Calea devine una cu tine
În ființa noastră converg și se întâlnesc toate realitățile și toate lumile și ne-o modelează. În esență, putem vorbi despre trei lumi: lumea lui Dumnezeu sau împărăția cerurilor, universul uman și lumea celui rău, sau, am putea spune, o anti-lume, o anti-realitate.
Demonul întotdeauna încearcă să creeze substituenți ai împărăției lui Dumnezeu și creează paradisuri artificiale, paradisuri false, cum e, de exemplu, lumea simțurilor. Toate aceste paradisuri îl seduc pe om, îl înrobesc și au un singur numitor comun, care le unește pe toate, și care este plăcerea.
Tânărul se află în acest teritoriu plin de oferte, plin de paradisuri amenințătoare, fiind liber, în ziua de astăzi, de orice îngrădire. Lumea nu mai îngrădește, societatea laică nu mai pune nici un gard, nici o îngrădire. Orice plăcere este liberă și nu mai apare nici o distincție între bine și rău, între păcat și virtute. Deci am putea spune că lumea nu-l mai ocrotește pe om, îl lasă liber.
Get Nu-mă-uita’s stories in your inbox
Join Medium for free to get updates from this writer.
Biserica este singura care mai vorbește în ziua de astăzi despre îngrădiri și care îngrădește. Majoritatea, atunci când se gândesc la îngrădire, au o concepție greșită despre îngrădire, privesc îngrădirea ca pe o limitare. Dar care este, de fapt, scopul gardului, al îngrădirii din jurul unei case? Nu este atât cel de a delimita proprietatea, nu este cel de a limita mișcarea celor din interiorul incintei, ci scopul gardului este cel de a proteja casa. Acesta este, de fapt, scopul îngrădirilor: acela de a proteja. Și, cum ziceam, societatea nu mai ocrotește, doar Biserica își mai protejează credincioșii cu garduri, îi protejează de tot răul care vine din afară.
Mulți au scăpat însă în afara gardurilor, și, mai ales tinerii, atunci când au acces la lume, când reușesc să se elibereze de îngrădirile pe care le mai pot impune părinții, se trezesc în fața acestor nenumărate oferte de paradisuri, și la început au sentimentul îmbătător al libertății. Poți să faci ce vrei, că nu ești oprit de la nimic, ai acces la toate experiențele, la toate senzațiile. Acest sentiment îmbătător al libertății, pentru cel care se avântă în a gusta din lume, a sorbi plăcere prin toate simțurile, este, la un moment dat, înlocuit de disconfortul instabilității, al incertitudinii, al dezorientării. Un gard care delimitează un drum arată și o direcție. Dacă nu mai ai gard, nu mai ai nici direcție. Dacă poți să mergi în orice direcție, la un moment dat te și dezorientezi. Și se ajunge, cum ziceam, la acest disconfort al incertitudinii, al lipsei de înțelegere și al lipsei de sens.
Calea pe care mergi devine una cu tine, calea pe care mergi te transformă. Dacă pornești pe această cale către Dumnezeu, împreună cu Dumnezeu, în Biserică ajungi la libertate. Pentru că Biserica este casa noastră părintească, este singurul loc unde cu adevărat suntem ocrotiți, unde îngrădirile ne protejează și ne eliberează. Sunt îngrădiri puternice, Biserica este o cetate inexpugnabilă. Dacă ești înconjurat de zidurile Bisericii, nu mai poți fi luat în robie. Abia acolo, în interiorul Bisericii, al cetății, poți să-ți păstrezi libertatea.
Părintele Pantelimon Șușnea
Fragment din conferința „La răscrucea dintre realități”, București, 2 iunie 2016
