<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><rss xmlns:dc="http://purl.org/dc/elements/1.1/" xmlns:content="http://purl.org/rss/1.0/modules/content/" xmlns:atom="http://www.w3.org/2005/Atom" version="2.0" xmlns:cc="http://cyber.law.harvard.edu/rss/creativeCommonsRssModule.html">
    <channel>
        <title><![CDATA[Design Thinking Romania - Medium]]></title>
        <description><![CDATA[Design Thinking România este o comunitate de entuziaști și practicieni de Design Thinking, din mai multe industrii și domenii de activitate. Majoritatea ne-am cunoscut la întâlnirile organizate în cadrul meetup-ului Design Thinking Bucharest http://bit.ly/DTmeetup - Medium]]></description>
        <link>https://medium.com/design-thinking-romania?source=rss----d00699fb928f---4</link>
        <image>
            <url>https://cdn-images-1.medium.com/proxy/1*TGH72Nnw24QL3iV9IOm4VA.png</url>
            <title>Design Thinking Romania - Medium</title>
            <link>https://medium.com/design-thinking-romania?source=rss----d00699fb928f---4</link>
        </image>
        <generator>Medium</generator>
        <lastBuildDate>Mon, 16 Nov 2026 03:58:05 GMT</lastBuildDate>
        <atom:link href="https://medium.com/feed/design-thinking-romania" rel="self" type="application/rss+xml"/>
        <webMaster><![CDATA[yourfriends@medium.com]]></webMaster>
        <atom:link href="http://medium.superfeedr.com/" rel="hub"/>
        <item>
            <title><![CDATA[Design Thinking pentru Implicare Civică — Începutul]]></title>
            <link>https://medium.com/design-thinking-romania/design-thinking-pentru-implicare-civic%C4%83-%C3%AEnceputul-e112b9758b7e?source=rss----d00699fb928f---4</link>
            <guid isPermaLink="false">https://medium.com/p/e112b9758b7e</guid>
            <category><![CDATA[civic-participation]]></category>
            <category><![CDATA[design-thinking]]></category>
            <category><![CDATA[civic-innovation]]></category>
            <dc:creator><![CDATA[Adelina Dabu]]></dc:creator>
            <pubDate>Thu, 26 Apr 2018 07:45:00 GMT</pubDate>
            <atom:updated>2018-04-26T10:15:50.046Z</atom:updated>
            <content:encoded><![CDATA[<p>Ianuarie 2017, București. 25 de oameni entuziaști într-o locație din centrul Capitalei învață împreună ce este și cum se folosește Design Thinking. Așa începe relatarea noastră.</p><p>Cei care au inspirat eforturile sunt specialiștii în Design Thinking: Dragoș, Magda, Tudor și Cătălina, un grup fantastic care a creat Design Thinking Society.</p><p>Ei au câștigat experiență în proiecte naționale și internaționale de Design Thinking și au considerat că și alți specialiști din România merită să deprindă cu ușurință procesul de Design Thinking.</p><p>Împreună, cei 25 de entuziaști și echipa de facilitare — am început să lucrăm îndeaproape pentru a experimenta acest proces.</p><p>Președintele Obama spunea într-un discurs: “Adevăratul test al vieții unei persoane este ceea ce facem unul pentru celălalt… acești extraordinari bărbați și extraordinare femei, acești Agenți ai Schimbării, ne amintesc că excelența nu depășește abilitățile noastre, iar speranța se află întotdeauna aproape (…).” (1)</p><p>Acest citat rezonează cu tot ceea ce își propune în general procesul de Design Thinking și în mod special cu intenția comunității de Design Thinking din România, care dorește să transmită mai departe inspirația pentru schimbări pozitive și să convingă cât mai mulți profesioniști să devină astfel de “Agenți ai Schimbării” în mediul lor profesional.</p><p>De la această premisă a pornit primul nostru meet-up ca să învățam ce este și cum putem folosi Design Thinking în proiectele noastre.</p><p>Și cum un mod rapid de a învăța este “learning by doing”, echipa de facilitare a venit cu o temă menită să stârnească imaginația. Au propus să lucrăm pe o situație care să fie relevantă pentru toți, să ne provoace să gândim „outside the box” și să ne arate cât de versatil este acest proces.</p><p><strong>Tema propusă: Cum să atragem mai mulți tineri să meargă la vot în România, ținând cont de prezența lor redusă la ultimele alegeri și de nemulțumirea lor pregnantă față de clasa politică, manifestată prin proteste de stradă și activism pe social media.</strong></p><p>Este o temă complexă, motivantă și de interes maxim, având în vedere că totul se întâmpla în perioada premergătoare celui mai mare protest de strada pe care l-a văzut România de la Revoluția din 1989.</p><p>Evident, dezbaterile despre cum să abordăm această problemă — apatia electorală — au fost înflăcărate, însă întregul grup (cu o medie de vârsta de 28–35 ani) a fost de acord cu constatarea:</p><p><em>“Ca să vreau și să simt să merg să votez, trebuie să fiu implicat civic și să-mi pese de chestiunile civice din jurul meu.”</em></p><p>Astfel am convenit să explorăm cum este mai bine să aplicăm noțiunile de Design Thinking pentru a determina tinerii din București să se implice în chestiunile civice din comunitatea lor.</p><figure><img alt="" src="https://cdn-images-1.medium.com/max/1024/1*R_fVn43GMtDjIuKoACuhCg.jpeg" /></figure><p><strong><em>De ce este această temă una care se potrivește perfect procesului de Design Thinking?