-with-your-gut</a></p><p><a href="https://www.health.harvard.edu/blog/nutritional-psychiatry-your-brain-on-food-201511168626">https://www.health.harvard.edu/blog/nutritional-psychiatry-your-brain-on-food-201511168626</a></p><p><a href="https://www.hsph.harvard.edu/nutritionsource/microbiome/">https://www.hsph.harvard.edu/nutritionsource/microbiome/</a></p><p><a href="https://www.scientificamerican.com/article/gut-second-brain/">https://www.scientificamerican.com/article/gut-second-brain/</a></p><p><a href="https://www.hsph.harvard.edu/nutritionsource/microbiome/">https://www.hsph.harvard.edu/nutritionsource/microbiome/</a></p><p><a href="https://www.universfarmaceutic.ro/amfiteatru/implicatiile-fiziologice-si-patologice-ale-axei-creier-intestin-microbiota-utilizarea-farmacoterapeutica-a-probioticelor-prebioticelor-si-simbioticelor">Implicațiile fiziologice și patologice ale axei creier-int - Univers Farmaceutic</a></p><p><em>Publicat initial pe </em><a href="https://carmenbusch.com/blog">https://carmenbusch.com/blog</a></p><img src="https://medium.com/_/stat?event=post.clientViewed&referrerSource=full_rss&postId=9878fe51488" width="1" height="1" alt="">]]></content:encoded>
        </item>
        <item>
            <title><![CDATA[Mâncare sau hrană]]></title>
            <link>https://medium.com/@carmenbusch.doterra/m%C3%A2ncare-sau-hran%C4%83-1f6d3bf5090e?source=rss-2b1dcd800227------2</link>
            <guid isPermaLink="false">https://medium.com/p/1f6d3bf5090e</guid>
            <category><![CDATA[alimentatie]]></category>
            <category><![CDATA[nutriție]]></category>
            <category><![CDATA[detoxifiere]]></category>
            <category><![CDATA[etichete]]></category>
            <dc:creator><![CDATA[Carmen Busch]]></dc:creator>
            <pubDate>Wed, 23 Sep 2020 08:08:26 GMT</pubDate>
            <atom:updated>2020-09-23T08:08:26.157Z</atom:updated>
            <content:encoded><![CDATA[<figure><img alt="" src="https://cdn-images-1.medium.com/max/600/0*X0PgQ2MWXxaA1Hma.png" /></figure><p>Hello dragilor,</p><p>Zilele acestea, împreună cu o echipă de oameni frumoși, scriu un mini-curs despre Detoxifiere. Unul dintre capitolele mari (pe lângă Mindfulness, Mișcare, Gestionarea emoțiilor, Curățarea mediului) este Alimentația.</p><p>Eu nu sunt nutriționist, deci nu număr calorii, nu am învățat cele mai complete și complexe combinații de nutrienți — acestea le găsiți pe alte bloguri și în alte cărți. Eu însă hrănesc, de aproape 15 ani de zile, 4 copii foarte diferiți între ei, am urmat un curs de health coaching ca să-mi completeze propriile căutări (da, sunt certificată, dar nu practic). Nu am ținut niciodată cură de slăbire, nu am urmat vreo dietă specifică (gen paleo, keto… nici nu le pot pronunța pe unele), gătesc aproape zilnic și de obicei simplu. Nu vreau să stau ore întregi în bucătărie dar vreau să mă conectez cu familia când gătim, când ne hrănim și să învățăm să apreciem energia și sănătatea care ne susține corpurile.</p><p>Așadar, am pus pe hârtie câteva gânduri care poate vă ajută și pe voi. Din nou, eu ader la simplu înainte de orice, ca să pot susține pe termen lung.</p><p>Ca în toate aspectele ce contează în viață, și în alimentație trebuie clarificate câteva paradigme. Deci, începe prin a răspunde următoarelor întrebări:</p><ol><li><strong>Ca familie, mâncați moștenit sau asumat? </strong>Vorbesc în general, pentru că toți avem rețete de familie care ne dau confort și le gătim cu drag uneori, doar pentru mirosul ce ne evocă amintiri. Dar când te uiți la farfuria ta, îți asumi că ce este acolo va fi bine primit și folosit de corpul tău? Nicio judecată atașată, doar o întrebare generatoare de “A-ha”, sper.</li><li><strong>Mănânc să trăiesc sau trăiesc ca să mănânc?</strong> Știți acele lucruri pe care le zicem fără să ne gândim prea mult uneori? “Muncesc ca să am pâine mâine la copii” sau “Doar să nu murim de foame”? Ele sunt născute din frici și experiențe trecute și cumva ne setează pe a trăi ca să mâncăm. Înțeleg teama și rezervele. <strong>Am cunoscut și eu foamea la viața mea destul ca să îi știu gustul. Ca adult însă vreau să am o relație bună cu mâncarea. Mă gândesc la ea ca hrană pentru trupul meu ce va duce visurile mele departe.</strong></li></ol><p>După ce ai răspuns acestor întrebări, propune-ți câteva lucruri:</p><ul><li><strong>Fără standarde duble în alimentație părinți vs copii</strong><br>Nu găti diferențiat sau “mai sănătos” pentru ei decât pentru voi și nu crea capcane cu argumente de genul: “Tata are voie că e mare” (de exemplu băuturi acidulate). Decide că ce e în cămară e bun pentru toți (excepție fac alcoolul, condimente foarte hot, etc. :)).</li><li><strong>Decide ce e important pentru familia voastră.</strong><br>La noi sunt musai fructele și legumele crude, neprocesate, zahăr minim și sub forme mai sănătoase precum zahăr neprocesat din trestie sau orez, miere, stevie, xylitol, agave iar glutenul și lactatele le ținem la minim.</li><li><strong>Educă-i pe copii în privința restricțiilor, nu le spune doar că nu e nevoie.</strong><br>Pentru ca ei să colaboreze, vor trebui să-și asume iar pentru a-și asuma, trebuie să înțeleagă.</li><li><strong>Educă-i și vis a vis de efectele benefice ale unor alimente asupra sănătății.</strong><br>Știai de exemplu că anghinarea scade glicemia, îmbunătățește digestia și e benefică pentru ficat și inimă?</li></ul><p><strong>Tips and tricks la cumpărături:</strong></p><ul><li><strong>Cumpărăm de la periferia magazinului (proaspăt, neprocesat)</strong>.</li><li><strong>Citim etichetele</strong>: atenție mare la coloranți artificiali, potențiatori de arome (monoglutamat de sodiu), îndulcitori artificiali, sirop de porumb, grăsimi hidrogenate, aspartam… ca să numesc doar câteva.</li><li><strong>Noi folosim un meniu de aproximativ 3 săptămâni pe care îl rotim</strong>. Păstrăm regula următoare: legume crude și/sau gătite (cât mai variate/colorate) + proteină (carne de pui, pește, vită/mânzat, leguminoase) + carbohidrați (cartofi normali sau dulci, orez, paste fără gluten, porumb, etc.).</li><li><strong>Cumpără de la producători locali și din surse cât mai sigure.</strong></li></ul><p><strong>Tips and tricks la masă:</strong></p><ul><li><strong>Luăm masa în familie în fiecare seară</strong>, de obicei devreme (aproximativ 18:00).</li><li><strong>Participăm cu toții</strong> la gătit, așezat și strâns masa.</li><li><strong>Stăm la masă până termină toți de mâncat și povestim pe rând despre cum a decurs ziua.</strong><br>Dacă cineva trebuie să se retragă, se va scuza de la masă și doar apoi va pleca.</li><li><strong>Mulțumim pentru masă</strong> indiferent dacă ne place sau nu deoarece cineva a depus efort să o avem. Îi mulțumim lui Dumnezeu și persoanelor care au gătit.</li><li><strong>Copiii se servesc singuri și au farfurii mai mici decât adulții.</strong></li><li><strong>De regulă legumele ocupă ½–⅓ din farfurie iar carnea și carbohidrații cât pumnul fiecăruia care se servește</strong>. Dacă cer a doua porție, verificăm ce a rămas în farfurie, ne asigurăm că mănâncă toate legumele (e singurul musai la noi) înainte să poată primi altceva.</li><li><strong>Nu avem regula “termină tot din farfurie”</strong>. O considerăm aberantă. Dacă suntem atenți la ce mănâncă peste zi, copiii ar trebui să decidă când sunt plini, la fel ca noi. Asigură-te că nu ronțăie aproape de ora cinei iar dacă o fac, să fie legume crude. Astfel îți iei de-o grijă la masă. :)</li><li>Dacă sunt tentați de mâncare și au probleme cu greutatea, <strong>ajută-i pe copii să mănânce încet și nu lăsa mâncarea în fața lor</strong>: “Out of sight, out of mind”.</li><li><strong>Educă-i cu privire la alimentație!</strong><br>Fă-o distractiv și interesant, nu cicălitor (despre cum fac eu asta veți afla în cursul de părințeală).</li></ul><p>În cele ce urmează vom vorbi câte puțin despre carbohidrați, fibre, grăsimi și proteine, pentru a vă oferi niște linii de ghidare în efectuarea meniului.</p><p><strong>CARBOHIDRAȚII </strong>sunt sursa rapidă de energie. Se împart în două categorii:</p><p><strong>Buni — recomandați</strong></p><ol><li>Fructe și legume proaspete</li><li>Lactate: iaurt grecesc, brânză de vacă proaspătă sau de oaie/capră, kefir, lapte vegetal</li><li>Leguminoase</li><li>Paste fără gluten</li><li>Pâine și cereale integrale</li><li>Orez brun sau sălbatic</li><li>Cartofi normali sau dulci</li></ol><p><strong>Junky — de evitat sau ocazionali</strong></p><ol><li>Dulciuri</li><li>Făinoase albe</li><li>Patiserie</li><li>Sucuri acidulate</li></ol><p><strong>FIBRE: fructe și legume</strong></p><p><strong>Fibrele sunt:</strong></p><ol><li><strong>Insolubile în apă</strong> — absorb apa ca un burete, acționând ca o perie pe intestin și ajutând la eliminarea reziduurilor. Sunt acele fibre ațoase din frunze dar și din alte legume, nuci, etc.</li><li><strong>Solubile în apă</strong> — cu rolul de a transforma alimentele într-un gel în intestin, pentru a favoriza absorbția nutrienților.</li><li>Fibrele necesită mai mult mestecat și te fac să te simți plin mai mult timp.</li><li>Fibrele nu îngrașă.</li><li>Fibrele sunt benefice sistemului cardio-vascular.</li><li>Fibrele sunt benefice pentru tubul digestiv — previn constipația și protejează probiota.</li></ol><p><strong>Alimente bogate în fibre:</strong></p><ul><li>Caise, mere, avocado, fructe de padure</li><li>Anghinare, salate și legume crude</li><li>Leguminoase, tărâțe (cereale integrale)</li></ul><p><strong>Tips &amp; tricks:</strong></p><ul><li>Alege fructe în locul sucului.</li><li>Mănâncă fructele și legumele cu coajă, ori de câte ori e posibil.</li><li>Încearcă să consumi smoothie-uri.</li><li>Fructele uscate sunt gustări excelente.</li><li>Serviți legume tăiate chiar înainte de masă, când toți ai casei sunt înfometați: bastonașe de morcovi, ardei, apio (țelină), castraveți, roșii cherry, broccoli, conopidă, etc. Variază culorile și când este cazul servește și sos pentru legume.</li><li>Alege salatele din verdețuri închise la culoare, mai bogate în nutrienți (spanac, kale).</li><li>Iubește leguminoasele!</li><li>La copiii mici sau mofturoși ascunde fructele și legumele în păpica (avocado în mâncarea bebelușului, spanac în smoothies, bostan în banana bread, etc.).</li><li>Implică copiii la gătit chestii simple: stir fry, omletă, etc.</li><li>Și nu uita că <strong>VERDELE</strong> înseamnă <strong>VIAȚĂ</strong>.</li></ul><p><strong>GRĂSIMI:</strong></p><ul><li>Grăsimea e un nutrient la fel ca proteinele, carbohidrații, vitaminele și mineralele.