Nici nu știu cum să încep. În prima variantă aș începe cu un citat care cred că va rămâne definitoriu peste ani pentru perioada pe care o traversăm acum și care arată nivelul de speranță care se pune în acest domeniu nou. El a fost formulat de Demis Hassabis, omul din spatele DeepMind — laboratorul de machine learning cumpărat de Google și sună așa : “Let’s solve intelligence and then use intelligence to solve everything else” Un început la fel de bun ar fi să povestesc o mică întâmplare din China. Acum două veri, la World Robot Conference din Beijing, publicul a rămas fără cuvinte. Pe scenă defilau roboți umanoizi cu mișcări atât de naturale încât părea că ai în față un moment din viitor, unul din acele momente în care simți că lumea se schimbă sub tine în timp real. Doar că după show, cineva a filmat doi dintre „roboți” ieșind pe ușa din spate. Mâncau paste cu bețele. Erau oameni. Două fete costumate în roboți. Nu s-a clarificat niciodată dacă a fost o păcăleală deliberată, un moment de disperare al organizatorilor care nu aveau roboții gata, sau un gest de artă provocatoare — cât de ușor te poți lăsa păcălit? Nu contează. Ce contează e că povestea asta e o bună metaforă pentru epoca pe care o trăim acum. Pentru că azi, de fiecare dată când primesc un email cu o propunere de colaborare, un plan de marketing, un design de produs, o schiță de text — nu mai pot să deosebesc cu certitudine dacă în spatele acelui lucru stau opt ore de muncă umană sau treizeci de secunde de conversație cu un AI. Și am ajuns la punctul în care îmi spun: nu mai contează. Dacă sunt urme de inteligență acolo, nu te ajută să știi dacă e umană sau artificială. Inteligența e acum o unealtă. Tot ce contează e dacă a fost folosită cu măiestrie. SECȚIUNEA 1 — Inteligența ca unealtă Hai să despachetez puțin ideea asta. Când spun „folosită cu măiestrie”, mă refer la ceva foarte concret. Există un termen care acum doi ani era o curiozitate de nișă și acum e aproape o profesie: prompt engineering. Prompt-ul e textul prin care formulezi cereri unui AI. Poate fi ceva primitiv — o întrebare simplă aruncată într-un chat. Sau poate fi un document de câteva pagini în care definești rolul pe care AI-ul trebuie să-l joace, stabilești criterii de calitate, dai exemple de răspunsuri bune și rele și construiești un cadru în care inteligența artificială devine un instrument de precizie. Să dirijezi un AI cu niște specificații complete cere mai mult decât o întrebare și cere experiență în acel domeniu. Ce mi se pare revelator e un detaliu aparent banal: primești răspunsuri semnificativ mai bune dacă îi spui AI-ului de pe ce rol să-ți răspundă. Spune-i că e un avocat specializat în drept comercial și brusc formularea e diferită. Spune-i că e un director de marketing cu experiență în retenția clienților și tonul, structura, profunzimea se schimbă. Nu e magie. Modelele de azi s-au hrănit cu toată cunoașterea la care au avut acces, din toate domeniile profesionale, și pot emite răspunsuri calculând probabilistic cum ar suna un anumit specialist pe un anumit subiect. Implicația practică e uriașă. E ca și cum prin AI, orice om are acum departamente la care poate apela. Un solopreneur — un antreprenor singur — poate avea acum un departament juridic, unul de marketing, unul de produs, unul de finanțe. Nu perfecte, dar funcționale. Mai mulți oameni din industrie spun că e doar o chestiune de timp până când primul solopreneur va conduce o companie evaluată la un miliard de dolari. Un singur om, amplificat de inteligență artificială. Mai mult, mă aștept ca la un moment dat orice simplu muritor să se poată vinde pe o platformă pe care AI o poate înțelege ușor și să-și licențieze ”alter-ego-ul” pentru utilizare de către cei care, hai să zicem, vor să transforme textul lor în ceva ce pare scris de Mircea Cărtărescu. Eu am făcut asta cu un text scris de Andreea Roșca, autoarea unui Substack pe care nu pot să-l recomand suficient. AI-ul a analizat un text de-ale ei ca bogat și bine argumentat. A menționat că începe cu o idee provocatoare pe care o construiește ulterior prin mai multe etape de dovezi și utilizează cercetători și studii ca ancore narative, nu doar ca citări abstracte. Tonul e conversațional dar serios intelectual – se adresează cititorului direct dar nu reduce nivelul discuției pentru a fi și mai ușor de înțeles. Apoi s-a pus la treabă și a făcut un text bunicel de Andreea Roșca ce nu a fost scris de Andreea Roșca. Dar dacă asta e partea luminoasă, partea întunecata vine imediat. Dacă un singur om poate face munca a zece, de ce ai plăti zece? Efectiv nu va mai fi nevoie de atât de mulți angajați pentru a susține outputul economic de azi. Nu vorbesc de un viitor distant. Vorbesc de conversații care