</em></strong></p><p>O analogie potrivită este cea făcută de Gregory Treverton de la RAND Corporation, care studiind politicile globale, a spus într-un articol că “există două tipuri de probleme, misterele și puzzle-urile. Puzzle-urile se pot rezolva când ai accesul corespunzător la informație, când există date disponibile și din analiza lor primești răspunsul potrivit. Pe de altă parte, misterele sunt situațiile în care fie nu există suficiente date, fie nu există deloc, fie sunt prea multe date disponibile. În acest caz, problema se pune cum interpretezi toate datele disponibile pentru a ajunge la soluție. Și aici se lansează o provocare pe termen lung pentru a prototipa și pilota perspectivele multiple și datele disponibile care dau răspunsurile. Iar designerii de cele mai multe ori se adaptează jocului de rezolvare a „misterelor”.”(2)</p><p>Pornind de la obiectivul principal, de a învăța să folosim Design Thinking, ne-am propus să organizăm 5 întâlniri în care:</p><ul><li>să înțelegem procesul de Design Thinking</li><li>să definim tema și ce anume vrem să rezolvăm</li><li>să empatizăm cu cei implicați — toți stakeholderii din proces — comunitățile, clasa politica, instituțiile publice, organizațiile și asociațiile de resort etc.</li><li>să învățăm să aplicăm tool-uri de Design Thinking</li><li>să găsim cât mai multe idei și soluții viabile din care să filtrăm până ajungem la acelea viabile de a deveni prototipuri în etapele următoare.</li></ul><p>În primă instanță, instrumentele de Design Thinking ne-au ajutat să aducem mai multă claritate și să ajungem la același numitor comun cu privire la tema propusă de implicare civică și să conștientizăm mai bine care sunt acele punctele sensibile care necesită rezolvare– ceea ce face ca tot grupul să fie mult mai unit în jurul unor premise comune.</p><p>Descoperirea soluțiilor este de asemenea mai ușoară, întrucât această aliniere de idei aduce mai puțină dezbatere în contradictoriu și mai multă înțelegere între membrii grupului. Foarte important în cadrul procesului, atât din punct de vedere al temei, cât și al eficienței, este să ne asigurăm că privim cu empatie punctele de vedere diferite ale tuturor persoanelor implicate și ale stakeholder-ilor.</p><p>Având în vedere că acest demers a fost unul de voluntariat, comunitatea de Design Thinking a hotărât să trecem prin procesul de Design Thinking până la faza de ideație (inclusiv).</p><p>Succint, întâlnirile au constat în următoarele:</p><p><strong>Prima întâlnire:</strong> Discutarea temei, setarea informațiilor de context, stabilirea temei finale, formularea unei probleme care necesita rezolvare: prezența la vot scăzută datorată implicării civice reduse din comunitate în rândul tinerilor din București.</p><p><strong>Întâlnirile 2–4</strong>: Aplicarea instrumentelor de Design Thinking pentru colectarea, organizarea de informații despre acești tineri și comunitățile lor în București. Metode de cercetare, cercetare efectivă, journey map și personas.</p><p><strong>Întâlnirea 5</strong>: Trecerea în etapa de găsire a soluțiilor (ideație) si formulare de concepte.</p><p>Scopul acestui articol structurat în mai multe capitole este să redăm în mare experiența noastră și să facem o incursiune succintă în procesul de Design Thinking Social, cu tot ce a presupus acesta și rezultatele la care am ajuns împreună.</p><p>Prin acest demers, ne dorim să inspirăm și alte comunități, precum și alți “Agenți ai Schimbării”, care să se implice și să ducă mai departe ideile rezultate pentru implicare civică.</p><p>Următoarele capitole vor descrie cum am implementat efectiv instrumentele și rezultatele la care am ajuns împreună, după ce am îmbinat cu brio atât nevoia de eficiență, cât și toleranța la ambiguitate, ambele condiții necesare pentru Design Thinking.</p><p>(1) Sursa: Remarks by President Obama in Town Hall with Young Leaders of the UK — April 23, 2016 <a href="https://bit.ly/2JQRQGr">https://bit.ly/2JQRQGr</a></p><p>(2) Sursa: <em>Designing for Growth — a Design Thinking Toolkit for Managers </em>by Jeanne Liedtka and Tim Ogilvie</p><p>*Acesta articol este co-creat de <a href="https://medium.com/@TeodoraChivu">Andreea-Teodora Chivu</a>, <a href="https://medium.com/@adelinadabu">Adelina Dabu</a>, <a href="https://medium.com/@dragos.says">Dragoș Gavrilescu</a>, <a href="https://medium.com/@tudorjuravlea">Tudor Juravlea</a>, <a href="https://www.linkedin.com/in/maria-cristina-murgoci/">Maria-Cristina Murgoci</a>.</p><img src="https://medium.com/_/stat?event=post.clientViewed&referrerSource=full_rss&postId=e112b9758b7e" width="1" height="1" alt=""><hr><p><a href="https://medium.com/design-thinking-romania/design-thinking-pentru-implicare-civic%C4%83-%C3%AEnceputul-e112b9758b7e">Design Thinking pentru Implicare Civică — Începutul</a> was originally published in <a href="https://medium.com/design-thinking-romania">Design Thinking Romania</a> on Medium, where people are continuing the conversation by highlighting and responding to this story.</p>]]></content:encoded>
        </item>
        <item>
            <title><![CDATA[Ce este design thinking și cine îl practică în România]]></title>
            <link>https://medium.com/design-thinking-romania/ce-este-design-thinking-%C8%99i-cine-%C3%AEl-practic%C4%83-%C3%AEn-rom%C3%A2nia-952ba72308c8?source=rss----d00699fb928f---4</link>