</li><li>Face parte din fiecare celulă a ta.</li><li>Oferă energie.</li><li>Vitaminele A, D, E, K au nevoie de grăsimi pentru absorbție.</li><li>Grăsimea se absoarbe mai lent și te ajută să te simți plin mai mult timp.</li><li>Are gust bun.</li><li>60% din creier e grăsime.</li></ul><p>Nu toate grăsimile sunt la fel:</p><ul><li><strong>Nesaturate</strong> — cele mai sănătoase, lichide, se găsesc în mod natural în mâncare, semințe și nuci, avocado, pește, ulei de măsline, etc.</li><li><strong>Saturate</strong> — solide, se găsesc natural în ulei de cocos, unt, ouă, ciocolată amăruie (70% cacao), pui și vită.</li><li><strong>Hidrogenate (transfat)</strong> — făcute de om, de evitat, se găsesc în margarină, fast food (cartofi prăjiți, hamburgeri), sosuri și condimente, mâncăruri procesate (chipsuri, brânzeturi de slabă calitate, patiserie, etc.).</li></ul><p><strong>PROTEINE:</strong></p><ul><li>Fiecare celulă din corp conține proteine. Dacă corpul tău e o casă, proteinele sunt scheletul: oasele, mușchii, tendoanele, ligamentele au nevoie de proteine pentru a fi sănătoase și puternice.</li><li>Echilibrează glicemia.</li><li>Te ajută să te simți plin mai mult timp.</li><li>Mâncarea și procesarea proteinelor consumă energie.</li><li>Reprezintă un antidepresiv natural.</li><li>Sunt esențiale la copii pentru creștere și dezvoltare.</li><li>Surse bune de proteine: pește, pui, ouă, carne de vită, oleaginoase, cereale integrale, leguminoase, lactate, legume (anghinare, kale și spanac).</li></ul><p>Sunt atât de multe de spus despre alimentație și de aceea nu mi-am dorit să acopăr un volum mare de informație în acest blog. Am vrut mai degrabă să vă provoc să gândiți corect și simplu când vine vorba de mâncare. Sper să vă fie mai clar cum puteți avea o alimentație asumată și echilibrată. Vă aștept în cadrul cursului de Părințeală pentru meniuri și rețete, plus un posibil boot camp (atelier) de părințeală.</p><p>Carmen</p><p><em>Publicat initial pe </em><a href="https://carmenbusch.com/blog">https://carmenbusch.com/blog</a></p><img src="https://medium.com/_/stat?event=post.clientViewed&referrerSource=full_rss&postId=1f6d3bf5090e" width="1" height="1" alt="">]]></content:encoded>
        </item>
        <item>
            <title><![CDATA[Fii femeie]]></title>
            <link>https://medium.com/@carmenbusch.doterra/fii-femeie-4137d8e8d76f?source=rss-2b1dcd800227------2</link>
            <guid isPermaLink="false">https://medium.com/p/4137d8e8d76f</guid>
            <category><![CDATA[mamiceala]]></category>
            <category><![CDATA[comunicare]]></category>
            <category><![CDATA[echilibru]]></category>
            <category><![CDATA[mamprenor]]></category>
            <dc:creator><![CDATA[Carmen Busch]]></dc:creator>
            <pubDate>Mon, 21 Sep 2020 10:01:11 GMT</pubDate>
            <atom:updated>2020-09-21T10:01:11.564Z</atom:updated>
            <content:encoded><![CDATA[<figure><img alt="" src="https://cdn-images-1.medium.com/max/600/0*BUEQP0GcsW9YqHDP.png" /></figure><p>Bună, minunatelor</p><p>Acum câteva zile, Katie (7 ani) a venit la mine și mi-a spus: “Mami, tu muncești mult.” M-am străduit să nu mă învinovățesc sau să-mi cer scuze și am răspuns simplu, cu un zambet pe buze: “Da”. “Mami, ție iți place ce faci, așa e?”<br>Am răspuns din nou: “Da, foarte mult” întrebându-mă unde va duce Katie conversația. “Mami”, a continuat Katie contemplativ, “când cresc mare vreau și eu să fac ceea ce-mi place.”</p><p>Am luat-o în brațe, ne-am pupat și ne-am îmbrățișat și mi-am adus aminte de o prietena de mea, psihoterapeut și vorba ei frumoasă: “Cu toții merităm să facem ceea ce ne place.” Inclusiv mamele. Inclusiv tu, cea care citești acum acest articol.</p><p>Astăzi vreau să vorbesc cu mămicile care își doresc sau tânjesc după a face ceva și pentru ele, fără a se sacrifica pe altarul mămicitului.</p><p>Să nu mă-nțelegi greșit. IUBESC a fi mamă și mămiceala e ceea ce m-a crescut probabil cel mai mult ca om. Dar recunosc, fără jenă, că doar mămiceala nu mi-ar fi fost de-ajuns. Nu știu dacă am fost construită eu diferit ori dacă am fost mai curajoasă în a rosti și trăi asta însă, am observat că femeile care fac și altceva pe lângă mămiceală se plâng mai puțin de dificultățile acesteia. Nu vorbesc despre a avea un job (care poate îți place, poate nu) pentru a contribui financiar în casă, ci despre a face ceva ce-ți place și pentru care merită să lupți.</p><p>Ceea ce ne dă energie și vitalitate este a trăi pentru ceva mai mare decât noi, a simți că suntem implicați în ceva semnificativ. Pentru unele dintre noi aceasta înseamnă ceva în afara propriei noastre familii. Pentru altele, este în cadrul familiei dacă părințeala are ca scop mai mult decât “a lăsa și ziua asta să treacă”. Poate părintești viitori adulți care își vor aduce contribuția într-un mod semnificativ în lume, sau adulți care vor forma familii și relații sănătoase pentru a contribui la vindecarea generațiilor următoare, sau cu scopul de a învăța cum să o faci bine ca și alții să învețe de la tine. Acestea sunt toate scopuri nobile.</p><p>Ori poate ești ca mine, o persoană care atunci când a devenit mămică a decis că va rămâne și femeie. Una cu visuri și aspirații cel puțin la fel de mari ca înainte sau chiar mai mari. Legea diminuării intenției, descrisă de faimosul Jon Rohn, spune că atunci când amânăm ceva, scădem mult probabilitatea ca acel lucru să se întâmple. Așadar, acelea dintre voi care v-ați scos la pensie visurile, haideți să povestim puțin.</p><p>Am adresat în alte articole ideea că echilibrul în viață e un mit, așa cum e și multitasking-ul și celebra scuză “nu am timp”. În articolul de azi vom discuta alte aspecte:</p><ol><li><strong>E adevărat că “a rising tide will lift all boats” (un val care se ridică, va ridica toate bărcile). Caută sa excelezi într-un domeniu care te pasionează.</strong> Am sesizat că femeile care caută să se dezvolte într-un domeniu vor crește în toate domeniile. De asemenea, am observat că “the way you do something is the way you do everything” (Așa cum faci ceva, vei face totul). Când ai copii va lua ceva timp până să “știi ce faci”. ;) De ce să abandonezi ceea ce știi să faci bine și te împlinește? Bine-nțeles că vei ajusta programul și contribuția ta în alte domenii și vei cere ajutor, cu înțelepciune și iubire față de toate părțile implicate (tu, soț, copii). Când tu ești fericită și împlinită, copiii tăi vor învăța să facă același lucru. Dacă tu renunți la tine și nu o faci asumat, din toată inima, cântărind toate avantajele și dezavantajele, s-ar putea să sfârșești regretând, așteptând ca zilele să treacă, plângându-te că mămiceala este grea și că ești permanent obosită. Amintește-ți că energia îți vine din lucrurile pe care le faci cu drag și care te împlinesc ca om. Energia creează energie. Dacă tu vei renunța la tine, îi vei învăța și pe copiii tăi să o facă. Așa că nu uita: continuă să trăiești pentru toate lucrurile care contează pentru tine ca să fii o mamă bună.</li><li><strong>Împacă-te cu tine!</strong> Cele mai multe neajunsuri pe care le proiectăm asupra copiilor sunt în capul nostru. Toți copiii care se simt iubiți și conectați cu părinții vor spune că au mămica și tăticul perfect. Copiii “cântăresc” după alte standarde, străine nouă, adulților. Dacă ești prezentă emoțional și vulnerabilă, asta e tot ce contează. Ei au nevoie de cea mai bună versiune a ta și asta se întâmplă atunci când te îngrijești și de tine. Am mai povestit noi despre asta, dar vina și rușinea nu îți folosesc absolut la nimic. Când le simți venind, decide că te vei simți diferit, acceptă că nu poți schimba acțiunile trecute și decide ce vei face diferit, dacă e cazul, fără prea multă introspecție și autocondamnare.</li><li><strong>Fii sclifosită!</strong> Da, ai citit bine. Când ești mămică și mai ales atunci când ai copii mici, va trebui să fii extrem de atentă unde îți investești timpul. NU TE LĂSA TRASĂ în dramele celorlalți, impresionată de ce face vecina de la etajul 1 și mama copilului cel mai popular de la școală. Decide ce e important pentru tine și alege să ai o viziune tunelară vis a vis de acele lucruri. Nu vei face niciodată nimic doar pentru că așa fac toți, nimic fără consecințe asupra celor dragi ție. Timpul este fie pierdut, fie investit. Așadar, fii zgârcită cu el când ai copii mici.</li><li><strong>Continuă să ai vise extravagante și progresează activ înspre ele, dar nu te pedepsi dacă nu ajungi să le vezi împlinindu-se încă.</strong> Pune-ți toate responsabilitățile și visurile într-o ordine a priorităților și ia-le una câte una. Dacă ar fi să aleg între a pune rufele spălate în dulap sau a citi cu unul dintre copii, alegerea e simplă. Merită să te întrebi mereu <strong>ce lucru lăsat nefăcut are consecințe mai mari (și pe termen mai lung) asupra mea și a celor dragi mie?</strong></li><li><strong>Cere ajutor de la soț, copii, angajează pe cineva care poate face acele lucruri pe care nu e musai să le faci tu.</strong> Curățenia e unul dintre ele. ;) Îmi amintesc prima dată când am angajat pe cineva la curățenie. Era o fată care crescuse în orfelinat, acum adult, cu un job care nu dădea doi bani pe ea. M-a oprit pe stradă, m-a abordat și s-a oferit. Primul meu răspuns a fost nu. Mă simțeam mai puțin femeie, ca și cum nu aș fi în stare să “le fac pe toate” în casă. Am acceptat cu greu și numai pentru că am văzut că tot ce-și dorea ea era să fie cu noi, ca și familie. Am făcut două lucruri bune prin delegarea acestei sarcini: am creat un job și mi-am eliberat programul pentru a face ceea ce DOAR EU puteam să fac. Apropo de a cere ajutor soțului: i-am spus de la început, celui ce avea să-mi devină soț, că eu am visuri mari care nu vor înceta să existe când mă mărit sau când am copii și că probabil nu voi fi o “femeie de casă” (oare de unde îmi venea asta?). El a râs și a zis că dacă ar vrea servitoare și-ar angaja una, nu s-ar căsători cu ea. La fel cum și el avea aspirații de carieră, a respectat faptul că și eu aveam.</li><li><strong>Comunică cu partenerul.</strong> Spune-i ce e important pentru tine și cum vei ajunge acolo. Până nu te iei TU în serios, nici el nu o va face. Nu sta în pijamale toata ziua, neglijându-te și plângându-ți de milă că viața e grea acum că ești mămică. Mai mult, nu afișa o altă femeie decât cea pe care el a ales-o. Eu în fiecare zi îmi fac patul, mă îmbrac cu haine curate și îmi pun makeup. DA, și după ce am născut! A-ți plânge de milă nu contribuie decât la autosabotaj.