Aspect sau aparență

Putem percepe doar un singur sens într-o singură fracțiune de secundă ( forma sau fundalul). Pe această planetă accentul principal se pune pe formă, în timp ce fundalul este neglijat.

Forma este aspect sau aparență care există independent de un conţinut material sau de un alt conţinut concret. Cercul are propria sa formă şi există indiferent dacă reprezintă un ochi, planetă sau o farfurie.

Forma este prima fracțiune de secundă și abia după ceva timp creierul nostru transmite informații despre culoare, textură, fonturi și alte informații mai complexe.

Forma ca instrument fundamental al comunicării vizuale.

Johannes Itten (pictor, designer, profesor, scriitor și teoretician expresionist elvețian asociat cu Bauhaus) distinge trei forme geometrice primare, iar restul, conform clasificării sale, sunt derivate.

Pătratul în Egiptul antic era o hieroglifă pentru „câmp”. Cea mai grea formă, asociat unei culori roșii agresive. Derivatele pătratului includ toate dreptunghiurile, meandrul, crucea și alte forme cu linii de intersectare paralele.

Triunghiul este ușor simbolul gândirii, asociat unei culori galbene strălucitoare. Toate derivatele unui triunghi sunt romburi, trapezele și zigzagurile.

Cercul ca simbol al spiritualității în mișcare constantă, iar albastrul este cel mai potrivit pentru el. Toate formele rotunjite și ondulate sunt derivate ale cercului.

Formele obiectelor și culorile asociate. Dacă o anumită culoare predomină în compoziția ta, atunci poți dubla sensul asociind forma corespunzătoare.

#FormaTa Poate spune Mult despre tine sau Nimic.

#Exercițiu de branding nu la personal. Gata!? Hai!! — Stai în fața unei surse de lumină puternică (iluminată din spate) și fă-ți o poză. Setează expunerea astfel încât să fii în mare parte întuneric. — După ce faci poza, reglezi contrastul și faci alb-negru. — Poți să spui că ești, Tu!? Mai important, te pot recunoaște alții!? — Când se creează un personaj, artiștii încep cu forme simple. Vor să vadă cât de recunoscut este eroul, mentor, răufăcător, însoțitor etc. — Începe cu o formă simplă. Dezvoltă-te de acolo.

Forma logică există indiferent de conţinutul oricărei concluzii. Un mecanism psiho cu propria sa formă (alcătuire), indiferent de conţinuturile cuprinse în acel mecanism şi care este într-o modificare continuă.

Având în vedere că este independentă de un conţinut specific, forma se află într-o opoziţie logică faţă de materie. Poate conține substanță, dar se află în opoziție cu abstractul. Figura face tranziția de la materie la formă.

O formă de camuflaj este fuzionarea figurii şi a fundalului, egalizarea lor din punct de vedere perceptiv.

Omul Vitruvian al lui Da Vinci este o regulă universală de simetrie, cu cât obiectul este mai simetric, cu atât este mai frumos. Deși, secretul este în natură, unde nu există nimic absolut simetric, este așa conceput natural. Toată simetria perfectă este o denaturalizare a unei forme în spațiu, o formă falsă nu naturală care mai mult este într-o opoziție cu esteticul natural…

Percepția, gândirea și personalitatea este definită de caracteristicile abstracte ale formei, dar este caracteristic figurii şi configuraţiei. Noi percepem lucrurile ca un întreg. Când privim de-a lungul unei străzi, percepem întregul (întreaga stradă), şi nu suma caselor, vehiculelor, părţilor carosabile, copacilor etc. Numai în urma unui efort analitic suplimentar, putem percepe detaliile câmpului perceptiv.

Un indiciu al unor forme specifice. În mod asemănător, un sistem de puncte şi un sistem paralel de informaţii sunt interconectate şi se intersectează într-un câmp mai amplu, precum o stradă, unde percepţia unui autoturism este direct (potenţial) sau indirect asociat de o mulţime de alte informaţii, formând un întreg câmp perceptiv.

Câmpul perceptiv include toate conţinuturile supuse procesului analitic, indiferent dacă sunt redate obiectiv, sau sunt modificate sau doar imaginate.