au loc acum, în companii reale, despre restructurări reale. În companiile de software, de exemplu, s-a pus deja o întrebare care sună ca un paradox: dacă AI-ul e deja mai bun decât un programator junior, mai merită să angajezi juniori? Și dacă nu mai angajezi juniori, nu-i mai pui pe traiectoria de a-i face experți, de unde iei în zece ani seniori suficient de competenți cât să evalueze ce a scris un AI? Viitorul nu e cum ne așteptam, cu roboți umanoizi pe stradă, vizibili, ușor de arătat cu degetul. Roboții sunt deja aici, fără o formă fizică, ascunși în produsele și serviciile pe care le consumăm zilnic. Cei care stau departe de AI probabil că văd doar semne de întrebare în jurul lor: cum de un tip postează pe Facebook în ritmuri care par că nu respectă cele 24 de ore dintr-o zi? Cum de o agenție de doi oameni se pregătește pentru cinci pitch-uri pe săptămână? INTRO PODCAST Acest podcast e făcut de mine, Bogdan. Sunt gazdă la una din casele de oaspeți din Viscri — aia de peste drum de casa regelui, care se numește Viscri 9. În anii care s-au scurs am avut nenumărate discuții extraordinare cu oamenii care s-au cazat la noi. De la tineri scriitori la un cercetător belgian care îmi povestea, cu o resemnare liniștită, că descoperirile lui în domeniul spectrului luminos îi aduseseră doar o desemnare, nu un premiu Nobel. O vizită la noi e puțin ca o vizită la prieteni, poate pentru că nu ne-am propus niciodată să fim casă de oaspeți și în fiecare primăvară mă întreb dacă mai deschidem. Sunt privilegiat să fi cunoscut toți acești oameni și de mult mi-am propus să nu las discuțiile și întrebările pe care le-au deschis ei să rămână doar un schimb de idei între doi oameni, într-un sat din Transilvania. Pentru că diversitatea temelor de discuție reflectă diversitatea celor care vin la Viscri, acest podcast va fi la fel. Randomness într-un podcast. Mai mult, pentru că am fost și eu contaminat de proverbiala eficiență săsească, fiecare episod va fi o schiță de idee sau inițiativă căreia i-am construit déjà o formulare iar acest podcast e și un mod de a găsi acei oameni care ar putea duce demersul și mai aproape de realitate funcțională, împreună. Astăzi, prima temă e inteligența artificială și cum se întâlnește ea cu lumea rurală a Transilvaniei. SECȚIUNEA 2 — California, Transilvania și claritatea Acum mulți ani am vizitat prima dată California, Silicon Valley-ul. Mă așteptam să văd o utopie tehnologică materializată — până la urmă, California era și este locul de unde se scrie codul sursă pe care funcționează o bună parte din planetă. Dar n-am găsit mașini zburătoare, nici măcar cele autonome nu apăruseră încă. Micile orașe unde Google, Apple sau Facebook aveau sediile centrale erau mai mult ca… Transilvania vara. Cu un twist hipsteresc, dar în esență — verde, liniștit, uman. Campusul Stanford, locul de unde au plecat cercetări care au zguduit lumea, mi-a părut cel mai liniștit loc pe care l-am văzut. Te simțeai pur și simplu bine acolo. Toată California era rotunjită pe la colțuri, foarte umană, iar tehnologia apărea doar când aveai nevoie de ea, dar nu era pusă pe niciun piedestal. Am revenit în România cu un gând. Noi aveam deja peisajele alea. Satele din Transilvania, dealurile și pădurile pe care le cunoșteam din turele mele cu bicicleta. Și un început de industrie software care punea România pe hartă. În contextul ăsta a apărut Viscri 9, care îmi doream să fie un rai al programatorilor: frumos ca o poză dintr-o reclamă adventistă și cu multă tehnologie sub preș. Singura tehnologie vizibilă e routerul Starlink, că n-am ce-i face. Surpriza a fost că principala categorie profesională care vine la noi nu sunt programatorii, ci arhitecții. Un oaspete care era proprietarul unei firme de software mi-a explicat de ce. Viscri, zicea el, e un loc care atrage managerul unei companii de software, nu angajatul. Claritatea pe care o caută unii oameni în ruralul transilvănean — dar probabil și în cel californian — e claritatea de care au nevoie cei care sunt în zona de avangardă a domeniului lor. Oameni cu dileme reale, care vin aici pentru raportul bun dintre semnal și zgomot. Și care pot lucra de pe laptop, de pe deal, din buza pădurii. Iar în viitorul care se conturează acum, în era solopreneur-ului amplificat de AI, tot mai mulți vor avea nevoie de această claritate. SECȚIUNEA 3 — AI și lumea rurală Acum vine întrebarea pe care mi-o pun din poziția de gazdă: ce înseamnă AI-ul pentru lumea rurală? Și mai specific, ce înseamnă pentru nișa asta a caselor de oaspeți din Transilvania? Răspunsul meu e că efectele ar trebui să fie mai degrabă bune, cu un asterisk. Hai să mă explic. Mulți oameni își vor pierde joburile pentru că AI-ul a învățat deja să le joace rolul