</li><li><strong>Cumpără-ți o agendă. “Dacă nu e în agendă, e legendă.”</strong> După ce am avut copii, singurele lucruri non-negociabile erau orele de somn (prestabilite de mine) și cina în familie. În rest, eu am hotărât ce e important pentru mine și MEREU am avut o agendă. Când Meli era bebeluș mă însoțea peste tot, cu excepția orelor de somn, care erau extrem de importante. Am ales să alăptez tocmai pentru că era nu doar cel mai sănătos dar și cel mai convenabil mod de a mămici.</li></ol><p><em>Dacă ar fi să definesc în câteva fraze viața mea ca și mamprenor cu 4 copii, ar fi așa: iubesc la nebunie să fiu mamă dar nu am renunțat la mine pentru asta, îi fac pe copii parte din visurile mele atât cât pot, am încredere în ei când vine vorba despre cine sunt ei, caut să fiu mereu prezentă, să comunic și limitările mele fără a fi lipsită de respect față de ei și mă bazez pe Dumnezeu pentru restul. Îi provoc mereu, mă asigur că intențiile mele și ale lor sunt mereu pure, că facem ce putem mai bine în orice circumstanțe, că-i onorez pe copii și nu mă grăbesc să-i limitez sau să-i îngrădesc. Avem conversații dificile și sincere, fără să abandonăm grija unul față de altul.</em></p><p>De exemplu, Katie a făcut azi un ”experiment” folosindu-se de carioci și pungi de plastic. A colorat pe plastic cu carioci, apoi a presat punga pe o coală de hârtie. A ieșit ceva ce semăna cu un desen cu acuarele. Era atât de mândră de ea încât a declarat că dorește să fie artist (ceea ce nu a mai spus niciodată până acum). I-am răspuns: “Katie, știi că poți fi absolut orice dorești, da?” Iar ea m-a surprins și m-a umplut de bucurie când a zis: “Bineînțeles că știu, mama! De ce nu aș ști?”</p><p>Acum e la colțul străzii, încercând să-și “vândă” operele de artă. Julia, fetița mea de 12 ani a fost instruită să o însoțească pentru a fi în siguranță (va fi recompensată pentru asta), iar Jayden, băiatul meu de 10 ani, a fost trimis în “recunoaștere” și cu bănuți la el în caz că nimeni nu oprește mașina să cumpere opera unui copil de clasa a doua.</p><p>Asta se întâmplă în timp ce scriu acest blog: cei trei copii sunt la vânzare/cumpărare de artă în timp ce Meli, proaspăt întoarsă de la lecțiile de pian, face crochete de pește proaspăt cu tati, cartofi și varză de bruxelles la cuptor, pentru ca eu să termin acest blog.</p><p>Până am terminat eu blogul, Katie a făcut $29 (am niște vecini incredibili), cina a fost gata cu puține instrucțiuni și intervenții din partea mea și Meli a hotărât să facă două tarte, una cu vanilie și una cu ciocolată. Toată lumea e fericită și împlinită și mama e gata să încheie seara bine. Mâine e o altă zi!</p><p>Fii binecuvântată și bucuroasă! Meriți și poți!</p><p>Carmen</p><p><em>Publicat initial pe </em><a href="https://carmenbusch.com/blog">https://carmenbusch.com/blog</a></p><img src="https://medium.com/_/stat?event=post.clientViewed&referrerSource=full_rss&postId=4137d8e8d76f" width="1" height="1" alt="">]]></content:encoded>
        </item>
        <item>
            <title><![CDATA[Setarea și comunicarea limitelor]]></title>
            <link>https://medium.com/@carmenbusch.doterra/setarea-%C8%99i-comunicarea-limitelor-9ba3b999488c?source=rss-2b1dcd800227------2</link>
            <guid isPermaLink="false">https://medium.com/p/9ba3b999488c</guid>
            <category><![CDATA[copii]]></category>
            <category><![CDATA[parenting]]></category>
            <category><![CDATA[limites]]></category>
            <category><![CDATA[comunicare]]></category>
            <dc:creator><![CDATA[Carmen Busch]]></dc:creator>
            <pubDate>Fri, 18 Sep 2020 15:23:18 GMT</pubDate>
            <atom:updated>2020-09-18T15:23:18.797Z</atom:updated>
            <content:encoded><![CDATA[<figure><img alt="" src="https://cdn-images-1.medium.com/max/600/0*akVUmDFZTo4GaeLq.png" /></figure><p>Zilele trecute am fost într-un mini-concediu cu familia într-o stațiune montană extraordinar de frumoasă. Era prima noastră vizită și abia așteptam să ajungem. Pozele de pe internet și recenziile turiștilor ne lăsau gura apă. După ce am condus aproximativ două ore am ajuns la o porțiune de drum forestier foarte îngust, dar care, spre surprinderea noastră, nu avea acel gărduleț de siguranță. De ambele părți se vedeau văi ondulate care sfârșeau în prăpăstii adânci. Ne tăia respirația atât priveliștea cât și frica de a nu face o mișcare greșită cu mașina. Am conchis amândoi, și eu și soțul, că un gard pe marginea acestui drum ne-ar fi făcut să ne simțim mai liberi și mai în siguranță, chiar dacă ar fi obstrucționat puțin priveliștea.</p><p>Ce treabă are povestea asta cu părințeala? Acest blog este despre “garduri” în părințeală. Le vom numi limite sau parametri de siguranță.</p><p>Copii nu opun rezistență învățării, schimbării, stabilirii limitelor. Copiii își doresc să-i mulțumească pe părinți, vor să fie în armonie cu aceștia și să simtă apreciere pentru lucrurile bine făcute. Nu le place să fie corectați fără respect și blândețe, să nu li se aprecieze eforturile, să fie pedepsiți sau certați pentru ceva ce nu au știut că le e interzis, sau nu au știut cum să facă pentru că nu au fost învățați. Sau nu au fost învățați cu răbdare și consecvență.</p><p>Setarea limitelor este extrem de importantă pentru că le dă o șansă reală copiilor să facă lucrurile bine, în acești parametri bine definiți și agreați de toți. Există limite pe care le poți negocia cu ei, însă unele vor fi non-negociabile și e bine să știe și ei care sunt acestea. Când le permiți să contribuie își însușesc mai bine alegerile și toată lumea va fi mai fericită.</p><p>Când li se comunică regulile clar, cu consecvență și respect, vor ști ce se așteaptă de la ei și care sunt consecințele în cazul în care depășesc sau nu respectă aceste limite. Da, și consecințele trebuie stabilite din timp și comunicate ca să știe la ce să se aștepte.</p><p>Gândește-te împreună cu mine la acest scenariu: fac focul în șemineu, văd copilul că vrea să pună mâna și strig: “Nu pune mana!”. Ce am făcut de fapt?<br>1. Am țipat la copil.<br>2. L-am luat prin surprindere, poate chiar l-am rănit cu tonul meu.<br>3. Va fi tentat (așa cum sunt și eu adesea ca adult) să o facă tocmai pentru că i s-a spus (așa) să nu o facă.</p><p>Scenariul corect este acesta:<br>1. Îi explic din timp ce urmează să fac.<br>2. Îi comunic ce mă așteapt de la el și care e consecința dacă nu ascultă: “Mami va face focul în șemineu. Va fi plăcut, cald și ne va relaxa. Însă nu avem voie să punem mânuța pe ușa de la șemineu pentru că ne va arde, adică va durea.”<br>3. Ne asigurăm că a înțeles ceea ce am comunicat: “Ai înțeles de ce e important să te uiți doar de la distanță?”</p><p>Care sunt consecințele când copilul nu ascultă:<br>1. Consecința naturală (din nefericire): se va arde.<br>2. Posibile consecințe hotărâte de părinte:<br>- pune un gard în jurul șemineului ceea ce îi va restricționa copilului accesul (nu se va mai arde) dar și priveliștea;<br>- nu mai fă focul în șemineu decât după ce merge la culcare copilul, așadar copilul nu va mai experimenta (cel puțin o vreme) un foc frumos în șemineu.</p><p><strong>Prin urmare, stabilirea limitelor nu îi îngrădește pe copii ci dimpotrivă, îi ajută să fie liberi, să se simtă în siguranță, să asculte prompt (foarte important mai ales în situații de urgență ce pot altfel sfârși catastrofal) pentru că știu de ce ascultă, au căzut de acord cu limita, iar ascultarea îi onorează și pe copii și pe părinți.</strong></p><p><strong>Setarea limitelor, a așteptărilor și comunicarea clară și cu consecvență a acestora</strong> este, dacă îmi permiteți, cel mai important aspect în părințeală. Când acesta vă este limpede și “vă iese”, restul se va potrivi ușor și cum trebuie în scenariul propriei părințeli.</p><p>Vom face asta în multe aspecte din viața familiei noastre, însă sunt câteva pe care le-am sesizat, în interacțiunea mea cu mulți părinți, a fi în mod constant puncte de tensiune și stres: <strong>somnul, mâncarea, recreerea și responsabilitățile</strong>. La noi în casă, în jurul acestora patru am setat încă de la început, așteptări și limite bine comunicate și non-negociabile.</p><p>Fiecare familie este diferită și va decide ce este important apropo de așteptări. Asigură-te că decizi informat și asumat. Important este să alegi câteva aspecte (3–4 non-negociabile) pe care le vei exersa constant o perioadă. Devino conștientă de acele “teachable moments” (momente de învățare), privește-le ca pe o oportunitate și construiește în jurul lor o platformă pentru comunicarea acestor limite dar și a DE CE-ului din spatele lor (așa obții cooperare și nu doar ascultare oarbă).</p><p>Dacă vrei să citește cum am setat noi ca și familie limite clare în ceea ce privește aspectele menționate mai sus, acest podcast îți va fi de folos:<br><a href="https://carmenbusch.com/blog-69-podcast-ep-7">https://carmenbusch.com/blog-69-podcast-ep-7</a></p><p>În continuare aș vrea să mă focalizez mai mult pe modul în care comunicăm cu copii pentru a obține cooperarea lor în respectarea acestor limite. Sunt cinci aspecte importante pe care le exersez mereu cu copiii mei și pe care te încurajez să le pui și tu în aplicare:</p><ol><li><strong>Comunică DE CE-UL</strong>.<br>Comunică de ce ai hotărât că limitele sunt importante pentru familia ta. Ce vor proteja, ajusta, crea pe termen lung în viața lor? Ce dorești să schimbi sau să cultivi în comportamentul lor? Sau la al nostru, al tuturor? Ce trebuie schimbat? Care sunt soluțiile?</li><li><strong>Comunică sincer și direct</strong><br>Unul dintre cele mai importante aspecte într-o relație este comunicarea directă și sinceră. Cu toții ne dorim asta și cu toții avem această nevoie și așteptare în relații. Felul în care comunică părinții între ei dar și părinții cu copiii este foarte important dacă vrem să modelăm tipare de comunicare corectă. Când ești supărat pe copil, dacă ceva nu-ți convine, spune-i cu respect și dragoste și învață-l să fie confortabil cu astfel de conversații.</li><li><strong>Comunică clar</strong><br>Este extrem de important să înțelegem că un copil se dezvoltă cel mai bine într-o casă unde regulile și așteptările sunt clar definite. Comunică-le aceste reguli/limite și așteptări și asigură-te că le-au înțeles. În acest fel vei putea reveni la ele, împreună cu ei, în acele momente reale de conectare.