            <guid isPermaLink="false">https://medium.com/p/952ba72308c8</guid>
            <category><![CDATA[romania]]></category>
            <category><![CDATA[design-thinking]]></category>
            <category><![CDATA[professional]]></category>
            <category><![CDATA[design]]></category>
            <dc:creator><![CDATA[Minodora Cerin]]></dc:creator>
            <pubDate>Thu, 07 Dec 2017 14:45:15 GMT</pubDate>
            <atom:updated>2017-12-07T14:45:15.183Z</atom:updated>
            <content:encoded><![CDATA[<figure><img alt="" src="https://cdn-images-1.medium.com/max/940/1*j8Lj77l6lgMJHT1yed1pGQ.jpeg" /></figure><p>Trăim cu toții o <strong>revoluție tăcută a unor transformări mari</strong>. Cumva, știm că tehnologia ne-a schimbat viața și o va face și mai mult. Unii știm chiar că noile tehnologii vor duce la dispariția a multe locuri de muncă. Vreo 60% din cele existente până în 2020. Și vorbim de România. Cel puțin așa vor sta lucrurile dacă luăm de bun raportul <strong>„The Future of Jobs”</strong> al <em>World Economic Forum</em>. Sigur că aceste schimbări uriașe sunt la nivelul întregii lumi și vom găsi într-un fel sau altul soluții să facem față schimbărilor ce stau să vină. Dar cu siguranță trebuie să ne punem problema cum să devenim mai puțin superficiali și <strong>cum să aducem schimbări în bine, cu sens</strong> pentru ceilalți, pentru organizațiile în care lucrăm și, implicit, și pentru noi înșine.</p><p>Dacă este să mă întrebați pe mine, coordonator de proiecte culturale de peste 12 ani, aș spune că un punct interesant de plecare este chiar<strong> designul</strong>.</p><p><strong>Însă designul este un cuvânt ciudat.</strong> Unii, printre care și eu până acum vreo 3 ani, credeam că se referă la cum arată lucrurile. Îl asociam cu acele obiectele deosebite din revistele <em>glossy </em>după care tânjești și cu grafica de care aveam nevoie pentru proiectele mele. Însă aveam să descopăr că designul a fost și ar trebui să se ocupe de cum funcționează lucrurile și să găsească soluții la probleme mult mai profunde. Și aici mă refer la provocări mari ale societății în care trăim: la reciclare, locuințe, afaceri etice, sănătate, educație și multe altele.</p><h3>De fapt, ce este designul?</h3><p>Designul a început modest, încă de pe vremea când locuiam în caverne și cream unelte pentru a ne simplifica existența. Așadar, <em>„designul este tot ce ne înconjoară, tot ce este creat de om, fie că a fost făcut conștient sau nu.”</em></p><p>Surprinzător pentru mine, <em>design</em> a intrat în dicționarul limbii engleze în anul 1548, ca verb, cu sensul de a <em>„concepe și a planifica în minte; a avea un scop specific; a imagina pentru o funcție specifică sau o finalitate”.</em></p><p>Însă designul, ca disciplină, a evoluat. Și, deși nu poți împăca pe toți designerii cu o singură definiție, de dragul unor repere,</p><p><strong><em>designul înseamnă</em> <em>planificarea creării unui produs sau serviciu, cu intenția de a îmbunătăți experiența celor care au o problemă/ provocare specifică.</em></strong></p><p>Designul are, așadar, ca miez,îndeplinirea unora dintre cele mai diverse nevoi umane. De aceea îl și găsim alăturat de nenumărate discipline, precum designul industrial, designul grafic, designul de mobilă, designul de produs, designul educațional, ingineria, tehnologia informațiilor și multe altele. Nu-i de mirare că <em>design</em> înflorește în discuțiile uzuale când se vorbește de afișe, încăperi, indicatoare, mobilă, website-uri, cursuri, interacțiuni și multe altele.</p><h3>Povestea ascensiunii Design thinking</h3><p><em>Gândirea-design / gândirea specifică designului /</em> <em>design thinking este de fapt o metodologie</em>, așa cum este și managementul de proiect una. Dar mai este și o filosofie, care vine la pachet cu un set de metode și tehnici împrumutate din trusa cu instrumente a designului. <em>Design thinking </em>este, așadar, la bază, o împrumutare a felului cum designerii buni abordează problemele, care poate fi aplicat în orice context, fie el social, de afaceri, de carieră, de mediu sau personal.</p><p>Conceptul de gândire-design a apărut în 1987, prin<a href="http://www.gsd.harvard.edu/#/people/peter-rowe.html"> Peter Rowe</a>, profesor de architectură și design urban la Harvard, în cartea sa<a href="http://www.gsd.harvard.edu/#/index.html#/projects/design-thinking-1.html"> <em>Design Thinking</em></a>. În realitate, gândirea specifică designului se aplică, de fapt, încă din anii ’70, înainte de a fi teoretizată. Însă, explozia de interes pentru publicul larg a început începând cu anii ’90, prin promovarea sa de către David Kelley, profesor la <em>Stanford Design School </em>și co-fondator al companiei de design și consultanță <em>IDEO.</em></p><p>Gândirea tip design a fost adoptată și adaptată la Stanford și apoi s-a propagat ca un foc într-o pădure cu vegetație uscată. Atracția atât de mare pentru <em>design thinking </em>se explică, în parte pentru că a adus multe rezultate, și pentru companii, și pentru organizații cu proiecte sociale. Și poate fi aplicat pentru orice provocare. Începând cu crearea unui nou model de hamac, până la atragerea tinerilor la Operă sau regândirea felului cum funcționează un departament într-o companie.