Ca nivel mai ridicat de satisfacere a nevoilor personale

Omul a avut(și)are nevoie de diverse obiecte care să-i uşureze viaţa de zi cu zi. Apariţia unor produse sofisticate a însemnat şi un nivel mai ridicat de satisfacere a nevoilor, precum şi apariţia unor noi nevoi, ce a dus la cercetarea şi crearea de noi produse, şi tot aşa mai departe.

rădăcinile designului au legătură cu tendinţa omului de a utiliza obiectele în scopul satisfacerii nevoilor proprii

Pe măsură ce omul a evoluat, au apărut schimbări în ceea ce priveşte satisfacerea nevoilor sale şi în ceea ce priveşte înţelegerea şi comportamentul.

Acest lucru a dus la îmbunătăţirea continuă a tehnicilor, a tehnologiilor şi a gândirii ştiinţifice, în urma cărora a apărut producţia meşteşugărească, iar la mijlocul secolului al XlX-lea, producţia industrială. La sfârşitul secolului al XIX-lea şi în primii ani ai secolului XX, a început o nouă eră în dezvoltarea industrială.

Atunci a apărut designul industrial ca o disciplină creativă. Prin design erau create produse ce erau realizate mai apoi cu ajutorul maşinilor. Aceste produse nu doar că erau funcţionale, dar aveau şi un nivel estetic superior, eliminându-se astfel principalele dezavantaje ale produselor fabricate anterior — producţia grosolană şi lipsa aspectului estetic. Industria a fost în măsură ca într-un timp dat să dezvolte produse diferite, perfecte şi atractive, iar oamenii prin urmare, s-au gândit din ce în ce mai mult la modul în care îşi vor satisface mai uşor propriile nevoi.

un alt factor apărut în acea perioadă şi care a influenţat constant îmbunătăţirea tuturor produselor a fost competitivitatea

Spre deosebire de perioada anterioară, odată cu începutul industrializării şi al globalizării, una şi aceeaşi categorie de produse se putea cumpăra din aceeaşi zonă geografică de la diferiţi producători, oferta de produse depăşind prin urmare tot mai mult cererea lor. În această situaţie, mulţi producători s-au confruntat cu dificultăţi în ceea ce priveşte plasarea produselor şi atragerea unui număr cât mai mare de consumatori. Până la apariţia industrializării, putem spune că prin design s-au obţinut în general produse mai bune, care au facilitat satisfacerea nevoilor de bază. Mai târziu, la fel ca şi acum, sarcina principală a producţiei este adaptarea în funcţie de consumatori, în ceea ce priveşte creşterea nevoilor şi a cerinţelor, plasarea diferitelor produse pe pieţe globale tot mai competitive şi — ca scop principal — vânzarea unor produse proiectate în aşa fel încât să satisfacă atât consumatorii, cât şi producătorii.

Plasarea produselor proiectate, adaptarea la piaţă, precum şi dezvoltarea rapidă a tehnologiei au determinat dezvoltarea unor ramuri suplimentare de design, a căror idee de bază este în continuare(în plus faţă de crearea unor produse din ce în ce mai estetice şi mai utile)găsirea căii către consumator. Consumatorilor ar trebui să li se ofere un produs pe care îl caută sau un produs care este nou, dar care ar putea fi căutat pe piaţă, pentru că doar aşa se pot mulţumi ambele părţi.

mediatorul între cele două părţi este un designer

Designerii au misiunea de a satisface ambele părţi, prin crearea unor produse cât mai practice, cât mai frumoase şi cât mai uşor de utilizat, care să satisfacă nevoile consumatorilor într-o măsură cât mai mare, aducând astfel profit producătorilor.

Prin dezvoltarea societăţii şi a globalizării, o armă tot mai puternică în sprijinul designului este marketingul. Efectul designului este necesar să se bazeze pe marketing, deoarece prin el se cercetează piaţa şi consumatorii, şi prin urmare, oferă informaţii care indică ce tip de produse sunt necesare pentru a fi create şi acceptate pe piaţă. Marketingul nu colectează doar informaţii de la consumatori către producător sau designer, ci există şi campanii de marketing prin care produsele proiectate sunt lansate pe piaţă, către consumatori.

comerţul fără publicitate este ca şi atunci când faci din ochi unei fete pe întuneric: tu ştii ce faci, dar nimeni altcineva nu ştie (Salvador Dali)

Toți oamenii împărțim același mediu fizic al existenței … cu toate acestea fiecare își trăiește realitatea și experiența complet diferit în același mediu …

“Revoluţie” anii ’60 au rămas cunoscuţi printr-un număr mare de revoluţii ce aduc cu sine un nou tip de comunicare vizuală - Militant Art, mai ales în ceea ce priveşte designul grafic, posterul oferă informaţii despre proteste /evenimente / cultură / film, design distinctiv şi direct.