</li><li>Exemplu: “Mă aștept, cînd ajungem la restaurant să folosim vocea de interior, așa cum am exersat în seara în care am învățat bunele maniere la masă, și să ținem cont și de ceilalți oaspeți ai restaurantului, lasăndu-i să se bucure de conversație în liniște. Ați înțeles ce așteaptă mami de la voi?” Și cere-le să îți repete, ca să te asiguri că au auzit ce ai avut de zis.</li><li>Am citit recent într-o carte că treaba părintelui este să facă regula și a copilului să o încalce. ;) Momentul de învățătură este atunci când părintele corectează și disciplinează. Copilul încalcă regula iar părintele administrează consecințele cu empatie și respect. Copilul apoi internalizează regula și ea devine parte din realitatea lui.</li><li><strong>Învață-i să comunice ce simt.</strong><br>Învață-i să comunice ce simt, fără teamă că vor fi judecați sau întâmpinați cu mânie:<br>• Tot ceea ce simt (sentimentele lor) este acceptabil a fi împărtășit cu noi.<br>• Învață-i să se exprime corect când sunt mânioși. De exemplu au voie să spună “Sunt supărat pe tine” și chiar “Te urăsc” când ai administrat o consecință (dacă așa simt în momentul respectiv), dar nu e în regulă să spună “Ești cea mai rea mamă din lume” sau “Ești proastă”, etc. Asta înseamnă să etichetezi și să îl faci pe celălalt responsabil de ce simți tu.<br>• Ajută-i să-și definească sentimentele și nu să SE definească: mânia e doar o emoție temporară, nu ne definește, nu ne face persoane rele dacă învățăm să o administrăm: “Sunt mânios” , “Sunt frustrată”, “Mă simt neîndreptățită”, “Simt că nu mă respecți”.<br>• Ascultă și empatizează mai întâi, fără să gândești un plan de acțiune sau să-i convingi că greșesc. Acum nu e momentul. Validează ceea ce simt: “Înțeleg de ce s-ar simți așa un copil de vârsta ta/cineva în situația asta. Îmi pare rău.“<br>• Exercită autocontrol. Ieșirile lor necontrolate, accesele de mânie, împotrivirile nu sunt despre tine, ci despre ei. Cum vei reacționa acum va determina dacă vor mai veni la tine sinceri sau nu și dacă vor avea încredere în tine cu sentimentele lor. Nu îi judeca pentru ceea ce simt.<br>• Când sunt mânioși nu e momentul să argumentezi. Lasă furtuna să treacă, apoi conectează-te cu ei, explică ce s-a întâmplat din perspectiva ta, de ce e important să fiți consecvenți cu regulile agreate și chiar să existe consecințe, deși nu ne plac. Pune lucrurile în perspectivă pentru ei și responsabilizează-i vis-a-vis de viitorul lor ca și adulți.<br>• După ce i-ai ascultat, ai validat ceea ce simt, rămâi ferm/ă cu consecințele fără să-i privezi de iubirea ta și fără să sacrifici conexiunea cu ei. “Jayden, sper că înțelegi de ce ai pierdut privilegiile electronice și, deși nu îți place acum, e important să accepți că această consecință este necesară în situația de față. Mă interesează ca tu să îți aduci aminte, data viitoare când mă minți cu privire la timpul petrecut la televizor, cât de tare va durea consecința. Te iubesc.”<br>• Fă o regulă din asta: “Relația noastră e mult mai importantă decât orice conflict sau experiență.”<br>• Învață și aplică zilnic expresia: “Folosește cuvinte”.</li><li>Am făcut asta de când sunt mici și când Melanie (primul copil) avea 2 ani am primit unul dintre cele mai frumoase complimente, de la soacra mea. Mi-a zis cât de coerentă este, așa tânără find, în a-și exprima sentimentele. Când copiii lovesc, urlă, trântesc, spun “Nu” într-un mod sfidător, ei încearcă să exprime ceva, o nemulțumire, supărare, etc. Cere-le să-ți spună, nu să-ți arate, când vine vorba de sentimente. Unii copii vor exprima ce simt, alții se vor retrage în tăcere. Aplică aceeași regulă și cu aceștia din urmă, altfel te vor determina să ghicești ce e în neregulă cu ei și cum ești un părinte (probabil) empatic, s-ar putea sa rezolvi problema astfel: “Lasă că știe mama ce te face fericit. Vrei o prăjitură sau un film la televizor?” Îi vei învăța să pună plasturi pe răni în loc să se îngrijească de acestea. Mai târziu vor apela la stimuli externi (mâncare, alcool, droguri) pentru a-și alina durerea. Indiferent de cum se manifestă, ajută-i să comunice direct și sincer spre căutarea unei soluții împreună.</li><li><strong>Comunică cu partenerul pentru a vă pune de acord asupra limitelor, consecințelor și eventualelor excepții.</strong><br>Adesea copiii învață să-i manipuleze pe părinți pe rând, până obțin ce vor. De aceea este foarte important ca, vis-a-vis de aspectele importante, părinții să cadă de acord. La fel de important este ca părinții să se valideze unul cu celălalt atunci când declară o consecință sau o excepție de la o regulă. Dacă tata spune: “Nu mai ai voie la televizor o săptămână” dar mama se baza pe cele 30 de min/zi de liniște pentru ea sau pentru un proiect în care este implicată, atunci intervine o problemă. Părintele care decide o consecință trebuie să se asigure că el/ea o poate implementa și susține</li></ol><p>Foarte important este ca atunci când copiii cer o excepție de la o regulă să te validezi cu partenerul de viață. De exemplu: regula familiei este că după ora 19 televizorul e închis. Însă e o zi specială și copiii cer o excepție. Dacă mama a zis “Nu”, iar ei merg la tata și acesta spune “Da” (fără a ști că deja au primit un “Nu” de la mama) — problemă mare! Copiii învață repede să manipuleze. Când copiii vin la mine cu o cerere neobișnuită, nu le dau niciodată un răspuns direct ci îi întreb: “Ce părere are tati despre asta?” Dacă ezită, știu că trebuie să îl întreb pe tati. Dacă spun că sunt prima cu care discută, atunci pot decide (dacă pot susține), dar mă asigur că îl anunț și pe tati că am aplicat o excepție în seara asta.</p><p>Atenție și la consecințe decise de un părinte și pe care celălalt părinte nu le aplică. E foarte important să cădeți de acord!</p><p><strong>E important și de mare folos să pui lucrurile în perspectivă pentru ei.</strong></p><p>Explică-le că efortul investit acum pe termen scurt le va da și lor și ție multe satisfacții în viitor. Până la urmă nu creștem doar copii, ci viitori adulți — mame, tați, soți, soții, lideri. Însă totul începe acum. Prețuiește ce ai, scaldă cu iubire fiecare decizie și fii ferm/ă în ce știi că ai nevoie să faci. Consecvența va urma dacă ceva este important pentru tine.</p><p>Cu drag,</p><p>Carmen, Mămică de 4</p><p><em>Publicat initial pe </em><a href="https://carmenbusch.com/blog">https://carmenbusch.com/blog</a></p><img src="https://medium.com/_/stat?event=post.clientViewed&referrerSource=full_rss&postId=9ba3b999488c" width="1" height="1" alt="">]]></content:encoded>
        </item>
        <item>
            <title><![CDATA[De ce am ales să gătesc zilnic]]></title>
            <link>https://medium.com/@carmenbusch.doterra/de-ce-am-ales-s%C4%83-g%C4%83tesc-zilnic-959615b7907?source=rss-2b1dcd800227------2</link>
            <guid isPermaLink="false">https://medium.com/p/959615b7907</guid>
            <category><![CDATA[snacks]]></category>
            <category><![CDATA[cursuri]]></category>
            <category><![CDATA[nutrients]]></category>
            <category><![CDATA[alimente]]></category>
            <category><![CDATA[cina]]></category>
            <dc:creator><![CDATA[Carmen Busch]]></dc:creator>
            <pubDate>Thu, 03 Sep 2020 05:31:01 GMT</pubDate>
            <atom:updated>2020-09-03T05:31:01.538Z</atom:updated>
            <content:encoded><![CDATA[<figure><img alt="" src="https://cdn-images-1.medium.com/max/600/0*-a0V_7B3N0vukVO0.png" /></figure><p>Mâncatul, ca și dormitul și părințeala, este ceva ce voi face zilnic. Cum nu aș vrea să mănânc prost în fiecare zi sau să mă plâng în fiecare zi că “iar trebuie să gătesc”, m-am decis la un moment dat că:</p><ol><li><strong>Voi învăța să gătesc bine.</strong></li><li><strong>Voi învăța să gătesc cu plăcere.</strong></li></ol><p>Totul pornește de la decizia corectă și de la schimbarea narațiunii.</p><p>Odată ce am decis cele două lucruri de mai sus, am trecut la treabă. Iată ce m-a ajutat:</p><ol><li>În primul rând, a fost motivația de a crește copii sănătoși care mănâncă responsabil, care mănâncă pentru a trăi și nu trăiesc pentru a mânca. Știam că modul în care-i educ legat de mâncare și mesajele pe care le aud (sau nu le aud) de la mine sunt importante pentru o relație bună cu mâncatul și mâncarea. Sunt atâtea dezechilibre în ultima vreme, atâta lume apelează la surse externe (mâncarea fiind una dintre ele) pentru a-și amortiza durerile și singurătatea, încât am decis să iau în serios acest aspect.</li><li>Copiii mei nu aud afirmații de genul: “Mănâncă tot din farfurie” sau “Ia cu pâine” sau “Țin dietă ca să slăbesc,” etc. Ce vreau să-i învăț este să știe când le este foame (uneori setea și foamea se resimt la fel), să știe și să vrea să aleagă gustări sănătoase, să recunoască când au făcut excese și să se înfrâneze singuri. I-am învățat să citească etichete, știu că mâncarea colorată e un mare NU și știu să fie atenți la cum se simt după ce mănâncă, mai ales dacă e un aliment nou introdus. Știu că nivelul de energie, stările lor, capacitatea de concentrare, calitatea somnului și a sistemului imunitar sunt legate și de alimentație. Îi vei auzi spunând: “Simt că nu am mâncat destule fructe și legume azi”. Știu cum trebuie să arate o farfurie sănătoasă și cum să își controleze porțiile.</li><li>Ai mei copii știu că desertul nu e ceva ce mâncăm zi de zi, că dulciurile nu sunt “treats” (“ceva bun”) ci “junk food” și sunt acceptabile din când în când, dacă stau în anumiți parametri pe care i-am agreat împreună.</li><li>Mai știu că anumiți îndulcitori sunt mai buni ca alții și că Nutella e plină de “ce nu ne face bine”. Melanie alege să taie în jumătate zahărul din rețetele de prăjituri când gătește.</li><li>Știu să își facă singuri smoothie și să aleagă rețete pentru meniul săptămânal din caietul de rețete sau din multele cărți de bucate în care am investit.</li><li>Copiii mei cred că “orezul” de conopidă este orez și nu își mai amintesc ce gust au pastele din grâu. :)</li><li>Au auzit nu doar o dată: “Înțeleg că ți-e foame, însă va trebui să aștepți, servim masa imediat. Poți să ronțăi din legumele de pe masă.” Mi-am făcut un obicei să am mereu pe masă, mai ales înainte de cină, bastonașe de legume crude. Dacă sunt acolo, cumva dispar și în plus îmi permit să zic NU unui snack care le-ar strica altfel cina. În felul ăsta, dacă își umplu burtica cu legume crude, nu mai insist la cină. Papă exact cât au nevoie. Apropo, e în regulă să îi fie copilului foame o perioadă scurtă, până îi poți oferi o opțiune mai sănătoasă. De multe ori și plictiseala are “gust de foame”. :)</li><li>Când erau mai mici și voiam să îi învăț despre mâncare, nu doar să le restricționez anumite alimente, făceam jocuri cu ei: pe o farfurie de hârtie puneam atâtea linguri de untură câtă grăsime se regăsea într-un hamburger McDonalds sau lipeam pliculețe de zahăr, unul sub altul, atâtea câte se găseau într-un biscuite cu ciocolată. Erau distrași, uimiți și data viitoare când treceam pe lângă McDonalds ziceau “Yikes” în loc de “Vrem” :) (true story, chiar funcționează).