Metabolismul postului
Începe postul Crăciunului. Orice post este o perioadă de pregătire prin curățire. De aceea, se are în vedere postul ca lucrare, nu doar postul alimentar. Zice Sfântul Apostol Pavel că „cei care sunt ai lui Iisus Hristos și-au răstignit trupul împreună cu patimile și cu poftele”. Deci postul nu înseamnă doar o dietă, să înlocuiești niște mâncăruri de dulce, cum se zicea înainte, adică niște mâncăruri bune, cu alte mâncăruri bune, ci se are în vedere această răstignire a poftelor. Ce înseamnă răstignire? Nu înseamnă uciderea lor, ci transfigurarea lor.
Lucrarea de transfigurare a ființei omului
Crucea, în viața omului, este principalul element sfințitor. Preotul, când binecuvântează oamenii, îi însemnează cu semnul crucii, cu crucea se sfințește apa, cruce face preotul peste Sfântul Disc și peste Potir atunci când se preschimbă pâinea și vinul în Trupul și Sângele Domnului nostru Iisus Hristos. Deci răstignirea este, de fapt, un proces de transfigurare.
Se are în vedere postul ca o lucrare mult mai amplă. Dumnezeu ne-a dat lumea aceasta ca să ne bucurăm de ea și, bucurându-ne, să-I mulțumim. Lucrurile bune, desfătătoare nu sunt doar spre hrană, ci, cum se zice în rugăciunea de la colivă, spre hrana și desfătarea noastră. Ele sunt introduse în relația omului cu Dumnezeu. Adică Dumnezeu a făcut lumea desfătătoare pentru om, ca omul să aibă mulțumire, să se bucure de lume și, bucurându-se, să-I mulțumească.
Păcatul, de fapt, nu este altceva decât decontextualizarea lumii, scoaterea ei în afara relației omului cu Dumnezeu și punerea lumii în slujba interesului egoist și pătimaș. Și atunci, lucrarea postului este o lucrare de reordonare a omului în raport cu el însuși, în raport cu ceilalți semeni ai lui, cu lumea și cu Dumnezeu. Orice perioadă de post este o perioadă binecuvântată în care se lucrează această punere în ordine, în ordinea lui Dumnezeu.
Beneficiile postului
Este foarte important să știm cum ne poziționăm, care este atitudinea noastră față de post. Postul are foarte multe beneficii. Pe de o parte, un beneficiu al postului este sănătatea. Faptul că nu se mai consumă mâncăruri grele, cu carne, cu toxine, că se merge în exclusivitate pe produse care nu sunt de origine animală, este foarte benefic pentru organism. Un alt beneficiu al postului este ordonarea, disciplinarea simțurilor. Simțurile și instinctele omului țin de animalicul din om. Și, ca orice animal, instinctele și simțurile sunt sălbatice și își urmăresc doar propriul interes. Și atunci, aceste instincte trebuie domesticite. Postul este o astfel de lucrare de domesticire, adică o lucrare de control, în care instinctele nu mai sunt lăsate să se manifeste după bunul lor plac, ci sunt subordonate stăpânului, adică rațiunii și sufletului, care trebuie să fie stăpân peste trup. Și atunci, un alt beneficiu este acesta al ordinii care se restabilește în ierarhia ființei omului.
Un alt beneficiu este întărirea voinței. Faptul că trebuie în fiecare zi să te înfrânezi este și un exercițiu de voință. Voința este o putere a sufletului. La fel cum puterea trupului crește și se întărește prin exerciții fizice, și puterile sufletului se întăresc prin antrenare. Și atunci, acest exercițiu de înfrânare zilnică este un astfel de antrenament al voinței. Astfel, omul își întărește voința și puterea de a rezista și de a se opune tentațiilor.
Postul se valorifică cu adevărat în rugăciune
Toate aceste beneficii vin și de la post și de la dietă. Adică și dacă ții o dietă alimentară, și de acolo îți vine sănătate, îți întărești voința, că nici dietele nu sunt ușoare, și acolo se produce o disciplinare. Or, postul este mult mai mult decât acestea. Postul, cu adevărat, se valorifică în relație cu rugăciunea.
Get Nu-mă-uita’s stories in your inbox
Join Medium for free to get updates from this writer.
Postul nu trebuie privit ca o tehnică spirituală în sine. Este foarte clară legătura care există între trup și suflet, între starea metabolică a trupului și starea minții, și starea sufletului, pentru că și trupul și sufletul își comunică unul celuilalt însușirile. Postul este și un exercițiu de îndepărtare nu doar a alimentelor care sunt de proveniență animală, ci cumva de îndepărtare și de animalicul din noi, care se manifestă în zona trupului, a instinctelor și a simțurilor. Or, omul poate să oscileze între stări angelice, după suflet, și stări animalice, după trup. Atunci, postul este și o orientare către suflet. Când omul se purifică și se domolesc un pic plăcerile trupești, și se domolește un pic puterea și forța simțurilor, atunci se poate face sufletul mult mai bine auzit și se poate manifesta, pentru că scade ponderea trupului în manifestare.
Și atunci, postul se valorifică cel mai bine în rugăciune. Mintea este organul cu care omul se roagă și mintea devine mai luminoasă și își pierde opacitatea pe care o introduc patimile și manifestările simțurilor și a instinctelor în minte. Mintea devine mai transparentă și mai luminoasă, se eliberează. Și atunci când se eliberează, mintea își urmează cursul ei firesc, adică acela de a se înălța spre Dumnezeu. Alimentarea patimilor nu face altceva decât să devieze mintea de pe cursul ei firesc. Este o seducere a minții de către simțuri și o atragere a minții în cele trupești, în lucrurile care țin de lumea aceasta. Prin post, mintea scapă de aceste cârlige și lanțuri și poate din nou să-și urmeze firescul ei.
Luminați de harul lui Dumnezeu
Cel mai important lucru pe care trebuie să-l ținem minte legat de post este acela că postul este o sursă de har. Fiind prima poruncă de la Dumnezeu, porunca dată de Dumnezeu omului înainte de cădere, când era în rai — să nu mănânce dintr-un anumit pom — și avea această rânduială de înfrânare, postul este o sursă de har. Pentru că Domnul Hristos este ascuns în poruncile Sale, inclusiv în această poruncă a postului. Și acesta este motivul pentru care noi, creștinii, postim. Pentru că, altfel, diete țin și necredincioșii. Ramadanul îl țin și musulmanii. Și cei din religiile orientale au o înfrânare și postesc. Noi ținem postul tocmai ca sursă de har și avem în vedere postul ca o sursă de har. Adică în această poruncă a postului și în lucrarea postului este sădită energia necreată a lui Dumnezeu. Lucrând postul, harul lui Dumnezeu, harul Domnului nostru Iisus Hristos, energia Lui se revarsă în noi. Și atunci, postul însoțit cu rugăciunea este o lucrare de răstignire, adică de transfigurare a ființei omului prin mijlocirea acestui har, a acestor energii necreate, care vin de la Dumnezeu și care sunt independente de metabolismul biologic al postului, sunt un dar al lui Dumnezeu.
Așa se cuvine să ne înfățișăm înaintea acestei mari sărbători a Crăciunului: luminoși, luminați de harul lui Dumnezeu.
Părintele Pantelimon Șușnea
Fragment din predica la duminica cu pilda samarineanului milostiv, 12 noiembrie 2017