</p><h3>De fapt, ce aduce nou gândirea specifică designului?</h3><p><em>Design thinking</em> este atât de firesc încât poate părea banal. Unii (speciali, după mine) chiar ar putea aplica gândirea tip design cu naturalețe, fără să aibă habar.</p><p><em>Toate-s vechi și nouă toate.</em></p><p>Gândirea-design nu este ca știința pentru construirea rachetelor. Ea s-a conturat ca metodologie prin designerii de succes care s-au desprins de ceilalți având o altă mentalitate și abordare față de restul lumii. Iar această mentalitate are ca miez empatia și prototiparea și îmbrățișarea eșecului. Designerii buni nu se blochează în felul cum majoritatea dintre noi abordăm linear problemele. Ei nu fac așa: stabilesc problema, generează mai multe idei, le analizează și aleg una singură, ca fiind cea corectă. Designerii se hrănesc din ambiguitate și nu se tem să greșească, să primească <em>feedback </em>și să vină cu noi soluții pentru a crea ceva cu adevărat valoros.</p><p>Ceea ce mi se pare mie interesant la gândirea specifică designului este că vine să umple un gol pe care l-am simțit când coordonam proiecte prin metodologia managementului de proiect. Și am convingerea că multe dintre proiectele mele anterioare ar fi fost mai reușite dacă aveam habar de <em>design thinking.</em></p><p>Și mai incitant este faptul că această filosofie de a vedea lucrurile pe care o propune gândirea -design poate aduce mai multe schimbări în bine pe care atâția manageri, arhitecți, muzeografi, editori sau întreprinzători se străduiesc actualmente să le aducă.</p><p>Există deja mai multe feluri de a numi și de a explica metodologia gândirii de tip design. Am ales să o prezint pe cea promovată de IDEO (o companie globală de design și inovație), la care se face cel mai adesea referință. Aceasta constă în 5 etape neliniare și anume: <strong>empatia — definirea problemei — ideația — prototiparea — testarea.</strong></p><figure><img alt="" src="https://cdn-images-1.medium.com/max/900/0*YPkpFv60x5-ZShA9.jpg" /></figure><p><strong>1. Empatia </strong>(întâlnirea și observarea celor pentru care vrei să faci proiectul, astfel încât să înțelegi nevoile și subtilitățile realității)</p><p>Fie că ai de creat un instrument medical sau o experiență mai plăcută pentru publicul tău, crucial este să le înțelegi din realitate, nu să le presupui. Această etapă este atât de firească și totuși omisă în proiecte pentru că adesea este o etapă care dă impresia celor care fac proiecte că îi încetinește sau că datele statistice sunt mai importante decât discuțiile cu utilizatorii.</p><p>Cei care gândesc ca designerii, „se pun în pantofii” publicului sau clienților săi. Însă este mai mult decât noțiunea de a-i avea centrali în povestea ta. Înseamnă să te conectezi cu ei la un nivel mai profund, să îi cunoști real, cu problemele lor reale, nu să îi vezi ca pe niște ținte de atins sau statistici cu grupe de vârstă, venit și statut marital. Iar asta înseamnă să interacționezi pe viu cu ei și să le înțelegi și nevoile și dorințele lor emoționale, nu doar pe cele raționale.</p><p>De aceea, designerii petrec o parte semnificativă a proiectelor lor împreună cu cei pentru care fac design, pentru se cufunda în toate aspectele vieții lor. În plus, mai dedică alt timp pentru a-și face o idee clară asupra întregului context, înțelegând și nevoile și factorii care influențează alegerile, motivațiile și comportamentele celor care contribuie la producerea experienței. De exemplu, un designer al unei experiențe noi de servire a mesei va petrece timp să înțeleagă nu doar experiența clientului unui restaurant, ci și a ospătarilor, bucătarilor, parcagiilor, patronului de restaurant etc.</p><p><strong>2. Definirea problemei</strong></p><p>În această etapă, trebuie să ajungi la un punct central de interes după tot ce ai descoperit în prima etapă, să te întrebi ce contează cel mai mult pentru publicul sau clienții tăi. Și pentru asta este nevoie de clarificarea celei mai importante provocări pe care ești dispus să-i găsești soluții. Pare simplu însă, în realitate, este mult mai complicat să discerni.</p><p><strong>3. Ideație </strong>(generarea de posibile soluții)</p><p>În această etapă, ideile încep să curgă, sub formă de întrebări și soluții prin sesiuni de brainstorming și alte metode de generare de idei. Tot acest proces descurajează gândirea liniară care înclină spre o idee preferată, câteodată aparținând unui șef sau unei persoane care își exprimă ferm părerile. Designerii experimentați știu că în această etapă se feresc de soluțiile evidente și vor să descopere aspecte neașteptate din explorările lor. Numărul de idei contează, chiar dacă sunt forțate sau doar amuzante. Ideația merge pe principiul pe care și Linus Pauling, premiat cu Nobel îl avea: „<em>cea mai bună cale să ajungi la o idee bună este să ai cât mai multe idei”</em>.</p><p>Cine n-a trăit pe pielea lui ședințe de brainstorming, adesea în gol, sărind peste primele două etape? Însă pentru un designer, să generezi soluții de la birou, fără să vorbești și să îți observi clienții, este sinucidere curată.