<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><rss xmlns:dc="http://purl.org/dc/elements/1.1/" xmlns:content="http://purl.org/rss/1.0/modules/content/" xmlns:atom="http://www.w3.org/2005/Atom" version="2.0" xmlns:cc="http://cyber.law.harvard.edu/rss/creativeCommonsRssModule.html">
    <channel>
        <title><![CDATA[Stories by Petruța Juravle on Medium]]></title>
        <description><![CDATA[Stories by Petruța Juravle on Medium]]></description>
        <link>https://medium.com/@petruajuravle?source=rss-eb72859e3307------2</link>
        <image>
            <url>https://cdn-images-1.medium.com/fit/c/150/150/0*q8h0vaZSZ2Vk_bwC.</url>
            <title>Stories by Petruța Juravle on Medium</title>
            <link>https://medium.com/@petruajuravle?source=rss-eb72859e3307------2</link>
        </image>
        <generator>Medium</generator>
        <lastBuildDate>Tue, 17 Nov 2026 19:48:07 GMT</lastBuildDate>
        <atom:link href="https://medium.com/@petruajuravle/feed" rel="self" type="application/rss+xml"/>
        <webMaster><![CDATA[yourfriends@medium.com]]></webMaster>
        <atom:link href="http://medium.superfeedr.com/" rel="hub"/>
        <item>
            <title><![CDATA[Raiul pe pămînt]]></title>
            <link>https://medium.com/@petruajuravle/raiul-pe-p%C4%83m%C3%AEnt-b9796150442?source=rss-eb72859e3307------2</link>
            <guid isPermaLink="false">https://medium.com/p/b9796150442</guid>
            <dc:creator><![CDATA[Petruța Juravle]]></dc:creator>
            <pubDate>Fri, 01 Jun 2018 09:39:01 GMT</pubDate>
            <atom:updated>2018-06-10T08:17:52.762Z</atom:updated>
            <content:encoded><![CDATA[<p><strong>Adierea de aer curat și proaspăt leagănă ușor brazii. Crengile coboară ușor și ating zidul care întocmește aleea din ciment cu o dungă albă pe mijlog. Te oprești un moment, te uiți în zare și ochii tăi văd doar pădure ce stă să înverzească. Conștientizezi că e sîmbătă, știi că ai venit pentru a mulțumi a te căi și a cere. Îți dai seama unde te afli cînd vezi o poartă uriașă, din lemn, sculptată, pe care scrie „</strong><a href="http://adevarul.ro/locale/suceava/curiozitati-despre-manastirea-putna-ierusalimul-neamului-romanesc-1_55892fa50a48ab687c000001/index.html"><strong>Mănăstirea Putna</strong></a><strong>”, Ierusalimul neamului romînesc.</strong></p><figure><img alt="" src="https://cdn-images-1.medium.com/max/1024/1*PJZX1M0dB6V75CyBpsrqgQ.jpeg" /><figcaption>Mergi pe aleea cu piatră, iar de o parte și de alta observi straturile parcă pictate cu lalele înflorite și trandafiri ce mai așteaptă lunile de vară.</figcaption></figure><p>Mergi pe aleea cu piatră, iar de o parte și de alta observi straturile parcă pictate cu lalele înflorite și trandafiri ce mai așteaptă lunile de vară. Pomii sunt curățați și așteaptă ca cineva să se sprijine de ei ori pentru a citi, ori pentru a se ruga.</p><p>Cu privirea ațintită asupra arhitecturii bisericii, văd că se apropie un călugăr cu veșminte bisericești, negre, cu o barbă fumurie. În mână ține o metanie, iar buzele i se mișcă ușor. Probabil se roagă, îmi spun. Este preotul Teofil, care trece pe lîngă mine, rostește „<em>Doamne ajută</em>” cu tihnă și merge mai departe.</p><h3>Rugăciunea</h3><p>Pentru a fi și mai aproape de Dumnezeu, pentru a te ruga și a îngenunchea în fața Lui trebuie să intri în mănăstire. Urci câteva trepte, intri într-un loc zidit unde ai o măsuță cu un pix și cîteva foi așezate pe ea, apoi dai de o ușă imensă, cu mâner din fier.</p><blockquote>Intri, săruți icoanele, faci semnul sfintei cruci și-ți alegi un loc prielnic pentru rugăciune. Îngenunghezi, închizi ochii, îți apropii mîinile, te bucuri, mulțumești, te căiești, și ceri iertare în fața Lui.