</li><li>Copiii mei fac cursuri universitare în timpul lor liber și de gătit, printre altele (suntem abonați la un site de pe care își aleg periodic cursuri).</li><li><strong>Am ales să mă înrolez într-un curs de health coaching tocmai pentru a învăța eu însămi de la experți.</strong> În 6 luni de zile de studiu intensiv m-am certificat ca și health coach. Nu folosesc diploma pentru nimic decât că iau informația asimilată și o aplic în bucătăria mea, respectiv în comunitatea de care mă ocup. Învățăm împreună să mâncăm corect pentru că alimentația e baza piramidei de sănătate. Ești ceea ce mănânci!</li><li><strong>Am ales să gândesc simplu cu privire la mâncare.</strong> Nu numărăm calorii, ci ne orientăm pe mâncăruri dense în nutrienți. Am ales înlocuitori care ne plac și care sunt o opțiune mai bună la pastele din grâu, laptele de vacă sau uleiul de floarea soarelui ca să dau doar câteva exemple.</li><li>Eu nu mă uit la televizor aproape deloc, însă când o fac, mă uit la <strong>emisiuni de gătit</strong>. Am învățat și asimilat câteva aspecte care fac gătitul fun și super gustos.</li><li><strong>Am decis să facem un meniu de trei săptămâni și să alegem de acolo, prin rotație, ce gătim împreună ca și familie.</strong> Am decis să gătim zilnic, cu mici excepții. Primul motiv este pentru că nu ne plac (și nici nu sunt sănătoase) mâncărurile încălzite, iar al doilea motiv este ce vă spuneam în introducere că am decis: gătitut va fi ceva făcut zilnic și cu drag.</li><li><strong>La noi acasă gătitul e o activitate de familie.</strong> În jurul orei 17:00 ne strângem în bucătărie cu toții: unii gătesc (de regulă unul dintre copii gătește cu mine), alții colorează, povestesc întâmplări de peste zi, dau (în sfârșit) atenție cățelului și puilor din curte, etc. Am învățat că implicându-i la gătit se plâng mult mai rar de mâncare pentru că știu că mâine le vine lor rândul să fie criticați. De asemenea, în zilele în care gătesc pot participa la alegerea meniului, ceea ce îi fericește tare de tot! Ca și regulă simplă, ei știu că indiferent ce proteină și carbohidrați alegem, întotdeauna, dar întotdeauna trebuie să existe legume în meniu — sub orice formă, deși încercăm cât mai des să fie crude.</li><li><strong>Avem grădină</strong>? Nu, nu suntem buni grădinari. Abia am cules vreo două mâini de fasole verde, câțiva dovlecei și castraveți, mulți morcovi minusculi, mărar și salată verde. ;) Dar încă învățăm, nu ne lăsăm.</li><li>E puțin mai greu să facem cumpărături pentru că mergem la mai multe magazine, fiecare cu specialitatea lui, ca să ne asigurăm că avem merinde proaspete și crescute cu grijă.<strong> Am învățat să facem cumpărături mai ales din perimetrul magazinelor</strong> — începem cu fructe și legume și ne mutăm la carne, lactate (mai puține), iar ceea ce locuiește într-o cutie sau conservă ținem pe minim. Cum spuneam, nu suntem extremiști de nici un fel pentru că dorim să putem menține săptămână de săptămână ceea ce hotărâm.</li><li><strong>Mâncăm puțină pâine și când mâncăm preferăm să o facem noi, acasă.</strong> Da, am investit într-o mașină de pâine. E un life-saver!</li><li><strong>Suplimentăm</strong> — folosim zilnic suplimente sănătoase pentru că știu că, oricât mă străduiesc, nu îmi pot acoperi doar din alimentație micronutrienții de care celulele mele au nevoie (pentru că nici solul nu mai e cum a fost). Suplimentarea face o mare diferență în vitalitatea și productivitatea noastră, precum și frecvența și durata îmbolnăvirilor (de fapt nu am mai intrat într-o farmacie de ani de zile).</li></ol><p>Ca și concluzie, gătitul este un skill de care copiii vor avea nevoie. Implică-i, oricât de greu ar fi. Ajută-i să fie mândri de obiceiuri și rețete de familie. Una dintre fiicele mele, Julia (12 ani), are un caiet de rețete în care notează de fiecare dată când gătim împreună. Ea este responsabilă de exemplu de a găti mereu aripioarele de pui. Jayden (10 ani) iubește chipsurile noastre de kale și broccoli sote cu ciuperci. În rarele ocazii în care mergem la restaurant își comandă broccoli dar “să fie așa cum face mama”. Katie (mezina de 7 ani) comandă cartofi roșii (dulci) mai degrabă decât pe cei prăjiți și somon în loc de pui. Melanie adoră să fie responsabilă de deserturi atunci când le servim (făcute mereu în casă).</p><p>Îmi place să mănânc, sunt sclifosită la capitolul ăsta (am fost așa de când mă știu), așa că am decis să mă educ. Exact ca în toate lucrurile care contează.</p><p>Lucrez acum la o cărticică de bucate pentru familii. Stai aproape! S-ar putea să-ți fie și ție de ajutor.</p><p>Să ne fie de folos,</p><p>Carmen</p><p><em>Publicat initial pe </em><a href="https://carmenbusch.com/blog">https://carmenbusch.com/blog</a></p><img src="https://medium.com/_/stat?event=post.clientViewed&referrerSource=full_rss&postId=959615b7907" width="1" height="1" alt="">]]></content:encoded>
        </item>
        <item>
            <title><![CDATA[Eu sunt SPERANTA]]></title>
            <link>https://medium.com/@carmenbusch.doterra/eu-sunt-speranta-6d31e319dd04?source=rss-2b1dcd800227------2</link>
            <guid isPermaLink="false">https://medium.com/p/6d31e319dd04</guid>
            <category><![CDATA[anxietate]]></category>
            <category><![CDATA[stress]]></category>
            <category><![CDATA[armonie]]></category>
            <category><![CDATA[speranță]]></category>
            <dc:creator><![CDATA[Carmen Busch]]></dc:creator>
            <pubDate>Tue, 01 Sep 2020 17:20:09 GMT</pubDate>
            <atom:updated>2020-09-01T17:20:09.059Z</atom:updated>
            <content:encoded><![CDATA[<figure><img alt="" src="https://cdn-images-1.medium.com/max/600/0*hllGpjOmCYoKpmx3.png" /></figure><p>E aproape de amiază, sunt trează de la 5 am și patul e încă nefăcut. Plouă! Poate d-aia? Sau poate pur și simplu azi e o zi de tolăneală, ceea ce rar îmi permit. Profit că mai am socrii la mine în vizită câteva zile și copiii sunt ocupați, jucând cărți și jocuri de masă cu ei. Ce bine, că eu fac prea puțin asta! :)</p><p>Tolăneala la mine înseamnă o cafea bună, laptop în brațe, citit câteva bloguri mișto (scriitorii sunt cititori întâi), ascultat câteva mesaje inspiraționale (4 la număr azi, vă ziceam că e zi de tolăneală), un jurnal și un pix, un strugurel de buze, Melissa (ulei esențial) și un teanc de cărți. Doar ce am terminat una bună: “Make your bed” de Admiral William McRaven.</p><p>Deci da, azi am avut parte de multă inspirație și-mi vine rândul mie acum.</p><p>Azi aș scrie despre cum poate SPERANȚA influența lumea. Este și unul dintre capitolele cărții menționate mai sus.</p><p><strong>E într-adevăr impresionant ce poate face SPERANȚA și la fel, lipsa acesteia.</strong></p><p>Experiența ultimelor luni ar trebui să ne fie suficientă ca și dovadă că lipsa de speranță face oamenii ușor manipulabili. Și dacă mă doare ceva tare când mă uit la România acum, este tocmai asta: cât de ușor suntem manipulați, cât de ușor ne lăsăm păcăliți și prinși în acest joc de-a barba oarba. Cum am ajuns aici? De ce oameni atât de inteligenți și rezilienți aleg baticul (de acoperit ochii), în loc de binoclu (studiu)? Mai ales că reziliența e mama învățăturii când este vorba despre a fi orientați pe soluții.</p><p>De câteva luni trăim cu frică încât am devenit dependenți de ea, nu putem să ne desprindem. Continuăm să ne hrănim cu lucruri care nu ne folosesc, care ne fac rău și vor face rău multor generații de acum încolo. Dar ne alimentează dependența. :( Și ne simțim parte din “ceva”.</p><p>Sunt săpate adânc în noi frica, nepăsarea și resemnarea. Suntem mânioși și nu ne asumăm nicio parte din vină. “E la ei” zicem, dar nu știm cine sunt ei. Ridicăm din umeri și dăm drumul la încă o tură de știri.</p><p>Ne-am învrăjbit unul împotriva altuia și frica ne face nu doar egocentrici, ci ne ține și cu sabia la gâtul celor care nu văd lucrurile la fel ca noi.</p><p><strong>Vreau să vă propun o alternativă.</strong></p><p>În loc de noi versus ei (și nu mă refer aici la autoritățile care ar trebui să ne apere interesele, ci la ei, vecinii noștri, oameni cu care am împărtășit momente frumoase sau măcar politețuri și salutări calde), ce-ar fi dacă am fi de acord cu următoarele: că avem realități și percepții diferite, că venim din contexte diferite, avem moduri diferite de a face față provocărilor, abilități diferite de a citi informații științifice etc. Prin urmare, în loc să căutăm să-l convingem pe celălalt de dreptatea noastră, ce-ar fi să încercăm mai degrabă să ajungem împreună la adevăr? Dar nu cu degetele arătate unul spre altul, ci spate-n-spate (am scris asta intenționat, ca să sugerez imaginea în care doi indivizi sunt unul cu spatele la celălalt și luptă împreună împotriva vrăjmașului, știindu-și spatele acoperit). E o imagine mult mai atrăgătoare, nu?</p><p><strong>Incert este și va mai fi. Greu este și va mai fi. Dar dacă am reuși să fim acei câțiva de care are nevoie comunitatea noastră, cu arătătorul spre speranță?</strong> Cum ar arăta ziua ta, cum ai lua decizii azi dacă ai ști (spera) că mâine te vei adapta, vei ști cum să gestionezi situația, vei fi mai puternic/ă? Dacă ai crede în oameni și ai întâmpina răutatea cu bunătate, neîncrederea cu credință, frica cu liniște interioară?</p><p><strong>Dar te întrebi: cine ar trebui să lase primul arma jos?</strong> Ei bine, cel căruia îi pasă cel mai tare de adevăr și reconciliere. Cel care are primul încredere în umanitate și în Dumnezeu. Cel care are SPERANȚĂ.</p><p>“Speranța nu este o dorință pasivă, ci o abordare activă a vieții atunci când ne dorim ceva, când avem un scop clar în minte. Și deși poate fi greu, vom dezvolta un plan care să ne aducă mai aproape de unde am vrea să fim. Nu înseamnă să-ți dorești în mod delirant să dispară anumite realități, ci să ai claritate în viziune. Asta mă ajută să mă simt împuternicită și mai puțin stresată.” Polly Campbell</p><p>Cercetările spun că speranța ne ajută să facem față anxietății și stresului pe care le resimțim din plin acum. Speranța ne motivează spre acțiune pozitivă care e absolut necesară în vremuri grele. Când ai speranță că lucrurile vor fi bine, nu doar că te vei mișca în direcția lor în mod proactiv, dar vei face alegeri mai bune, zi după zi. Oamenii care cultivă speranța în viața lor se simt mai în control (suntem conduși mai mult de emoții decât de rațiune/cogniție). Cu cât ne putem gestiona mai bine emoțiile, cu atât mai încrezători vom fi în ziua de mâine.