</p><p><strong>4. Prototiparea </strong>(construirea unei forme fizice a soluției, cu resurse cât mai modeste posibil, astfel încât cei care sunt afectați de problemă să poată interacționa)</p><p>Un prototip sau o machetă este un obiect pe care îl confecționezi din orice material ai la îndemână, pentru a transmite ideea proiectului tău. Machetele pot fi, de exemplu, din instrumente ca hârtie, creioane, role sau orice este la îndemână pentru ca utilizatorul/clientul să poată interacționa direct. Astfel, ideile par reale, oricum mult mai reale decât un powerpoint sau o descriere de o pagină a unui proiect, care sunt folosite în mod curent pentru a comunica despre ce urmează să faci.</p><p><strong>5. Testarea </strong>(confruntarea cu realitatea)</p><p>Să testezi, pentru gândirea-design, înseamnă să primești feedback despre prototipurile făcute și să înțelegi, cu această ocazie și mai bine utilizatorii/ clienții/ publicul tău. Și asta o poți face printr-un produs fizic prototipat sau prin joc de rol, simulând o interacțiune. Oricum ar fi, dacă testarea este făcută bine, ai încă o ocazie bună să empatizezi cu beneficiarii, să vii cu o soluție mai bună, la care nu te-ai gândit inițial, care chiar îți poate răsturna toată ipoteza și te poate face să îți redefinești problema.</p><p>A cere și a primi feedback sunt esențiale pentru a face acestă etapă. Iar în România, etapa asta mi se pare că trebuie condusă cu măiestrie pentru că încă avem de învățat să dăm și să primim feedback cu sinceritate și cu dorința de a înțelege și de a construi din critici.</p><p>Cele 5 etape (empatia — definirea problemei — ideația — prototiparea — testarea) sunt doar o listă de principii. Întregul proces este mult mai dezordonat și nu urmează exact ordinea de la pasul 1 la pasul 5. Poți ajunge la pasul 4 și să fie nevoie să te întorci la pasul 2 sau să repeți pasul 3 de mai multe ori. Asta este firesc, pentru că a avea mentalitatea unui designer bun înseamnă să tratezi greșelile ca ceva valoros, din care să conturezi ceva relevant pentru ceilalți, nu ceva ce îți imaginezi tu că este soluția pentru ei. În plus, designerii sunt orientați spre acțiune, nu spre planificare în detaliu, cum adesea suntem (de)formați în organizațiile în care lucrăm și unde pregătim proiecte scrise minuțios, bazate pe statistici reci.</p><h3>Design thinking în România</h3><p>În România, sunt foarte puțini cei care aplică gândirea de tip design, și asta aproximativ începând din 2015–2016. De departe, mediul de afaceri are cel mai mare apetit să-l adopte în interes comercial și, doar în plan secundar, sunt inițiative care pun preț pe impactul social.</p><p>Companiile din România care au început să aplice <em>design thinking</em> sunt, de cele mai multe ori companii mari, cu capital străin, precum <strong>E-ON, Holcim, Genpact, Orange, Continental Automotive</strong> și altele. Acestea abordează în special anumite procese interne de schimbare, dar și proiecte pentru clienții lor. Firmele mici și cu capital românesc încă nu sunt atrase ca albinele de polen. O astfel de excepție interesantă este <a href="http://www.netmeon.ro/"><strong><em>NET/me/ON</em></strong></a>, un mic furnizor local de internet care a creat un model de business aparte, prin care clienții pot „plăti” factura prin implicare în activități care schimbă în bine cartierul. Și anumite ONG-uri și instituții publice au încercat să integreze metodologia <em>design thinking</em>, însă au parcurs doar etapa de empatizare cu publicul, nu și cea de prototipare și testare. Printre aceste organizații se numără <strong><em>Teatrul Evreiesc de Stat</em></strong><em>, </em>care au inițiat un prim proiect de cercetare a publicului cu sprijinul echipelor <strong><em>Creatives Never Sleep</em></strong> și <a href="http://www.kort.design/"><strong><em>Studio kort</em></strong></a><em>. </em>Apoi lista continuă cu <strong><em>Urban Inc</em>, <em>Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile,</em></strong> ș.a., care au realizat proiecte cu finanțare, integrând principiile de gândire-design pe cont propriu.</p><p>De departe, în București sunt concentrați cei mai mulți consultanți care sprijină companiile să aplice <em>design thinking</em> pentru propriile departamente interne, dar și pentru proiecte pentru clienții lor externi. În București, <strong><em>Studio</em> <em>kort</em></strong><em>, </em><a href="https://www.designthinkingsociety.com/"><strong><em>Design Thinking Society</em></strong></a><em>, </em><a href="http://www.integratedconsulting.ro/"><strong><em>ICG Integrated Consulting Group</em></strong></a><strong><em> </em></strong>și alte câteva sunt cele care aplică gândirea de tip design pentru companiile care sunt deschise cu adevărat spre schimbare. O parte sunt concentrați pe sprijinirea companiilor românești și a proiectelor cu latură socială sau culturală, cum este <strong>Andrei Carcea</strong>de la <strong><em>Studio kort</em></strong>, în timp ce <em>design thinking</em> pentru corporații este facilitat de consultanți precum <strong>Magda Ropotan</strong> de la <strong><em>Design Thinking Society</em></strong> sau <strong>Alexandra Turosu</strong> de la compania internațională <strong><em>ICG Integrated Consulting Group</em></strong>.