Lucrarea cea ascunsă
Prin acest eveniment pe care îl prăznuim astăzi se întâmplă ceva cu adevărat nou în lume, ceva ce nu a mai existat niciodată până atunci. Zicea împăratul Solomon, înțeleptul Solomon, că toate sunt deșertăciune și că nimic nu este nou pe lume. Iată, lucru nou și lucru care nu s-a mai pomenit și despre care nimeni nu s-ar fi gândit vreodată că s-ar putea întâmpla: faptul că Dumnezeu, una din persoanele Sfintei Treimi a binevoit să Se întrupeze, să Se alcătuiască în pântecele Fecioarei Maria, să Se unească cu creația Sa, cu omul, în pântecele Fecioarei.
Vestea cea bună
Nimeni nu s-ar fi gândit vreodată că Dumnezeu va arăta atâta cinste oamenilor încât să Se unească cu ei. Ne mirăm cum de Dumnezeu acceptă să stea de vorbă cu noi, cum de Dumnezeu acceptă ca noi să I ne adresăm, să vorbim cu El, El fiind Dumnezeu și noi fiind oameni, fiind creatură. Și nu numai atât, ci iată că Dumnezeu Se unește cu omul. Aceasta este ceea ce prăznuim astăzi. E praznicul Buneivestiri. Or, în greacă Bunavestire ar fi Evanghelia. Evanghelia, în traducere, înseamnă Bunavestire. Deci am putea spune că este praznicul Evangheliei și că toată Evanghelia este această bună veste, această veste bună care s-a adus oamenilor, că Dumnezeu S-a milostivit și S-a unit cu omul.
În Vechiul Testament, prin intermediul prorocilor, era prorocit faptul că Dumnezeu Se va întrupa, dar acest lucru era atât de înalt și de negândit încât nici chiar prorocii nu-și dădeau seama cu adevărat despre ce vorbeau. Când prorocul Isaia a zis că: „Iată Fecioara va lua în pântece și va naște Fiu și va pune numele Lui Emanuel”, ceea ce înseamnă Cu noi este Dumnezeu, lucru care îl găsim în Vechiul Testament, vorbea lămurit, vorbea limpede despre această unire a lui Dumnezeu cu omul. Și, totuși, atât de măreață era această profeție încât nimeni nu credea că se va împlini, nimeni nu îndrăznea să gândească că așa ceva se poate împlini. Pentru că cu toții vedem că suntem umanitate căzută în păcat, întinată prin păcat. Cine s-ar fi gândit că Dumnezeu Se va umili atât încât să Se coboare la condiția noastră căzută? Acest lucru, când s-a întâmplat, nimeni nu l-a crezut. Doar Maica Domnului știa, Dreptului Iosif i s-a descoperit, prorocului Zaharia, Elisabetei, dar poporul evreu, cel care primise acele revelații prin proroci, acele profeții despre acest lucru, n-a crezut, pentru că e prea mare această minune. E prea nou ceea ce s-a întâmplat.
Taina cu care este acoperită Maica Domnului
Această sărbătoare este și o sărbătoare a Maicii Domnului. La strană se cântă Polieleul Cuvânt bun. Este vorba de Psalmul 44, care este o prorocie a prorocului David legată de Maica Domnului. „Iată împărăteasa va ședea de-a dreapta Ta, în haină aurită și prea înfrumusețată.” Aceste cuvinte ale prorocului David au trecut și în rânduiala pregătirii Sfintelor Taine, în rânduiala Proscomidiei. Și acest Polieleu se cântă numai la praznicele Maicii Domnului. La alte praznice se cântă altă cântare — Robii Domnului, alt Polieleu. Or, acest Polieleu — Cuvânt bun — este dedicat Maicii Domnului și știm din aceasta că este și o sărbătoare a Maicii Domnului.
Din Evanghelie, o vedem pe Maica Domnului ca fiind tăinuită. Nici Domnul Hristos n-a vorbit foarte mult despre Maica Domnului. Sunt puține cuvinte — și chiar dacă sunt puține, sunt îndestulătoare — care să ne arate măreția Maicii Domnului. Dar aș îndrăzni să spun că cel mai mult ni se spune despre Maica Domnului prin taina cu care este acoperită în Sfânta Evanghelie. Prin ceea ce nu se spune, se spune cel mai mult despre Maica Domnului.
Lucrarea de taină este lucrarea de acumulare
Domnul Hristos le spunea ucenicilor Săi, când le vorbea despre rugăciune, că atunci când vrei să te rogi încuie-te în cămara ta și acolo roagă-te în ascuns Domnului. Dincolo de o cămară fizică, de un spațiu fizic, de o încăpere fizică, Domnul Hristos le spune Sfinților Apostoli să intre în interiorul lor, adică să intri înlăuntrul tău atunci când vrei să te rogi. Toți Sfinții Părinți vorbesc despre această lucrare în ascuns. Zicea și Domnul Hristos ca nimeni să nu știe de faptele tale când le faci; când faci milostenie, să nu știe dreapta ta ce face stânga ta; când postești, să nu se vadă pe fața ta că postești, să ai chipul luminos, să n-ai chipul întristat de post; când te rogi, să nu te rogi în piețe, să te rogi în ascuns. Or, această lucrare în ascuns au prețuit-o întotdeauna Sfinții Părinți, și chiar ziceau că atunci când o lucrare ascunsă a cuiva ajunge să fie cunoscută o considerau răsuflată și renunțau la acea lucrare de taină pe care o aveau — ori de nevoință, ori de post, ori de anumite rugăciuni — și începeau altă lucrare. Deci se prețuia foarte mult această lucrare în ascuns, în cămara cea încuiată. De ce? Pentru că se zice, tot așa, într-un cuvânt al Sfinților Părinți că omul este ceea ce face el în ascuns.