</p><p><strong>Cum arată asta practic?</strong></p><p>Anxietatea și panica sunt preponderent prezente în familii zilele astea. Deși acum ele sunt doar stări, dacă le alimentăm zilnic, lăsând necontrolat monologul intern și expunerea la informații dăunătoare, ele pot deveni stări permanente, adică boală.<br>O persoană care își recunoaște anxietatea (e fie pierdere de energie să te prefaci că nu există, fie nebunie curată) însă are abilitatea de a pune lucrurile în perspectivă — “Orice va fi este mai bine decât frica permanentă și anxietatea” sau “Cum mă ajută să mă focalizez constant pe sentimente negative?” — se va putea liniști.</p><p>Brene Brown spune că în perioade încărcate de anxietate, reacționăm de fapt la o pierdere a controlului. Dacă suntem conduși de emoții mai degrabă decât de rațiune, a nu pierde controlul asupra emoțiilor este extrem de important. Tot Brene spune că anxietatea e o funcție de grup, este extrem de contagioasă (cea mai contagioasă stare spune ea) și alimentată de grup/comunitate (MEDIA, sună familiar?). Ea ne sfătuiește că în această perioadă e bine să spunem pe nume sentimentelor cu care ne confruntăm, să le întâmpinăm cu compasiune față de noi înșine, care va genera apoi compasiune pentru cei din jur. Compasiunea ne va oferi relaxare, calm, care de asemenea sunt contagioase. Opusul este ceea ce vedem noi acum — tabere de oameni încrâncenați și dezbinați.</p><p>Au fost luni grele și pentru mine, dar vreau să împărtășesc câteva lucruri ce m-au ajutat pe mine și sper să-ți fie și ție de folos.</p><ol><li><strong>Îmi gestionez dialogul intern.</strong> Dacă e spre deznădejde, îl schimb. Îl domesticesc. Nu ca struțul, ci mai degrabă cu întrebarea: “Cum mă fac gândurile mele să mă simt acum? Pot fi parte din soluție?” Dacă da, fac ce ține de mine. Dacă nu, măcar nu contribui la gălăgia creată. Schimb piesa, pun una mai veselă. Măcar să nu contribui la împuțirea situației.</li><li><strong>Mă agăț de lucrurile care în mod tradițional funcționează:</strong> cina în familie, vizitez rude pe care nu am avut timp să le vizitez mult timp (de fapt vin ele la noi), mișcare (merg pe jos cel mai adesea și fac abdomene seara, mai am de lucru aici :)), mă culc în loc să stau la știri/televizor. De asemenea îmi fac patul în fiecare zi, îmi fac duș zilnic chiar dacă nu mă întâlnesc cu nimeni și mâncăm din vasele “bune” încă.</li><li><strong>Îmi triez anturajul cu precizia unui chirurg.</strong> ;) Acum este foarte important să te înconjori cu persoane pozitive, care vor să fie mesageri ai păcii, nu ai învrăjbirii, la fel ca și tine.</li><li><strong>Ascult mesaje (audio/video) care mă inspiră. Mă rog zilnic.</strong></li><li><strong>Am câțiva prieteni buni (separat de anturaj, aici e și mai dodoloață treaba ;)) cărora le dau socoteală constant.</strong> Ne ajutăm reciproc să ne aliniem din nou cu cine suntem noi dacă o luăm razna. Familia are același rol aici.</li><li><strong>Lucrez ca și cum mâine va fi mai bine ca ieri.</strong> La sfârșitul acestei perioade, cei care vor fi lucrat cu sârguință vor fi cei pregătiți să vină în întâmpinarea oamenilor care au zăcut. Nu o spun peiorativ, pentru că ultimul lucru de care avem nevoie acum este batjocura (bullying). Și prea mulți o fac, ei înșiși fiind pe tușă și nu în arenă! Se uită batjocoritor sau chiar disprețuitori la cei din jur, umilindu-i vis-a-vis de slăbiciunea lor.</li><li><strong>Îmi dezvolt compasiunea față de oameni.</strong> Când cineva suferă (chiar din cauza unei alegeri greșite), îl ajuți să iasă din suferință și apoi îi dai lecții de viață dacă nu și le-a luat deja singur. A tot arăta ce este evident și a o face în zadar e prostie omenească. Oamenii paralizați de frică au nevoie de lideri care să le ridice privirea, să le amortizeze durerea și să înceapă a fredona primii cântecul biruinței, nu de securiști care îi pândesc să-i prindă disperând ca apoi să îi pedepsească.</li></ol><p>A fi un om plin de speranță nu înseamnă ca ești “ dus cu pluta” și nici că ești pe barbiturice. Nu înseamnă că ignori provocările și că te pui (pe tine sau alții) în pericol, nici că ești în negare, ci este o încredere neclintită în Dumnezeu, în omenire și capacitatea ei de a se ridica mai puternică (și mai smerită sper). Înseamnă că te vei înfățișa în fiecare zi pregatit/ă să o întâmpini, cu bune și grele, cu încrederea că vor veni zile mai bune. Îți vei gestiona gândurile și sentimentele, pe care le vei sprijini apoi cu acele obiceiuri bune ca cele mai sus menționate. Îți vei închipui și vei lucra cu creativitate spre <strong>rezultate BUNE pe care ai puterea să le influențezi.</strong></p><p>Adevărul este că suntem sub presiune, stresați și trebuie să ne uităm cu empatie și compasiune unul la celălalt și să fim catalizatori ai speranței și bunătății. Tot de la Brene am învățat recent că nu există limită pentru empatie și compasiune, nu sunt zăcăminte ce se termină la un moment dat, ci dimpotrivă. Cu cât le folosești mai mult, cu atât se înmulțesc! Sunt daruri de care suntem toți capabili.</p><p>Ce poți face azi pentru tine? Vezi dacă lista de mai sus ți se potrivește. Ce poți face pentru alții? Postează pe social media acest articol și scrie VREAU SĂ FIU SPERANȚĂ. O vei face? Pentru mine, pentru noi toți?</p><p>Eu pot face față la mult greu atâta timp cât am SPERANȚĂ (și credeți-mă, sunt un student al greului… așa a fost să fie)! Speranța e contagioasă! Mai contagioasă decât amenințarea curentă!</p><p>Închei cu rugăciunea lui Francisc de Assisi. Sper să vă inspire.<br>“Doamne,<br>Fă din mine un instrument al păcii Tale.<br>Unde este ură, eu să aduc iubire,<br>Unde este vină, eu să aduc iertare,<br>Unde este dezbinare, eu să aduc unitate,<br>Unde-i rătăcire, eu să aduc adevărul,<br>Unde-i îndoială, eu să aduc credinţă,<br>Unde-i disperare, eu să aduc speranţă,<br>Unde-i întuneric, eu să aduc lumină,<br>Unde-i suferinţă, eu să aduc bucurie.”</p><p>Cu dăruire și speranță</p><p>Carmen</p><p><em>Publicat initial pe </em><a href="https://carmenbusch.com/blog">https://carmenbusch.com/blog</a></p><img src="https://medium.com/_/stat?event=post.clientViewed&referrerSource=full_rss&postId=6d31e319dd04" width="1" height="1" alt="">]]></content:encoded>
        </item>
        <item>
            <title><![CDATA[Valori Personale]]></title>
            <link>https://medium.com/@carmenbusch.doterra/valori-personale-c26735298342?source=rss-2b1dcd800227------2</link>
            <guid isPermaLink="false">https://medium.com/p/c26735298342</guid>
            <category><![CDATA[success]]></category>
            <category><![CDATA[motivational]]></category>
            <dc:creator><![CDATA[Carmen Busch]]></dc:creator>
            <pubDate>Wed, 26 Aug 2020 12:46:01 GMT</pubDate>
            <atom:updated>2020-08-26T12:46:01.620Z</atom:updated>
            <content:encoded><![CDATA[<figure><img alt="" src="https://cdn-images-1.medium.com/max/600/0*OLs2I5EwmTkVhczB.png" /></figure><p>Îmi amintesc foarte clar ședința de mentorat în care am auzit prima dată despre ideea de valori personale. Eram mentorată de o doamnă mai în vârstă, cu o experiență vastă în domeniul în care încercam eu să cresc atunci. Îi mărturiseam că din când în când mă simt ca un control freak (încercam să-mi ascut uneltele de leadership), iar ea mi-a răspuns spunându-mi că sunt mai degrabă intenționată, și asta pentru că una dintre <strong>valorile </strong>mele personale este <strong>etica de muncă responsabilă.</strong></p><p>Bine-nțeles că mi-a plăcut foarte mult ceea ce auzeam. Era o narațiune mult mai optimistă decât cea pe care mi-o repetam eu. Curioasă, am întrebat-o cum de știe asta despre mine? <em>Mi-a spus ca este evident din modul în care iau decizii, din cum îmi structurez programul și de asemenea, din rezultatele pe care le produc.</em></p><p>Acest lucru m-a fascinat. Aveam 27 de ani și abia acum auzeam despre valori. Mi-am spus: Oare cum ar arăta viața mea dacă mi-aș clarifica și mai mult această “busolă” și aș încerca să trăiesc condusă de ea? Cum ar fi dacă m-aș uita și la alte aspecte pe care le consideram negative și le-aș clarifica cu ajutorul acesteia? Dacă aceste valori îmi conduceau alegerile și mă reorientau atunci când eram debusolată, clarificarea lor m-ar putea feri de frustrări, de vină și mi-ar crește productivitatea. Așa că, tema mea de casă pănă la următoarea ședință de mentorat a fost să meditez și să-mi prioritizez 5 valori fundamentale.</p><p><strong>Dacă credințele sunt date de experiențele noastre personale</strong> (așa cum am vorbit în blogul anterior) <strong>și modul în care am interactionat cu ele, valorile ne sunt inerente, fac parte din make-up-ul nostru genetic</strong>. Valorile sunt universale spre deosebire de credințe și ele oglindesc nevoile noastre, ce este important pentru noi ca indivizi. Ele sunt multe însă vom trăi conduși de o selecție de maxim 5–8 valori. Din când în când, în funcție de etapa din viață, priorități, dezvoltare personală și alte evenimente marcante, ele se pot reprioritiza sau adapta. Uneori preluăm valorile celor din jur însă putem face și o alegere conștientă de ajustare când ele nu se mai aliniază cu CINE SUNTEM NOI.</p><p>Un exemplu: la începutul carierei noastre vom prețui mai mult succesul, iar după ce devenim părinți e posibil ca familia să ia locul carierei o perioadă, după care urmează să se ajusteze ponderea dintre cele două. E absolut normal să navigăm printre valori în acest fel. Ați evalua constant valorile și a rămâne dedicat lor e un exercițiu continuu.</p><p>Atunci când ne cunoaștem valorile, ne înțelegem mai bine prioritățile, reacțiile, respectiv motivațiile din spatele acestora. De exemplu, dacă cineva nu ia în serios o valoare pe care noi o avem vom fi răniți, iar dacă vom lua o decizie ce contravine valorilor noastre nu vom fi împăcați cu decizia respectivă sau vom simți vină, neliniște, etc.</p><p>Vreau să te invit la un exercițiu de identificare a valorilor tale personale și ale familiei tale. Te poți folosi de întrebări precum cele de mai jos pentru a-ți identifica propriile valori:</p><ol><li>Ce ar trebui să se întâmple ca să pot spune la sfârșitul vieții că am avut o viață bine trăită?