1959 - revoluţia din Cuba. Designerii din Cuba îşi exprimă clar şi direct ideile, însă nu ţin cont de principiile estetice. Posterele sunt tipărite în serigrafie, iar şabloanele sunt tăiate manual. Mesajele acestor postere sunt în totalitate directe şi necomerciale. Grupul de designeri militanţi care au luptat pentru răspândirea revoluţiei s-a numit Intercomunicaciones. Această grupare a creat celebra ilustraţie a lui Che Guevara, precum şi posterul în care Che Guevara se găseşte în pătrate concentrice în jurul Americii de Sud, simbolizând răspândirea revoluţiei pe întregul continent.

Artişti şi designeri cubanezi din acest timp sunt Raul Martinez şi Rene Mederos Pasos devine liderul grupului Intercomunicaciones care creează un stil nou în designul grafic cubanez. Pe lângă faptul că promovează revoluţia cubaneză prin postere, Mederos merge şi în Vietnam pentru a fotografia scene din război, pe care le va transpune şi pe postere. 1968 - în lume încep protestele împotriva războiului din Vietnam şi împotriva stării societăţii în general. Aceste proteste sunt susţinute de studenţi care îşi exprimă revolta prin postere revoluţionare, sfidând astfel mediile electronice şi avansarea tehnică. Motivele care se repetă pe aceste posterele sunt asociate cu războiul din Vietnam şi cu asasinatul lui Che Guevara. Protestele se răspândesc şi în Europa, unde, de exemplu, atelierul studenţesc parizian, Atelier Populaire tipăreşte postere cu o tematică similară. Artiştii evită auto-promovarea şi cultul personalităţii, adoptând în schimb lucrul în favoarea ideologiei pentru care militează. Scopul lor principal este crearea unor simboluri care să transmită un mesaj clar, fără scoaterea în evidenţă a autorului. Posterele sunt arma lor principală pentru lupta împotriva războaielor şi a politicilor proaste. Ei refuză să îşi vândă lucrările.

Simbolul Păcii

A fost inițial simbolul campaniei engleze pentru dezarmare nucleară, după al doilea război mondial, astfel încât demonstrațiile și marșurile pentru pace din anii ’60 l-au adoptat, mai ales după importarea sa în State. Originea lui stă în suprapunerea inițialelor D și N (de la dezarmare nucleară), nu din literele alfabetului, ci din simbolurile tip semafor, de semnalizare cu steagul:

O încărcătură simbolică suplimentară oferită de Gerald Holtom, care a spus că se simțea disperat, dezolat, iar imaginea propriei sale persoane, resemnate în fața disperării, cu umerii lăsați și mâinile întinse lateral, cu palmele desfăcute, a fost schematizată în acel mic simbol devenit ulterior semnul universal al păcii.

Explicatii “alternative”:

Semnul păcii
- semnul din interiorul cercului -întors la 90 de grade- reprezintă un avion B52 stilizat, și provine de pe vremea când se încerca oprirea războiului din Vietnam

- semnul reprezintă o cruce frântă (semnul Antichristului)… sau o crucificare cu capul în jos (a Sf. Petru)

- semnul “piciorului de gaină” sau “piciorul vrăjitoarei” reprezintă o veche rună a morții

Semnul victoriei
- a fost replicat in salutul pentru “viata lunga si prosperitate” al Vulcanienilor din Star Trek

- e un semn al “binecuvântării satanice” si are o pleiada de alte “posibile explicații” masonice

În mod spontan, mintea umană conferă un sens tuturor stimulilor.

Acest proces are loc independent de voința nostră. Lipsa unui sens creează în noi sentimente de anxietate şi furie. În mod constant, mintea proiectează un sens asupra obiectelor, lucrurilor; putem spune că este chiar extrem de creativă în a găsi un sens, chiar şi atunci când în stimuli nu există niciunul.

Mintea tinde să vadă doar atât cât îi este necesar pentru a găsi un sens.

Singura cale prin care ai putea

sa-mi vezi nebunia…

Între cer și pământ, între lumină și întuneric, între credintă și păcat, între dragoste și ură… Din moment ce intri în starea de spirit corespunzătoare, cred totul este posibil și foarte des suntem prinși în această stare de pisimizm un fel de venin, nimic altceva.