OsutăPATRU | 28
scurt pe trei
Am amintit zilele trecute despre trei lucruri care-s de dorit la un act artistic actoricesc (3 axe, cum le-am numit, pretențios): intensitate, dinamism și coerență.
Căutarea poate să înceapă din trei colțuri diferite, poți să abordezi din prima intensitatea, să o explorezi și pe urmă să te ocupi și de celelalte două.
Get lenus.u’s stories in your inbox
Join Medium for free to get updates from this writer.
De asemenea, abordarea din perspectiva logică a înșiruirii acțiunii pentru ca face harta coerentă a traseului personajului, ca pe parcursul lucrului, al descoperirilor, să „pui”, să adaugi intensități și să descoperi ritmuri doar din perspectiva veridicului, un proces rațional, al măsurii — iarăși este o cale valabilă.
Și dacă te joci cu ritmurile, alandala, ca un copil, intuitiv să zicem, cu singurul scop de a nu fi boring — asta poate să tragă după ea un momentul în care intensitățile și dinamica se stabilizează, declanșând decantarea acțiunilor, a șirului logic pe care poți să-l alcătuiești din aceste fragmente disparate, unindu-le într-un act artistic omogen.
Oricum ar fi, să nu plictisești lumea, e cel mai bine.
Mai poți să te joci în timpul lecturilor cu eul, să te transformi în funcție de fiecare tușă, ca un concept— cu eu cel intens, cu eu cel dinamic sau cu eu ultra-rațional și analitic. Vezi ce iese din joaca asta, nu ai cum să minți din moment ce toate sunt ale tale, se întrepătrund sunt într-o continuă relație, conflict, negociere unul față de celălalt și fără să-ți dai seama, îți trasezi drumul în lume prin permanenta lor întrepătrundere sau disociere. Iar joaca și apoi lucrul pe trei axe te va ajuta să creezi un personaj tridimensional.