</li><li>Ce mă motivează să mă pun în mișcare (motivare intrinsecă)?</li><li>Ce urăsc din toată inima? Minciuna și lenea sunt pe primele locuri la mine.</li><li>Când m-am simțit cel mai fericit/ă? Ce făceam atunci?</li><li>Când m-am simțit cel mai mândru/ă de mine? Ce făceam atunci?</li><li>Când m-am simțit cel mai împlinit/ă? Ce făceam atunci?</li></ol><p>Fă-ți timp și reflectă la cele de mai sus, apoi folosește-te de lista de mai jos ca să-ți identifici 5, maxim 8 valori. Scrie-le într-un jurnal (sau oriunde la poți avea la îndemână), comunică-le familiei și folosește-le drept busolă când iei decizii. Cu cât le ții mai aproape de inima ta și ești mai dedicat să stai aliniat lor, cu atât mai autentic și împlinit vei fi.</p><p><em>“When the things that you do and the way you behave match your values, life is usually good.” (Când ceea ce faci și comportamentul tău reflectă valorile tale, viața e bună.)</em> — Autor necunoscut</p><ul><li>adaptabilitate</li><li>a fi cel mai bun</li><li>ambiţie</li><li>angajament</li><li>antreprenorial</li><li>ascultare</li><li>asumarea riscurilor</li><li>autenticitate</li><li>aventură</li><li>autoritate</li><li>autonomie</li><li>armonie interioară</li><li>bunătate</li><li>bunăstare</li><li>claritate</li><li>coaching/ mentoring</li><li>compasiune</li><li>comunitate</li><li>competență</li><li>focalizare pe generaţiile viitoare</li><li>conştient în privinţa mediului înconjurător</li><li>contribuție</li><li>control</li><li>corectitudine</li><li>creativitate</li><li>credibilitate</li><li>creștere</li><li>curaj</li><li>curiozitate</li><li>cunoaștere</li><li>credință</li><li>deschidere</li><li>dialog</li><li>auto-disciplină</li><li>dreptate</li><li>dragoste</li><li>distracție</li><li>echilibru (casă/muncă)</li><li>eficienţă</li><li>entuziasm/ atitudine pozitivă</li><li>etică</li><li>excelenţă</li><li>familie</li><li>faimă</li><li>frumusețe</li><li>fericire</li><li>generozitate</li><li>grijuliu</li><li>grație</li><li>determinare</li><li>iertare</li><li>imaginea de sine</li><li>implicare în comunitate</li><li>impact</li><li>independenţă</li><li>iniţiativă</li><li>integritate</li><li>împlinire personală</li><li>încredere</li><li>înţelepciune</li><li>învăţare continuă</li><li>influență</li><li>leadership</li><li>loialitate</li><li>modestie</li><li>mulţumit cu incertitudinea</li><li>muncă în echipă</li><li>nevoia de a fi plăcut</li><li>onestitate</li><li>optimism</li><li>perfecţionare personală</li><li>perfecţionare profesională</li><li>perseverenţă</li><li>precauţie</li><li>prietenie</li><li>pace</li><li>provocare</li><li>plăcere</li><li>popularitate</li><li>putere</li><li>răbdare</li><li>răsplată</li><li>realizări (reușite)</li><li>recunoaștere</li><li>respect</li><li>responsabilitate</li><li>reputație</li><li>religie</li><li>slujire</li><li>spiritualitate</li><li>succes</li><li>status</li><li>sănătate</li><li>siguranţa locului de muncă</li><li>siguranţă</li><li>soluţionarea conflictelor</li><li>stabilitate</li><li>stare de bine (fizică/ emoţională/ mentală/ spirituală)</li><li>umor/ distracţie</li><li>viziune</li><li>impact în societate</li></ul><p>După ce ți-ai ales cele 5–8 valori, ia-le pe primele 2–3 și meditează la câteva situații recente în care ai avut dificultăți în luarea unor decizii. Cum te-ar fi ajutat dacă ai fi știut atunci cum arată busola ta?</p><p>De exemplu, vă spuneam că una dintre valorile mele este să am o etică de muncă responsabilă. Am o mare dificultate în a lucra cu oamenii care nu apreciază ceea ce fac (ei) și își fac treaba de mântuială. Din acest motiv, când îmi aleg proiectele și partenerii de lucru, îi vizez pe aceia cu care știu că pot colabora și lucra bine, sacrificând inclusiv succese și/sau câștiguri rapide dacă acestea sunt la tocmeală. Este foarte important pentru mine să-mi placă ceea ce fac și cu cine lucrez.</p><p>Sper ca acest blog să te ajute să-ți trăiești viața cu scop și împlinire, ghidat de compasul tău interior și nu de așteptările sau pre-setările conjuncturale.</p><p>Dacă ești curios, mai jos ai un mic chestionar care-ți va genera un rezultat vis a vis de cine/ceea ce ești tu.<br><a href="https://survey.valuescentre.com/survey.html?id=s1TAEQUStmw-YS9CrX-dB5MvmBlTzzL2sEQdz4WCmaBXIb8N91MbJw&amp;locale=ro">https://survey.valuescentre.com/survey.html?id=s1TAEQUStmw-YS9CrX-2dB5MvmBlTzzL2sEQdz4WCmaBXIb8N91MbJw&amp;locale=ro</a></p><p>Cu mare prețuire față de tine</p><p>Carmen, o iubitoare de muncă făcută bine</p><p><em>Publicat initial pe </em><a href="https://carmenbusch.com/blog">https://carmenbusch.com/blog</a></p><img src="https://medium.com/_/stat?event=post.clientViewed&referrerSource=full_rss&postId=c26735298342" width="1" height="1" alt="">]]></content:encoded>
        </item>
        <item>
            <title><![CDATA[Cum sa faci fata dezamagirilor]]></title>
            <link>https://medium.com/@carmenbusch.doterra/cum-sa-faci-fata-dezamagirilor-9224d0ede85b?source=rss-2b1dcd800227------2</link>
            <guid isPermaLink="false">https://medium.com/p/9224d0ede85b</guid>
            <category><![CDATA[suferință]]></category>
            <category><![CDATA[decizii]]></category>
            <category><![CDATA[premisa]]></category>
            <category><![CDATA[etichete]]></category>
            <dc:creator><![CDATA[Carmen Busch]]></dc:creator>
            <pubDate>Mon, 24 Aug 2020 12:46:02 GMT</pubDate>
            <atom:updated>2020-08-24T12:46:02.072Z</atom:updated>
            <content:encoded><![CDATA[<h3>Cum să faci față dezamăgirilor</h3><figure><img alt="" src="https://cdn-images-1.medium.com/max/600/0*Bb0s99WIAuVZTIkb.png" /></figure><p>De ce o lecție despre dezamăgiri? Pentru că nu le poți evita și e de mare ajutor să știi cum să le faci față.</p><p>Ieri m-a găsit Katie cu ochii plânși și m-a întrebat: “Mami, a fost cineva rău cu tine?” Nu i-am răspuns, doar am zâmbit — un zâmbet ușor amar dar care i-a dat de înțeles că mami nu poate vorbi. Nu acum.</p><p>Din nefericire nici nu era un moment în care să stau cu mine să mă vindec pentru că aveau nevoie de mine copiii. Era ora cinei și, deși mi-am permis să fiu tristă în fața lor (fără să le dau niciun detaliu), nu puteam fi absentă.</p><p>Așa că am făcut eforturi extraordinare să mă conectez (superficial ce e drept, că atât am putut) și ne-am retras imediat după cină la o seară de activități mindless cum le zic eu (adică TV).</p><p>Am ales să mă duc devreme la culcare, după ce mi-am făcut exercițiile fizice (revin imediat cu asta), iar azi am decis să scriu despre experiența mea. Scriitura mi-e cel mai de folos mie, însă o las aici că poate mai ajută pe cineva.</p><p>Am mai scris în trecut despre reziliență dar mai mult din perspectiva unei situații dureroase, chiar traumatice. Astăzi am vrut să revin cu niște lecții post dezamăgire, inspirate din introspecția mea și un podcast al lui Brandon Burchard.</p><p>Haideți să răspund întâi la întrebarea de ce eram dezamăgită? Din cauza unei așteptări neîmplinite. Sună familiar? Cu toții le avem, aproape zilnic.</p><p>Primul lucru pe care l-am făcut a fost să reduc mult interacțiunea cu oamenii. Cum zilnic interacționez cu mulți oameni, azi am ales să nu o fac pentru că nu am vrut să transmit starea mea.</p><p>Mi-am permis să-mi iau timp pentru mine ca să-mi trag învățăturile. Mereu mi-am dorit să fiu învățabilă (tocmai pentru că mă iubesc suficient să știu că, dacă nu sunt, îmi voi ciungi umblarea și nu vreau asta). Prefer să fiu un student al situațiilor grele prin care trec și în rândurile ce urmează vă împărtășesc ce am învățat eu din asta.</p><p>Am învățat (cu greu) că <strong>nu e ok să poposesc prea mult pe situația în sine</strong>, pentru că am talentul de a face din țânțar armăsar. Lucrez încă la asta. Nu mi-a ieșit prea bine azi. Rumegă prea mult cele întâmplate și te vei găsi într-un labirint de gânduri, minciuni și exagerări prăpăstioase.</p><p>Am învățat că <strong>este important a fi gardian al monologului intern</strong>! Vă spuneam într-un alt blog că atunci când oamenii rănesc, asta spune ceva despre ei, nu despre noi. Tindem să uităm asta când ne simțim vulnerabili sau neîndreptățiți. Am uitat și eu preț de câteva clipe — suficient cât să mă auto schilodesc emoțional. Am tras singură concluzii care, mai târziu, după clarificare, s-au dovedit a nu fi adevărate. <strong>Nu lua decizii finale în zilele grele. Procesează cu un jurnal în față, cu un prieten bun, dar nu te grăbi să tragi concluzii și să pui etichete contextului, altora sau ție.</strong><br>Graba asta te-ar putea costa relații. Pe mine aproape m-a costat una prețioasă.</p><p>Apropo de exagerări prăpăstioase și minciuni pe care ți le spui, eu <strong>am avut tendința să mă autopedepsesc.</strong> O prietenă buna “m-a simțit” însă și m-a încurajat. Nu caut de obicei astfel de “consolări”, dar mi-a prins bine. Am ridicat nițel capul și mi-am adus aminte că oamenii răniți rănesc. Am reușit astfel să privesc cu compasiune spre acea situație și să mă scot din poziția de victimă.</p><p>Ca și lecție, ajută să vorbiți despre cele întâmplate cu un prieten bun care știe să nu vă dea lecții pe moment sau să vă aplaude, ci doar să vă țină de mână în timp ce trageți pe nas mucii de la plâns. <strong>Suferința e mult mai aprigă în singurătate.</strong> Dar atenție, astfel de relații se cultivă în timp. Fii acel umăr pentru câțiva, puțini. Construiește-ți propria comunitate de “besties”.</p><p>Lecția cea mai importantă: în astfel de momente dificile avem tendința să ne plângem de milă și să renunțăm la lucrurile care ne fac bine și care ne pot pune pe linia de plutire mai repede. Așa că <strong>păstrează-ți angajamentele făcute față de tine: sport, fără zahăr, o întâlnire cu prietenii, etc.</strong> Vă ziceam că în seara aceea aveam prea puțină energie și voiam să mă pun în pat și să ”zac”. Mi-am adus aminte că pentru a grăbi vindecarea e nevoie să fac ceea ce făceam în mod normal într-o astfel de zi. Mi-am făcut exercițiile fizice și m-am culcat mai repede ca de obicei ca să pot începe în forță ziua următoare. În plus, știam că în acest fel mă protejam de mintea mea, care continua să creeze scenarii de pe urma cărora nu aveam decât de pierdut.