</blockquote><figure><img alt="" src="https://cdn-images-1.medium.com/max/1024/1*LBI5HAhCIGP4IjrDqS3BqQ.jpeg" /><figcaption>Fiind sîmbătă seară, în mănăstire sunt mai mulți călugări și ici colo cîte o doamnă îmbrăcată în straie negre.</figcaption></figure><p>S-a întunecat, iar clopotele bat. Se aude vocea groasă a unui părinte, urmată de vocile <a href="https://www.crestinortodox.ro/carti-ortodoxe/veniti-luati-bucurie/calugaria-82866.html">călugărilor</a> din cor. Fiind sîmbătă seară, în mănăstire sunt mai mulți călugări și ici colo cîte o doamnă îmbrăcată în straie negre. Cîntă împreună cu preoții, au mătănii în mînă și își fac semnul crucii mai mereu.</p><p>Eu, împreună cu două fete pe care le-am întîlnit la mănăstire, Ramona și Sabina am mers să ne rugăm și am păstrat același ritual de rugăciune.</p><p>„<em>Vreau să mă ridici, vreau să văd. Nu mai suport să stau în patul ăsta. De ce nu pot merge și eu? Ajută-mă Doamne, Fie-ți milă de mine și de mama mea</em>”. Mihai, tînărul de 20 de ani stă pe un pat, cu privirea ațintită spre tavan, cu mîinile lipite de trup fără să se poată mișca.</p><p>„<em>Așa strigă mereu</em>”, îmi spune Ramona. Numai aici vine, aici își odihnește sufletul. Aceasta-i este viața de două luni și toate din cauza unui accident stupid de mașină. Mă uit la el cu ochii în lacrimi, îmi imaginez cît suferă, însă revin la starea de dinainte, și încep să mă rog pentru bietul tînăr.</p><h3>Liniștea</h3><p>Soarele a răsărit, razele sale bat în geam, iar cerul este senin. Nu-ți poți dori nimic mai mult. Se aud din nou clopotele, vocile călugrilor și realizezi că e duminică și că te afli într-un loc în care ți-ai recuperat energia pierdută de-a lungul timpului.</p><p>În interiorul mănăstirii, se află mai multe personae decît în restul zileleor. Călugării stau aproape de altar îmbrăcați în veșminte negre, cu metanii în mînă, se roagă și cîntă „<em>Cuvine-se cu adevărat, să te fericim pre Tine […]</em>”.</p><figure><img alt="" src="https://cdn-images-1.medium.com/max/1024/1*7MIHswBQ0pfB9qkXhFHiQA.jpeg" /><figcaption>În interiorul mănăstirii, se află mai multe personae decît în restul zileleor.</figcaption></figure><blockquote>Oamenii se roagă. Se roagă în gînd, cu voce tare, sau cîntă. Fiecare dintre ei îl slăvesc pe Dumnezeu.</blockquote><p>Cînd slujba este pe sfîrșite, observ că oamenii se-ndreaptă spre o ușă neagră și impunătoare. Merg spre cimitir, locul în care sunt așezate trupurile călugărilor răpuse fie de boală, fie de vîrstă.</p><p>Cimitirul este înconjurat de un gard și de o mulțime de copaci care te ating cu crengile lor. Este un loc destul de răcăros din prisma acestora și te liniștești mai mereu cînd mergi. Pe o băncuță, lîngă gard, stă un tînăr care citește o carte de rugăciuni. Se vede pe chipul lui că necazurile îl înconjoară și că doar prin rugăciune se mai poate salva. Este brunet, îmbrăcat într-o bluză maro, o perche de blugi și teniși în picioare.</p><h3>Suferința</h3><p>„<em>Mulțumim, părinte</em>”, aud oamenii care ies din curtea bisericii. Oameni care sărută mîna părintelui, ridică privirea spre cer și urmează din nou, același ritual.</p><blockquote>„Trebuie să mulțumim celui de sus pentru toate darurile pe care ni le oferă. Prin credință și rugăciune Îl lăudăm si-L prea fericim”, <em>spune părintele Atanasie.</em></blockquote><p>În curte, îl vezi pe Mihai, pe mama lui și părintele lor spiritual. Nu îi auzi ce discută, însă pe obrajii mamei vezi cum curg lacrimile. Întorci capul să nu mai vezi atîta superință pentru că ți se rupe sufletul și mergi pe aleea cu pietre mari, spre poartă, către ieșire.</p><img src="https://medium.com/_/stat?event=post.clientViewed&referrerSource=full_rss&postId=b9796150442" width="1" height="1" alt="">]]></content:encoded>
        </item>
    </channel>
</rss>