</p><p>În țară, în orașe precum Timișoara, Cluj, Brașov și Iași nucleul celor care sprijină companiile să facă d<em>esign thinking </em>rămâne difuz. Însă platforma informală <em>RDC-</em> <a href="http://designcouncil.org.ro/"><strong><em>Romanian Design Council</em></strong></a><em>, </em>inițiată de<strong> Emil Cartis</strong>, promite să formeze designeri practicieni care să apropie designul de mediul de afaceri și cel social în aceste orașe și în capitală. RDC urmează să devină, de fapt, un ONG la finalul anului 2017, alcătuit din profesori la facultăți de design și designeri practicieni, care își propune să facă din design o disciplină strategică pentru dezvoltarea economică, socială și culturală a României.</p><p>Separat de cadrul academic, în martie 2016, <strong>Dragoș Gavrilescu</strong> — consultant de business, a creat <a href="https://www.facebook.com/groups/design.thinking.romania/"><strong><em>Design Thinking Romania</em></strong></a>, o comunitate informală online, de peste 400 de membri pe Facebook, respectiv peste 700 pe platforma<a href="http://www.meetup.com/"> www.meetup.com</a>. Întâlnirile fizice îi reunesc pe cei interesați să aplice instrumente concrete <em>design thinking,</em> în medie o dată la 3 luni și sunt gratuite.</p><p>Pentru mediul de afaceri,<strong> Magda Ropotan</strong> a organizat recent, în septembrie 2017, <a href="https://www.facebook.com/designthinkingforum/"><strong><em>Design Thinking Forum</em></strong></a><em>. </em>La acest eveniment de o zi au participat 160 de persoane din corporații, care au fost interesate să înțeleagă mai bine ce înseamnă <em>design thinking </em>și cum poate fi aplicat în afaceri. Evenimentul a avut o contribuție strategică din partea <strong><em>Marketing Insiders Group</em></strong> <em>și </em><strong><em>Design Thinking Society</em></strong> — echipa din care face parte <strong>Magda Ropotan, Dragoș Gavrilescu, Tudor Juravlea</strong> și <strong>Cătălina Bănuleasa</strong>.</p><p>Pentru provocări la nivel social, <a href="http://www.institute.ro/romanian-design-week"><strong>Romanian Design Week</strong></a> 2017 a fost unul dintre proiectele cu care au fost asociate o serie de ateliere gratuite organizate de <strong><em>Romanian Design Council </em></strong>în Cluj, București, Iași și Brașov.</p><h3>Concluzii</h3><p>Gândirea-design promite, pentru că, în primul rând, readuce ceea ce este firesc în miezul său — adică omul. Nu tehnologia, nu profitul, ci omul, cu „lentilele” cu care privește el prezentul. <em>Design thinking</em> ne invită, în plus, să fim colaborativi, să construim pe ideile celorlalți și să ieșim din bula propriei discipline și să lucrăm în echipă cu oameni cu profesii diferite și perspective diverse.</p><p>Nu-ți imagina că trebuie să uiți tot ce ai învățat despre managementul de proiect sau că nu te poți apropia de alte metodologii precum <em>lean startup</em> sau <em>six sigma</em>. Toate își au „fibra” lor, iar multe companii mari se joacă cu toate acestea în funcție de schimbările pe care le vor, înăuntrul sau în afara lor.</p><p>Gândirea specifică designului este în esență un parcurs, de la înțelegerea oamenilor la un nivel mai subtil, pentru a rezolva probleme reale, arzătoare. Iar pentru asta este nevoie să iei ce-i mai bun și din gândirea critică și din cea analitică.</p><p><em>Design thinking </em>nu este unica soluție a provocărilor noastre prezente și viitoare, însă poate fi un reper pentru cei care vor să schimbe lumea din jurul lor, descoperind nuanțele problemelor pe care vor să le rezolve, chiar de la cei afectați de ele. Oricum ar fi, cei care își pun problema aplicării <em>design thinking </em>în organizația sau viața lor, cu o gândire critică, au de câștigat față de cei „rezistenți”, care abordează schimbarea cu vechile instrumente.</p><p>= = = = <br>Prezentul articol l-am scris pentru cartea <strong>Noii industriași, creativii (vol 2)</strong>, o carte despre industriile culturale și creative din România, lansată pe 18 noiembrie 2018. Cartea are 58 de contributori și 260 de pagini, fiind editată de Oana Năsui și de mine (Minodora Cerin) cu o finanțare de la <a href="https://arcub.ro/"><strong>Arcub</strong></a>.</p><img src="https://medium.com/_/stat?event=post.clientViewed&referrerSource=full_rss&postId=952ba72308c8" width="1" height="1" alt=""><hr><p><a href="https://medium.com/design-thinking-romania/ce-este-design-thinking-%C8%99i-cine-%C3%AEl-practic%C4%83-%C3%AEn-rom%C3%A2nia-952ba72308c8">Ce este design thinking și cine îl practică în România</a> was originally published in <a href="https://medium.com/design-thinking-romania">Design Thinking Romania</a> on Medium, where people are continuing the conversation by highlighting and responding to this story.</p>]]></content:encoded>
        </item>
        <item>
            <title><![CDATA[How I ended up doing Design Thinking with fishermen in India]]></title>
            <link>https://medium.com/design-thinking-romania/at-the-beginning-of-the-year-i-found-myself-in-india-talking-to-fishermen-about-communication-and-4030ae546ffe?source=rss----d00699fb928f---4</link>
            <guid isPermaLink="false">https://medium.com/p/4030ae546ffe</guid>
            <category><![CDATA[volunteering]]></category>
            <category><![CDATA[design-thinking]]></category>
            <category><![CDATA[india]]></category>
            <category><![CDATA[user-research]]></category>