Get Nu-mă-uita’s stories in your inbox
Join Medium for free to get updates from this writer.
Dacă e să ne gândim la viața noastră, vedem că omul are tendința să facă, în ascuns, păcate. Or, Sfinții Părinți făceau, în ascuns, virtuți. Maica Domnului, pe care o vedem tot timpul ca fiind tăinuită, ca fiind ascunsă, a fost acest model de virtute în taină pentru toți Sfinții Părinți.
Domnul Hristos vedem că pune foarte mult preț pe ceea ce face omul în ascuns. Și eu cred că diavolul, numit în alt fel și Antihristul, adică cel care vrea să fie în locul lui Hristos, invadează sau are tendința să invadeze tocmai acest spațiu ascuns din viața omului, pentru că este foarte important. Găsim într-un alt loc din Evanghelie o pildă când Domnul Hristos, vorbind despre diavolii care sunt alungați din sufletul omului, zice că iese diavolul și umblă prin pustie și, dacă se întoarce și găsește locul de unde a fost alungat curat și măturat, merge și ia alte șapte duhuri mai rele decât el și vin și își fac locaș acolo. De ce pot să-și facă locaș? Pentru că acea cameră măturată și curată nu este locuită. Pentru că acea cămară trebuie să fie locuită de Hristos. Or, diavolii, dacă nu-L găsesc pe Hristos în ascunsul vieții noastre, vin ei și invadează viața noastră cea de taină.
Toți călugării din istoria monahismului, pe lângă lucrarea văzută, de rugăciune multă, de post, aveau fiecare o lucrare de taină, și aceea era lucrarea lor fundamentală. Deci aceea era lucrarea lor de acumulare. Și Părintele Teofil Părăian știm cât de mult se ruga în taina chiliei, cu toate că participa în fiecare zi la Liturghie, se împărtășea zilnic. Cel puțin în ultimii douăzeci de ani s-a împărtășit zilnic. Totuși, avea și această lucrare de taină. Și lucrarea de taină este lucrarea de acumulare, pentru că ceea ce se face în afară ține de datorie. Ține de datoria noastră, ca și călugări, să fim la slujbe, să ne rugăm, să postim. Deci nu pentru aceasta primește un călugăr plată, ci pentru lucrarea de taină. De aceea chilia fiecărui călugăr, cămara cea ascunsă, este locul unde abia începe să se acumuleze ceva din putere. Și dacă un călugăr are putere duhovnicească, are pentru tot ceea ce face în taină.
Lucrarea rugăciunii a fost ceea ce a înălțat-o cel mai mult pe Maica Domnului
Vă ziceam că Maica Domnului este ascunsă în Noul Testament. Sunt lucruri care se spun despre Maica Domnului, și ce se spune este suficient pentru a înțelege măreția Maicii Domnului. Sunt cuvintele Arhanghelului Gavriil, care a întâmpinat-o la praznicul Buneivestiri și care a stat înaintea ei cu cutremur, și a zis: „Bucură-te, Marie, că ai aflat har la Dumnezeu.” Faptul că i-a spus Arhanghelul Gavriil că „Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri” și că „Sfântul care Se va naște din tine Fiul lui Dumnezeu Se va chema” arată că Maica Domnului a fost locaș al Sfintei Treimi, că peste Maica Domnului S-a pogorât Sfânta Treime, că L-a primit pe Domnul Hristos în pântecele ei, că Duhul Sfânt S-a pogorât peste ea și puterea lui Dumnezeu Tatăl a umbrit-o.
Nu ni se spune în Noul Testament copilăria Maicii Domnului, cum a ajuns Maica Domnului la această măsură încât să fie ea cea aleasă din toată istoria umanității, singura care a fost vrednică să-L primească pe Hristos în ea. Știm, din Tradiție, că de la trei ani a fost dusă la templu și că timp de doisprezece ani a locuit în templu în rugăciune și în post, și că a fost hrănită de Arhanghelul Gavriil în Sfânta Sfintelor. Dar lucrarea de taină, lucrarea rugăciunii, lucrarea unirii cu Dumnezeu prin rugăciune a fost ceea ce a înălțat-o cel mai mult pe Maica Domnului.
Omul este, în final, ceea ce face în ascuns
Pentru noi, ceea ce este important să înțelegem este valoarea, ca să zic așa, a vieții ascunse. Vai de omul care pe dinafară se arată cuvios, pe dinafară se arată drept, și în ascuns săvârșește și lucrează păcatul. Pentru că lucrarea cea ascunsă a fiecăruia va fi vădită la a doua judecată; atunci se vor descoperi tainele inimilor oamenilor și se va vedea ce a făcut fiecare în ascuns, și fiecare va primi plată pentru ceea ce a făcut în ascuns. Cei care au făcut păcat în ascuns vor primi plata păcatului și a fățărniciei. Cei care au lucrat virtutea în ascuns vor primi plata virtuții. Și atunci, să știm fiecare dintre noi să prețuim acest timp ascuns, acest timp pe care-l petrecem cu noi înșine, să știm să ne facem timp, să ne dedicăm timp pentru o lucrare ascunsă, pentru că omul este, în final, ceea ce face în ascuns.
Părintele Pantelimon Șușnea
Fragment din predica la Bunavestire, 25 martie 2012