</p><p><em>“When one thing falls, stick with diligence and discipline to what is certain.” (Când lucrurile o iau razna, ține cu dinții de ceea ce e sigur.) — Brandon Burchard</em></p><p>După ce furtuna a trecut am putut să mă uit obiectiv la experiență și să decid ce depinde de mine să schimb și ce așteptări să ajustez. Fără nicio etichetă universală de “Eu niciodată” sau “Oamenii mereu sunt…”! M-a ajutat mult că am putut discuta cu persoana în cauză și să aflu că ceea ce ce creasem ca și “poveste” în mintea mea nu era defel ceea ce ea intenționase. A greșit și m-a durut. Dar durerea a fost amplificată de povestea din mintea mea. Persoana în cauză a rămas, ca urmare a discuției noastre, cu propriile ei lecții. Rolul meu nu a fost (în conversație) să-i dau eu lecții, ci să-i spun cum m-am simțit și ce învățăminte am tras eu.</p><p>Când pornești de la premiza ca reacțiile celor din jur sunt legate de povestea lor, nu de a ta, când oferi prezumția nevinovăției, când ierți și decizi să nu te iei mereu în serios, când accepți că vindecarea are “timpul ei”, te vei scuti de multe dureri. Probabil îmi va lua mult timp să interiorizez această lecție, dar sigur a fost una bună.</p><p>Apropo, persoana în cauza nici nu știa de “așteptarea” mea. Pesemne nu am comunicat suficient de clar ce voiam. Asta e o altă lecție! Nimeni nu-mi poate citi gândurile sau înțelege contextul, mai ales dacă sunt la distanță (e valabil pentru mulți dintre noi în contextul actual).</p><p>PS: Mi-a luat câteva zile să scriu acest blog. Azi sunt fericită și împăcată și sper, tare sper, că învățăturile trase mă vor însoți data viitoare când voi trăi o dezamăgire. Pentru că știu că vor urma și altele.</p><p>Voi cum treceți peste dezamăgiri?</p><p><em>Publicat initial pe </em><a href="https://carmenbusch.com/blog">https://carmenbusch.com/blog</a></p><img src="https://medium.com/_/stat?event=post.clientViewed&referrerSource=full_rss&postId=9224d0ede85b" width="1" height="1" alt="">]]></content:encoded>
        </item>
        <item>
            <title><![CDATA[Gestionarea timpului și prioritizare]]></title>
            <link>https://medium.com/@carmenbusch.doterra/gestionarea-timpului-%C8%99i-prioritizare-92461c4e5a30?source=rss-2b1dcd800227------2</link>
            <guid isPermaLink="false">https://medium.com/p/92461c4e5a30</guid>
            <category><![CDATA[termen]]></category>
            <category><![CDATA[business]]></category>
            <category><![CDATA[deadlines]]></category>
            <category><![CDATA[agenda]]></category>
            <category><![CDATA[obiectiv]]></category>
            <dc:creator><![CDATA[Carmen Busch]]></dc:creator>
            <pubDate>Thu, 20 Aug 2020 11:41:39 GMT</pubDate>
            <atom:updated>2020-08-20T11:41:39.009Z</atom:updated>
            <content:encoded><![CDATA[<figure><img alt="" src="https://cdn-images-1.medium.com/max/600/0*3f83dGRmYP88hijg.png" /></figure><h3>3 pași în planificarea traseului tău profesional</h3><p>“Dacă nu e în agendă, va deveni legendă.”</p><p>Încă din copilărie a trebuit să învăț despre gestionarea timpului și prioritizarea activităților. Mi-au plăcut mereu oamenii, dar și școala, așa că trebuia să le am pe toate: joacă în fața blocului dar și teme bine făcute și materie asimilată. :)</p><p>Fast forward câțiva ani (multișori) și azi sunt mămică de 4 și antreprenor mereu în acțiune. Nu am avut niciodată bonă pentru copii deci a trebuit să învăț să mă organizez și să-mi ajustez pasul în funcție de sezonul de viață, fără însă a renunța să fac ceea ce-mi place.</p><p>Ce am învățat de-a lungul timpului este că viața tinde să meargă în direcția în care îi amintim să meargă. M-am autoeducat de mică să evadez adesea în mintea mea. Acolo era mai bine, mai optimist, grandios chiar! ;) La început, optimismul meu a fost rezultatul ambiției și neacceptării realității mele grele, însă am observat în timp că funcționează. Cu cât eram mai pozitivă și optimistă în atitudine, cu atât mai mult spor de muncă și chef de viață atrăgeam. Acestea, la rândul lor, atrăgeau un anumit fel de persoane lângă mine, cu care apoi am învățat să multiplic, să creez și să fiu într-un mindset de căutare de soluții.</p><ul><li>Primul lucru care m-a ajutat a fost să privesc înainte, să-mi vizualizez viața în următorii 5–10 ani, cu descrieri cât mai detaliate. Nu te îngrijora că vei visa prea sus, majoritatea țintesc prea jos oricum. Preocupă-te să îți creezi la nivel mental viața pe care ți-o dorești.</li><li><em>“Cel mai mare pericol pentru noi toţi nu este acela că ne propunem obiective prea înalte şi nu reuşim să le atingem, ci că ne propunem obiective prea mici… şi le atingem.” Michelangelo</em></li><li>Și nu uita:<em> “Dacă v-aţi construit castele în nori, truda voastră nu a fost zadarnică: acolo sunt ele menite să stea. Acum nu v-a mai rămas decât să le clădiți fundaţia.” Henry David Thoreau</em></li><li>Voi numi acest lucru “un plan al vieții”. Acest proces funcționează extrem de bine dacă-l revizitezi regulat, îl scrii, îl rostești adesea, te rogi (meditezi) și-l împărtășești câtorva persoane care te pot încuraja.</li><li>Mai departe fă-ți un “business plan” sau un plan de activități profesionale. Cum va arăta acesta într-un an? Dar în 5? Cum va arăta o zi perfectă la locul de muncă? Cu cine vei sărbători succesele? Răspunde în detaliu la aceste întrebări și păstrează-le aproape.</li><li>Apoi, planifică! “If you fail to plan, you plan to fail.” (Dacă eșuezi în a planifica, atunci planifici să eșuezi). Succesul este planificat.</li></ul><p>Este important să iei în considerare 3 lucruri când planifici traseul tău profesional:</p><p><strong>1.Obiectivele: începe cu sfârșitul în minte. Include obiective pe termen lung, mediu și scurt/imediat.</strong></p><p>Obiectivele pe termen lung trebuie să te scoată din zona de confort. “If your dreams don’t scare you, they’re not big enough” (Dacă visele tale nu te sperie, atunci nu sunt suficient de mari), scrie pe biroul meu. Eu trăiesc condusă de asta.</p><p>Cele pe termen mediu le vei folosi ca pe “borne kilometrice” pentru a aprecia avansarea ta. Vor fi indicatorii tăi de succes.</p><p>Obiectivele pe termen scurt sunt ceea ce poți face AZI ca să înaintezi. Ce poți face azi cu ce ai deja în față. Nu aștepta până mâine, nu te lăsa ademenit de “întâi să fiu pregătit”. E cel mai bun mod de a-ți anula visurile. Nimeni nu e vreodată suficient de pregătit, dar cu toții suntem suficient de buni și capabili. Trebuie să fii dispus să eșuezi temporar și să fii învățabil. “Ce vor zice oamenii?”, te întrebi. Ei nu vor fi acolo să-ți împărtășească regretul când te vei uita în urmă la oportunitățile pierdute. Vor fi prea ocupați reflectând la ale lor.</p><p><strong>2. Termenele limită (deadlines)</strong></p><p>“Cândva” nu e o dată în calendar. Orice proiect îți ia exact cât timp îi dai, deci planifică cu calendarul în față și setează termene limită. Nu contează că nu reușești mereu să te încadrezi în timp! E mai important să țintești mai sus decât să tot amâni.</p><p><strong>3. Obiceiurile: Nu te baza pe voință și disciplină când îți propui ceva (pentru că ele au dată de expirare), ci mai degrabă dezvoltă obiceiuri bune.</strong></p><p>Urmărește sau vorbește cu oameni de succes și află-le “secretele”. Vei vedea că aceștia au niște lucruri în comun.</p><p>Alege câteva obiceiuri care vor susține obiectivele tale. De exemplu, dacă a călători e parte din succesul tău, propune-ți obiective care să-ți crească nivelul de energie și să scadă șansele să te îmbolnăvești.</p><p>Vița de vie roditoare este aceea care are pari de ghidare (araci), astfel încât vița să meargă unde ai tu nevoie să meargă pentru a da roade.</p><p>Vă dau câteva exemple de obiceiuri la care am renunțat eu sau pe care le-am adoptat, unul cate unul: am redus Facebook scroll-ul, citesc în loc să mă uit la TV, prietenii bune și puține (dar FOARTE puține), refuz să fac ce fac toți sau ce nu-mi place, alimentație corectă care să-mi dea, nu să mă sugă de energie, somn în loc de Netflix binge. Și apropo de calendar și de planificare: <strong>“time blocking”</strong> e unul dintre primele lucruri pe care le-am învățat în business-ul meu de acum. Asta înseamnă să aloci blocuri/intervale de timp anumitor proiecte, specific.</p><p><strong>Nu încerca doar să-ți umpli timpul sau să bifezi taskuri!</strong> Toată lumea este ocupată, însă e foarte evident că unii sunt ocupați mai bine. Învață să elimini aglomerația și listele “to do” lungi și lucrează mai degrabă cu liste de succes. În loc de <em>“aș putea să fac”</em>, scrie <em>“e musai să fac”</em> și vezi cât de mult poți tăia din listele tale zilnice <em>(idee preluată din cartea “The One Thing”, Gary Keller)</em>.</p><p>Vă mărturisesc că inițial am scris acest articol pentru echipa mea, ca și sfaturi de business. O întrebare pe care am adresat-o tuturor la final a fost dacă sunt într-adevăr dedicați proiectului lor antreprenorial? “Sold out” era expresia, dar în limba română nu sună bine. ;) Știu că am folosit multe englezisme în acest blog dar asta e, mă educ din cărți scrise în mai multe limbi, așa că vă rog să mă îngăduiți.</p><p>Pentru că multe dintre cititoarele mele sunt mămici, voi încheia cu câteva concluzii pentru ele.</p><p>Ca mămică fie…</p><ol><li>Nu ai mult timp disponibil, mai ales dacă și lucrezi.</li><li>Simți că nu ești în controlul timpului tău, pentru că ai copii mici care-ți “fac programul”.</li></ol><p>De aceea este important:</p><ol><li>Să-ți păzești foarte bine timpul pentru business. Pune-l în calendar fără drept de apel.</li><li>Să lucrezi isteț (prioritizează, fă-ți lista de succes).</li><li>Să-ți securizezi câteva blocuri de timp zilnic (poate înainte de trezirea copiilor) sau o listă de activități săptămânale non-negociabile. Dacă pe acestea nu le faci până…, atunci nu ai voie să… (să te uiți la serialul preferat de exemplu :)).</li></ol><p>Eu am lucruri pe calendar pe care le fac cu sfințenie de 5–6 ani de zile. Pentru că am promis și pentru că mi-am promis. Pentru că mă iau în serios și pentru că îmi iau activitatea profesională (contribuția) în serios. Nu vorbesc despre a face lucruri care în mod vădit nu mai folosesc (și doar îmi umplu timpul), ci despre a face acele lucruri care conferă stabilitate business-ului și dau credibilitate.</p><p>Nu uita că timpul tău e prețios și e una dintre puținele resurse pe care nu o poți recupera.</p><p>“Dacă nu e în agendă, va deveni legendă.” Planifică și prioritizează isteț.</p><p>Cu prețuire față de tine,</p><p>Carmen, Mamprenor</p><p><em>Publicat initial pe </em><a href="https://carmenbusch.com/blog">https://carmenbusch.com/blog</a></p><img src="https://medium.com/_/stat?event=post.clientViewed&referrerSource=full_rss&postId=92461c4e5a30" width="1" height="1" alt="">]]></content:encoded>
        </item>
    </channel>
</rss>