            <dc:creator><![CDATA[Anca Sandu]]></dc:creator>
            <pubDate>Sun, 08 Oct 2017 10:01:57 GMT</pubDate>
            <atom:updated>2017-10-13T13:03:45.833Z</atom:updated>
            <content:encoded><![CDATA[<figure><img alt="" src="https://cdn-images-1.medium.com/max/1024/1*zq9kts-EgAHTaIGaXj97-g.jpeg" /></figure><p>At the beginning of the year, I found myself in India talking to fishermen about communication and safety at sea. Quite a big change from my daily office hours.</p><p>Rewinding a bit, a few years back I applied for a voluntary assignment called IBM Corporate Service Corps. For one month, teams of IBMers would work side-by-side with communities from developing countries to address the challenges they are facing.</p><p>In my case, the assignment was set for February — March 2017 in the city of Vijayawada, in India. 11 team members were split into smaller project teams and started working on the projects allocated to our group. Some of these projects were on addressing farming challenges, empowering women, and eliminating rural poverty.</p><h3><strong>OUR PROJECT</strong></h3><p>As for me, together with two other colleagues, I think we were the lucky winners who were tasked with the project of a one-month immersive experience into the fishing community.</p><h3><strong>OBJECTIVE</strong></h3><p>We had to review existing marine communication strategies and design a communications framework to help the Fisheries Department guide stakeholders when disseminating information to the fishermen, with the goal of ensuring safety at sea.</p><p>In a few words our client, the Government’s Fisheries Department, wanted us to bring together all the pieces of the communication puzzle. They wanted to have a cohesive view of who was providing what information when and the current roadblocks that would need to be removed to increase safety at sea longer term.</p><h3><strong>THE PROCESS</strong></h3><p>Where do we start? The answer came in the form of a question from our client “So, should we start field trips tomorrow? Is 5 am ok?”</p><p>From here, Design Thinking seemed as the natural direction. As a human-centered approach, Design Thinking talks first about getting to know the people you are designing a solution for. It also helped to have a Design Thinking facilitator in our group who guided us through the process. So we structured our work in this format, following the three pillars: OBSERVE, REFLECT and MAKE. Or as IDEO calls them: INSPIRATION, IDEATION, IMPLEMENTATION.</p><p>1. First, we went out to the field and gathered information and were inspired with ideas by talking to people about their struggles and needs</p><p>2. Then we reflected on what we saw and hear and we generated ideas</p><p>3. Finally, we proposed a strategy.</p><h4>Disclaimer: what comes up next may not be the perfect representation of a Design Thinking project but rather, a way in which the Design Thinking framework helped us carry out our project.</h4><figure><img alt="" src="https://cdn-images-1.medium.com/max/1024/1*EcmQujlW4YygdAnZPG65BQ.jpeg" /></figure><h4><strong>INSPIRATION</strong></h4><p>I didn’t know much about fishermen and their lifestyle when we started the project. The first week on the ground was dedicated to inspiration in the form of research and field trips.</p><p>We used methods like in-depth and group interviews with our fishermen and expert interviews with some local NGOs and harbor officials. We started by visiting different harbors. Here is where we conducted in-depth and group interviews with the fishermen. Talking to them in the context of where they live and work allowed us to understand their struggles. We spent a couple of hours observing/shadowing the fishermen and having them walk us through the following daily tasks:</p><ol><li>Preparation for a fishing journey with the focus on what information they need and how they access that information now</li><li>The sea journey with a focus on how they communicate shore to vessel and vessel to vessel</li><li>How they use mobile phones, GPS, and other marine communication tools to communicate.</li><li>We also used scenarios like “Imagine if you had engine problems, how do you ask for help?” or “We are at sea and a big storm is coming, how do you ask for help?” These scenarios allowed us to see the reality of daily life much clearer.</li></ol><blockquote>Answers like “We take care of each other at sea, we are like a village on water” or “When the storm hits we sit down and pray to the gods” underlined two things: community is strong and tradition is important.</blockquote><p>Expert interviews were conducted with NGOs involved in the current communication process. We discovered two main players who were sending out SMSs (text and voice in local language) with weather, ocean and potential fishing zones updates. They were also providing phones, SIM cards, a 24/7 line, and training sessions in the villages.</p><p>Another data collection method used was the photo journal. Photos are a powerful way to capture glimpses of everyday life and helped us tell the story better.</p><p>All the information gathered from the people we’d spoken to and all the data collection methods we used helped us identify key insights:</p><h4>Fishermen want weather, ocean, and potential fishing zones data and want to be alerted when they approach the international waters border.</h4><h4>This information is available with restrictions: within 10 km from the coastline and when weather is good. The reach is also dependent on whether or not fishermen provided their phone numbers.</h4><h4>Education and technology skills are critical in deciphering information; Illiteracy represents a big issue.</h4><h4>To receive the information sent from shore, equipment needs to be in good condition (waterproof, functional, and good battery).</h4><h4>Signal limitations are part of a bigger safety strategy imposed by Central Government.</h4><figure><img alt="" src="https://cdn-images-1.medium.com/max/1024/1*VNKfCnsURCWt9Nw2v-yIwQ.jpeg" /></figure><h4><strong>IDEATION</strong></h4><p>As we concluded our field trips we got together as a team and started to organize what we saw and heard. This phase involved a lot of “post-its on the walls” activities. We were looking for tools to help us structure the vast amount of raw data which was stored in our minds, on the laptops, and in our agendas. Ex: Notes, photos, impressions, and quotes.</p><p>We used stakeholder mapping, empathy map and “as is scenarios” to organize the information.</p><p>Through the empathy map, we built our fishermen persona. Structuring information on 1) thinking and feeling; 2) seeing and hearing; 3) saying and doing; 4) fears, frustrations, and obstacles; 5) hopes and aspirations helped us get inside the hearts and minds of our fishermen.</p><p><strong>MEET THE FISHERMEN PERSONA</strong></p><figure><img alt="" src="https://cdn-images-1.medium.com/max/1024/1*8ShYnPENOS_6hQ0TZ7t-yQ.jpeg" /></figure><figure><img alt="" src="https://cdn-images-1.medium.com/max/1024/1*T7dP7uRSNQfs0fcvOtBu-Q.jpeg" /></figure><p>Males, 21–55 years old, spending most of the time at sea, dependent on the catches and living in fishermen villages.</p><p>Having a strong sense of community and respect for authorities.</p><p>Low education, sometimes illiterate, which influences the way information needs to be sent out so that it is deciphered and used.</p><p>No rejecters of technologies if they can see the value in using this. The young generation is more likely to adopt technology and teach others in the village.</p><p>Strong believers in the traditional ways of fishing and spotting danger. Relying on their intuition and experience to keep themselves safe and to find fish.</p><p><strong>As is scenario</strong></p><p>To uncover areas of improvement we recreated the way information flows during a journey at sea. As we did this, areas of improvement started to surface. We grouped these areas of improvement into 1) silo communication, 2) technical issues, 3) knowledge and skills issues, 4) government regulations.</p><p>On these, we mapped short, medium, long term solutions.</p><ol><li>Small term solutions were in the form of having one person to coordinate the entire communication system and the work with the NGOs. Reduce silo work, infuse collaboration. Also extend the reach by collecting phone numbers from as many fishermen as possible.</li><li>Midterm solutions were in the form of working with mobile phone providers to increase the signal on the coastline.</li><li>Long terms solutions were in the form of satellite data usage, promoting an educational system which combines general education (reading, writing) with practical skills (fishing skills).</li></ol><h4><strong>IMPLEMENTATION</strong></h4><p>Due to the time constraints, we didn’t cover the prototyping phase in our project. We closed the project by providing an end-to-end view on how communication happens right now. We also uncovered gaps and proposed a set of solutions to help reduce these.</p><h3><strong>LESSONS LEARNED</strong></h3><p>Four weeks of assignment went by in a blink of an eye but the lessons are still making waves.</p><p>On one hand, I felt that my work means something for someone. As small as it may be, we contributed to something beyond the 9–5 tasks and that’s a wonderful and hard to explain feeling</p><p>Secondly, this experience opened the door to Design Thinking. I started learning about Design Thinking, reached out to people and getting involved in projects. By acting as the User Researcher I was able to bring those research skills down from the attic, polish them and start using them again. Was happy to realise that’s still something I enjoy doing….just look at this big smile on my face!</p><figure><img alt="" src="https://cdn-images-1.medium.com/max/1024/1*YXFfWJpAlXCtaEewuTR2Uw.jpeg" /></figure><img src="https://medium.com/_/stat?event=post.clientViewed&referrerSource=full_rss&postId=4030ae546ffe" width="1" height="1" alt=""><hr><p><a href="https://medium.com/design-thinking-romania/at-the-beginning-of-the-year-i-found-myself-in-india-talking-to-fishermen-about-communication-and-4030ae546ffe">How I ended up doing Design Thinking with fishermen in India</a> was originally published in <a href="https://medium.com/design-thinking-romania">Design Thinking Romania</a> on Medium, where people are continuing the conversation by highlighting and responding to this story.</p>]]></content:encoded>
        </item>
    </channel>
</rss>